Stufat de miel

STUFAT DE MIEL

Un alt simbol romanesc al primaverii cu infatisare ritualica te verzi care se impletesc in coronite inflorind in Muntenia cum nici unde

1 kg carne miel 1 ceapa

1 lingura faina 1 pahar ulei

2 legaturi marar 5-7 legaturi groase de ceapa verde

2 legaturi patrunjel 5-7 legaturi groase de usturoi verde
sare, piper boabe

Ceapa si usturoiul verde se impletesc in coronita si se pun la rumenit in ulei

Ceapa uscata se toaca

Carnea se taie portii

Cand s-au muiat, usturoiul si ceapa verde se scot, se dau deoparte, sa astepte ce urmeaza

in acelasi ulei, se pun carnea si ceapa tocata la calit, cu boia si piper boabe

Cand s-au rumenit usor, se sting cu apa si se lasa sa legumeasca la foc mic, acoperit, cam 1 jumatate ora, pana se patrunde carnea

Se toaca marar si patrunjel

* Se desface faina in putina apa calda

Se pune faina in fiertura, se amesteca, se lasa sa dea un clocot

Se adauga coronitele de ceapa si usturoi, se lasa sa bulbuceasca totul inca un sfert de ora

Se sareaza, se presara verdeata, e minune

Iar daca e minune si sarbatoare, de ce sa nu ne gandim la o Feteasca Neagra, venind la masa in haine suave, visinii, ametind pe cei din jur cu parfum de coacaze? Vinul acesta rosu e ciudat, cu aciditatea lui proaspata si neasteptata, ca de vin alb!

Am incercat recent, intr-o seara de Pasti, o sticla veche, de prin '78, de Feteasca Neagra de Odobesti, probabil de Sarba ori Jaristea Culoare frumoasa, rubiniu inchis, buchet viril si delicat in acelasi timp. Gust insa, neconvingator, rasturnat spre o aciditate banala, fara vibratie. L-am dat deoparte, nici nu i-am mai pus dopul.

Am purces sa ma bucur de un Cabernet Sauvignon din acelasi an si din aceeasi podgorie. Maret! Dar prea solemn, prea uscat' de darurile tineretii.

Dimineata, sticlele zaceau pe masa, ca dupa chef mare. Feteasca plina, Cabernetul de trei degete.

Din curiozitate, am pus in doua pahare, sa vad ce s-a-ntamplat cu vinul ratacit in singuratatea noptii.

Miracol! Feteasca inviase, facuse corp, se legase armonios, isi pastrase prospetimea acida, atat de originala, dar intr-un fel matur, ademenitor, de copila devenita peste noapte femeie, cu rotunjimi, senzualitate si mister,

Cabernetul intinerise, in schimb, era mai sprinten, mai senin, se inviorase.

Sa fie oare adevarat ce spun francii cei dibaci, ca vinul negru, matur ori vechi, trebuie lasat sa respire, fara dop, o noapte, intr-o camera rece, ca sa se poata exprima cu adevarat?

Si de Pasti, ca si de Craciun, se organizau in sate cete de colindatori,

Valaritul in Moldova si Covurlui, Pracsorul in Apuseni, straniul sl spectaculosul ceremonial Junii Brasoveni sunt doar cateva din aceste traditii inca puternice in toata tara.

Valarit: colindai cetei de flacai, numiti valari, in a doua zi de Paste pentru a anunta vestea invierii Domnului lisus, Ceata insotita de lautari era condusa de un Vataf si se organiza pe sate sau pe parti de sate, Valarul care strangea darul se numea camaras sau zaraf,

Feciorii colindau in special gospodariile cu fete de maritat unde cantau: Hristos a inviat', urau gazdei: La Multi Ani!', ridicau in sus fetele in strigate de: Hap!', Hap!', jucau o hora in fata casei si invitau fata gazdei care avea loc la scranciob (leagan sau dulap).

Colindatorii primeau oua rosii, pasca, cozonac si bani cu care plateau lautarii, angajati sa cante in zilele de Paste, si vinul cumparat pentru petrecerea cu care se incheia colindatul.

Pracsorul ceremonial organizat de ceata de feciori la Paste dupa modelul obiceiurilor de Craciun.

Pracsorul se compune din mai multe secvente organizatorice, ceremoniale si rituale.

Dupa formarea cetei de feciori, condusa de crai si ajutat de un casier care strange banii, un cal' care poarta desagii cu colaci, o closca' care aduna si transporta ouale si alti feciori fara o anume functie, urmeaza coborarea toacei de lemn din clopotnita bisericii in dupa-amiaza zilei de sambata si instalarea acesteia in cimitir.

Numirea tocaciului (feciorul care pazeste toaca de lemn pentru a nu fi furata de oamenii casatoriti) procurarea, taiatul si caratul lemnelor in cimitir, aprinderea rugului in noaptea invierii, batutul toacei sj producerea zgomotelor prin puscaturi cu irascuri' la miezul noptii de inviere, sunt alte datorii ale cetei. in a doua zi incepe colindatul din casa in casa, pentru a face urari cu care ocazie primesc daruri (bani, colaci si oua rosii). Se invita gazda la Pracsor, petrecere organizata in afara satului, la iarba verde, sau la carciuma, daca timp ploios.

Jocul se deschide cu dansul ritual Tarina in dupa-amiam aceleiasi zile, Pracsorul se incheie in cea de a treia zi de Paste.

Junii brasoveni: Ceremonial de Anul Nou la echinoctiul de primavara ce dureaza zile (Anul Mic): la Btagovestenie, la Florii si intre Duminica Pastelui si Duminica Tomii. in tot acest timp feciorii Brasovului, organizati intr-o societate mistica, insotesc cu adoratie zeul care moare si renaste simbolic, dupa un scenariu foarte complex de practici si ceremonialuri magice. Alaiul junilor urca mai intai, de Blagovestenie si de Florii, la Intre Chetri'', departe de oras, in sunetele ciudate ale Surlei, unde joaca Hora Junilor si arunca simbolic Buzduganul (obiectele magice sunt foarte importante in acest ceremonial din Scheii Brasovului). Apoi, Saptamana Luminata o continua cu dansuri rituale diurne (Hora) si nocturne (Cateaua), alaiuri si ospete in aer liber, la iarba verde, pe mese sapate in pamant, :

(dupa !.Ghinoiu ObiCeiuri,,.')

Secventa de viata cotidiana sau de sarbatoare, masa de pamant releva, totodata, stravechi credinte privind legatura intre vii sau morti si Pamant divinitate care genereaza si mentine viata sub toate formele.

Gesturile femeii care asaza masa au o anumita solemnitate: stergarul este intotdeauna alb si curat (conditie care se refera, desigur, la igiena, dar mai ales la cadrul de puritate necesar respectarii sacralitatii hranei), inceputul mesei este delimitat prin semnul crucii, iar sfarsitul prin rugaciunea de multumire; masa se desfasoara in deplina tacere.

Aceasta atmosfera o regasim accentuata in desfasurarea meselor ce se asaza pe pamant la diferite sarbatori: la nedeie (in Transilvania), la hram (in Oltenia) sau la Sfantul Gheorghe, sarbatoare comuna intregii tari, ce marcheaza inceputul sezonului pastoral, jalonata festiv printr-o masa ',La iarba verde'. Nota rituala a acestei mese in-viata traditionala este accentuata de secventa in care toti participantii (inclusiv animalele) trebuie sa sara peste foc.

Deosebite conotatii rituale consemnam in derularea meselor pe pamant organizate in cadrul obiceiului Junilor Brasoveni ce se desfasoara in Scheii Brasovului, in zilele din saptamana Pastelui. Obiceiul presupune mese comune ale tinerilor in fiecare zi a saptamanii, in anumite locuri de intalnire, pe dealurile din jur. Fiecare masa pe care se asaza mancarea consta dintr-un sant sapat in pamant, care cuprinde o bucata de loc de trei pana la cinci metri patrati, in forma de elipsa. Mesenii se asaza pe marginea santului, cu picioarele in el'.

Mesele raman in timpul anului acoperite cu iarba si muschi', iar anul urmator sunt reutilizate in aceeasi secventa rituala a obiceiului, cand mancarea este asezata, din nou, pe ele. Ritualitatea mesei este accentuata mai ales in prima zi dupa Paste (miercurea), cand masa fiecarui grup marcata printr-un varf de brad adus din padure special in acest scop.

Functia rituala a brazilor marcatori' ai meselor asezate pe pamant nu se sfarseste o data cu masa. La plecare, ei sunt luati si depusi la crucile din raspantiile Scheilor, la portile vatafilor si armasilor, unde raman tot anul Alte repere ale credintelor privind efectul benefic al contactului ritual al hranei cu pamantul le ofera obiceiurile specifice nordului Moldovei (Botosani, Suceava) la Pastele Blajinilor (la o saptamana dupa Paste), zi in care ouale ce le primesc copin, in vechi practici traditionale, sunt date de-a dura pe iarba', iar masa de sarbatoare a Blajinilor este asezata la camp, pe iarba, verde.

(Ofelia Vaduva Pasi spre sacru')

Gesturi orgiastice anunta noaptea priueghiului zeului-timp, fnsofita de mancatul unor alimente rituale placinte si oua. Urmeaza ceremonia de inmormantare a divinitatii, reprezentat de Mascarici (sau, mai nou, de Vataf). incepe Colindat ulJunilor. Ne gasim in fata unui schimb de daruri foarte bine precizat'; scrie Troian Herseni, Junii aduceau pe Dumnezeu cu ei pn'n casele oamenilor si-i cinsteau cu o colinda, iar gazdele le dadeau in schimb produsele simbolice ale gospodariei taranesti (agricole) colac si carne', Miercuri are loc Goana Cailor, in zgomot violent de Surla, in alergat de cai, impuscaturi, chiote, clopote si talangi, spatiul se purifica si se fertilizeaza iar fortele malefice sunt alungate. Bucuria continua, divinitatea a renascut si poate petrece si se desfata cu junii ce-o inconjoara.

Structurata ca si Calusarii dupa un spectaculos scenariu preistoric initiatic si ezoteric de innoire a timpului, cu foarte multe elemente precrestine, ceata Junilor Brasoveni a intrat treptat sub controlul Bisericii Ortodoxe care a condus-o, din prudenta, in uJtimele secole, prin regulamente scrise,

(dupa Ion Ghinoiu Obiceiuri,,.')