Miel la tava

MIEL LA TAVA

Sa uit spectacolul pascal pe care mama il gandea si il construia, investind in el, cate o luna inainte de eveniment, arta regizorala si simt scenografic uluitoare?

Mai bine uit cum ma cheama, caci e ca si cum as uita cine sunt!

Porneam de mana in zori toti ai casei, Toni, Lidia, Ghita, Stelica, Anca, Mircea, Radu, gustam pastele' moale si racoros in curtea bisericii firitisindu-ne de inviere cu-ntreg orasul.

O perfecta sectiune postala, ilustrata de Pasti. Doamnele in fata, copin la mijloc. Domnii la urma, fuseseram inghesuiti doua familii in aceleasi camere ce n-aveau ziduri intre ele ci usi, fraternizaseram, in fine, sa rezum, altfel incep un roman si uit reteta.

Stiam ca suntem ortodocsi, dar stiam in acelasi timp ca sufitem, de doua sute de ani, si greco-catolici, fara nici un conflict interior (ce ecumenism senin am trait noi, ardelenii, de-a lungul lumii noastre, prea coplesiti de tragedii pentru a mai fi sfasiati de drame). Pe masa tronau castroanele de oua vopsite, inconjurate de platouri cu feliile de drob, casul dulce, ceapa si usturoi verde, cozonacii si pasca cu stafide.
Carafele de vin rosu, de Ceptura, geau cu lacrimi reci, sambrandu-se'.
Dinspre plita venea miros unduitor de stufat, pe masa mica odihnea ciorba de miel cu verdeturi.

Noi asteptam, incremeniti in importanta momentului, cu coatele pe langa corp mama imi cerceta din ochi cravata, multumita, genunchii imi tremurau, iesind ca niste sageti ascutite din pantalonii scurti pana la genunchi. Vedeta, triumful si deznodamantul sarbatorii (pe care o percepeam fiind mai mult a maica-mii decat a riturilor) intarzia, se facea, adica, asteptata. in sfarsit (nu mai descriu intreaga reprezentatie), la licarul unui piure de cartofi cu lapte de bivolita si unt de vaca aflata la prima fatare batut numai cu o zi inainte de Duminica Mare si pazita de o salata verde cu ceapa rosie, ulei de masline si otet de mere (cateva felii de ridichi tinere doar) aparea ea, Friptura de Miel la Tava, Regina Spectacolului.

Tata si Steiica lacrimau, Lidia suradea si din surasul ei se ridica un voal de lumina galbena care ne invaluia pe toti. Noi, tancii, infulecam ceremonios pana la patologie, in fine, mama ne aplauda multumita, reusise, un glas de trompeta ne vestea victoria, aveam deci voie sa ne oprim si sa bem cate un deget de vin dulce, un Neuburger trimis tatii de cineva de la Ciumbrud.

Draga Toni', veneau si laurii oficiali ce pacat, iubito, ca te-ai lasat de teatru', A fost cea mai buna eleva a Mitei Filotti, draga, daca nu eram eu', se lauda ticalos tata azi era o a doua'.,, si urma un nume pe care nu vreau sa=mi-l mai amintesc, oricat as incerca.

* 1 tava suficient de mare (e pacat sa tai mielul Domnului bucati)

l miel bun (6-8 kg fara blana) usurat de cap si gat, de maruntaie si partea de jos a picioarelor

sare, piper 200 ml untdelemn 200 g unt

2 pahare vin alb 6 10 coronite de usturoi verde

capatana de usturoi vechi

Se piseaza usturoiul

Mielul nu se spala, se sterge doar cu o tesatura uscata pe din afara; pe dinauntru se curata cu un servet udat in apa cu otet

Se freaca carnea intens cu sare, usturoi si piper, apoi cu ulei

Se asaza tava cu unt si ulei in cuptorul incins si, cand sfaraie grasimea, se potriveste mielul cu spinarea in sus

Se inteteste focul

* Se unge cat de des cu grasime carnea, pana prinde crusta si culoare

Focul se domoleste, acum coaja s-a format, se toarna vinul peste carne, ne pregatim de o asteptare activa de ungatori cu ora (pentru ca o sa tot ungem vreun ceas friptura noastra cu tot ce e prin tava si cu cata apa cere pana intra usor furculita)

Presaram usturoiul peste carne si sos, impodobim mielul pentru ultimul sau drum cu coronitele de usturoi verde si-l mai lasam inca zece minute in cuptor, sa se desavarseasca

Mircea e azi in Grecia, mai ortodox ca oricine, Anca a trecut, din dragoste pentru un barbat, la romano-catolicism, celelalte patru personaje din fotografie au murit, Dumnezeu sa ii ierte, ca mult i-am iubit Eu, nu stiu, probabil ca traiesc inca in tragedie, din moment ce sunt deopotriva ortodox si greco-catolic, fara nici o convulsie. Christos a-nviat!' v-o spun cu lacrimi in ochi, sa cinstim cu o Feteasca Neagra de Urlati pe mieii Domnului, iubitii nostri, ce ni s-au daruit prea mult.

Ziua de sacrificiu al mielului sarbatoare populara a primaverii incepe prin sfintirea mielului la biserica urmata de jertfa si ospatul ritual in ziua de Sfantul Gheorghe, stravechiul inceput de An Nou Pastoral.

Local, sangele proaspat al mielului e baut pentru sanatatea oamenilor, iar resturile ramase de la ospat se arunca intr-o apa curgatoare. Mielul e fript haiduceste' (sau cum poate fiecare) iar popa binecuvanteaza

Sarbatorile si obiceiurile primaverii (aidoma celor de Craciun) celebrand si exprimand agonia iernii si nasterea firii tablou in alb-negru (lana firului de martisor) prin gesturile si limbajul obscen, provocator al unor ceremonialuri de innoim (exista un zeu carpato-balcanic al dragostei, teribil de uarlav, Dragobete), prin ritul intuneric-lumina, purificarea in foc ritual a uscaciunilor, alungarea fortelor intunericului cu zgomot si fum, prin abundenta provocatoare dupa postul cel lung, excese sexuale, de bautura si mancare de dupa lipsurile iernii, prin jocuri grotesti cu masti si orgii de origine antica, dansuri rituale, fanatice (Calusarii), sau erotice (Perinita) sunt o memorie colectiva uluitoare, unica in lume, datorita acestor stravechi suprapuneri, greco-romanitatea cu orientalitatea, crestinismul si cultura geto-daca, imposibil de disociat, tulburi, suprapuse, barbare, convulsive,

(dupa Ion Ghinoiu Obiceiuri populare de peste an')

pranzul pastilor in ardeal

Pranzul Pastilor e un fel de praznic, care e uzitat, dupa cat stiu eu pana acuma, numai in Transilvania, si care se face de regula a doua zi de Pasti, dupa amiazi, inainte de vecernie, de catre credinciosii satului, care au dat si Pastile, adica panile si vinul de Pasti, Credinciosii, care si-au propus sa faca acest pranz, taie o vaca sau un bou, ori unul sau doi porci si maiCmulti mici, si din carnea acestora prepara apoi mai multe feluri de bucate, precum: zeama cu oua sau, dupa cum spun bucovinenii, zeama direasa, carne fiarta cu varza si friptura, in acelasi timp coc mai multe cuptoare de colaci si pane si cumpara vinars si vin pentru intreg satul.

Toate bucatele acestea, afara de colaci si pane, se pregatesc sau cel putin se incalzesc in cimitirul bisericii de catre muierile si barbatii cei mai cinstiti si mai iscusiti din sate.

Dupa sfarsirea liturghiei si iesirea din biserica, se intind in cimitir mai multe mese 1 scaune facute din scanduri lungi, anume pentru acest pranz, astfel ca sa incapa la damele tot poporul adunat: oameni, muieri, tineri, batrani i copii, si apoi, dupa ce s-au asternut, se asaza la masa cea mai de frunte si mai ridicata sau, mai bine zis, in capul mesei, preotul cu cantaretii si cu oamenii cei mai alesi ai comunei, iar celelalte ceilalti oameni pe rand, fiecare dupa rang si stare, pana la cel din urma cersetor.

Dupa ce au stat toti cei adunati la masa si n-a mai ramas nici unul care sa nu fie ospatat, dupa ce s-a gatit acuma pranzul, se aduna restul bucatelor, se face loc gazdelor, ce dadura Pastile, ca sa ospateze si acestea.
Vinul fnsa nu mai inceteaza si acum de a veni si cantaretii de a canta versuri de ale invierii in timp ce poporul asculta cu pietate, pe cand copii mai asculta si ei ce mai asculta si dupa aceea, nemaiavand rabdare, se dau la ciocnite cu oua rosii.

Dupa ce s-a gatat acuma pranzul, adica dupa ce au ospatat si cei ce l-au dat, se canta Irmosul de masa,

Hristoase, cu voia ta
Si celor ce ne-au primit
Pre noi si ne-am veselit
Plata cereasca le daruieste,
De tot raul ii fereste.

Nemijlocit dupa sfarsirea irmosului, se baga cu totii in biserica, ca sa asiste la vecernie, iara dupa ce s-a sfarsit aceasta, preotul si oamenii cei mai alesi ai comunei merg la unul din cei cu Pastile, unde sunt adunati cei ce dadura Pastile si aici apoi se veselesc pana pe la inserate. Ceilalti insi insa se duc cu totii pe acasa, in unele parti din Transilvania, cu cat fruntasul care se ofera la darea Pastilor e mai cu dare de mana, cu atata si intocmirea festivitatii acesteia e mai bogata si mai stralucita, incat adeseori la asemenea ocaziuni gazda casei tocmeste si ceterasi (lautari) si se incinge apoi un joc romanesc, care numai pe Mures in sus, pe Tarnave in jos si pe Campia Ardealului se poate vedea,

(S,FI, Marian-Sarba f o n/e la romani')

Blajinii se mai numesc si Rohmani, Rocmani, Unii istorici sustin ca ar proveni din humele unei populatii stravechi de la nord de Dunare, Arimii, pomeniti deHomerca Rasuni, Rocmani, (asta pune intr-o lumina oarecum aparte, bucuroasa de speculatii traznite, originea numelui Romania), Cu Rohmanii pot avea legatura directa doar Solomonarii', cativa initiati cu puteri supranaturale, uriasi si zdrentarosi, proveniti din copin nascuti cu caita', in vremuri grele, acestia ies din pesterile unde isi au salasul si cersesc, aruncand pomana primita pe ape curgatoare, spre a hrani neamul bland al Rocmanilor.