Este posibil ca organismele noastre sa fi invatat de-a lungul timpului sa stocheze grasimea, dar obezitatea este practic inexistenta in salbaticie. De la oamenii din Paleolitic, care pictau pe peretii pesterilor imagini ale stramosilor nostri, la triburile de vanatori-culegatori din zilele noastre si pana la aceia care au adoptat dietele din aceasta sectiune, oamenii au ramas in forma fizica excelenta atunci cand au mancat in concordanta cu modul in care au eluat.*
Obezitatea si bolile varstei mijlocii sunt fenomene ale "Noii Epoci". Fotografii facute la inceputul anilor 1900 infatiseaza taietori de lemne, muncitori la caile ferate, fermieri, strabunici si chiar si oameni bogati, toti subtiri, in vreme ce in acele zile, doar unul din 150 de oameni arata ca un carnacior. Prin 1980, numarul acestora a crescut la unul din patru, in 1994, unul din trei oameni se lupta cu suncile si acum, potrivit unui raport recent al National Institute of Health, numarul grasanilor a sarit de 55 la suta dintre americanii adulti. Obezitatea este in crestere si cucereste tara dupa tara, pe masura ce aceasta adopta tipul de viata occidental.
Nu dati vina pe gene pentru obezitate! "E neie de o vesnicie pentru ca genele noastre sa se adapteze la schimbarile din mediul inconjurator", spune Tom Baranowski, Ph.D., profesor de nutritie comportamentala la Baylor College of Medicine din Huston, "in vreme ce escaladarea obezitatii este un fenomen al ultimelor decenii." Felul in care ne hranim astazi are ca rezultat faptul ca oamenii se ingrasa, iar cei grasi se ingrasa si mai tare. Americanul obisnuit este astazi cu 11 kilograme mai greu decat acum o suta de ani. Baranowski ne avertizeaza: "Avem toate motivele sa credem ca aceasta tendinta se va inrautati daca nu facem schimbari serioase in stilul nostru de viata." John Foreyt, Ph.D., expert in obezitate la Baylor College of Medicine este de acord si prezice ca, la viteza cu care ni se ingroasa talia, in Statele Unite toata lumea va fi supraponderala peste aproximativ o suta de ani, daca oamenii nu r face eforturi constiente pentru a se intoarce la diete mai naturale si nu r face mai multa miscare. Pe scurt, genetica ar putea sa creasca inclinatia unora catre obezitate, dar acele gene ar putea duce la o explozie a kilogramelor doar din cauza unor obiceiuri.

GENE CARE NE TIN IN FORMA

O multime de studii au pus capat credintei ca unele gene scapate de sub control proaca o crestere a cazurilor de obezitate. De exemplu:
a Vanatorii uscativi - din triburile de aborigeni din America si Australia - se ingrasa intotdeauna, daca adopta stilul de viata occidental.
a Indienii Tarahumara, care in mod traditional mananca alimente sarace in grasimi, pun pe ei aproximativ 4 kilograme si nivelul colesterolului creste brusc cu 38 la suta in cinci saptamani, daca mananca ce mananca un american obisnuit.
a Pe micuta insula Nauru din Pacific, 70 la suta dintre femei si 65 la suta dintre barbati au devenit obezi si unul din trei sufera acum de diabet, ca rezultat al inlocuirii dietei traditionale bazate pe peste si legume, cu cartofi prajiti si bere, iar stilul de viata activ a fost inlocuit cu zacutul in sezlong.
a Barbatii japonezi si-au dublat greutatea, dupa ce s-au mutat din Japonia in Hawai si apoi in California, si au adoptat diete cu continut ridicat de grasimi.
a Rata obezitatii s-a dublat in ultimii treizeci de ani pe masura ce copin japonezi au inlocuit legumele, orezul, si pestele cu diete mai occidentale care contin grasime animala, uleiuri vegetale si zahar.
a Tendintele privind obezitatea in alte tari pun in legatura cresterea consumului de grasimi si calorii cu scaderea activitatii fizice si a consumului de te.
a Cand oamenii se intorc la meniuri mai apropiate de radacinile lor elutive, dau jos din kilograme.
GENE CHIBZUITE
Categoric, obezitatea naste obezitate. Copin au 80 la suta sanse sa devina obezi daca ambii parinti sunt obezi, 40 la suta, daca numai unul dintre parinti este obez, si numai 7 la suta, daca ambii parinti sunt supli. Aceasta legatura de familie este un produs al "genelor chibzuite" sau a unei abilitati genetice de a obtine si a depozita cu maxima eficienta caloriile.
Nicaieri nu sunt mai bine evidentiate aceste "gene chibzuite" decat la indienii Pima. Stramosii lor care s-au silit in Arizona si au adoptat stilul de viata occidental sufera astazi de cea mai mare rata a obezitatii din lume, in timp ce indienii Pima care s-au silit in Mexic si care continua sa manance mai putine calorii si sa arda multe calorii in timp ce muncesc la camp, sunt cam cu 20 de kilograme mai usori si putini se imbolnavesc de diabet.
Oricine se ingrasa daca mananca mult si se misca putin, dar unii oameni se ingrasa mai repede decat altii. "Chiar genele care i-au ajutat pe oameni sa supravietuiasca si sa elueze intr-o lume in care trebuiau sa consume multa energie, iar perioadele in care nu gaseau de mancare erau frecvente, sunt acum un obstacol intr-o lume in care mancarea se gaseste peste tot si nu avem motive sa ne miscam prea mult. Vinovat este mediul in care traim, nu genele, asta e problema", spune dr. Foreyt.

BATALIA IMPOTRIVA BIOLOGIEI

Prima lege a termodinamicii:
Cantitatea de energie conservata este egala cu diferenta dintre energia primita si cea consumata.
Am eluat ciugulind si infulecand. Ca sa obtina cele peste 3 000 de calorii necesare sa supravietuiasca inainte de aparitia agriculturii, oamenii aveau neie de kilograme, nu zeci de grame de mancare. Spre deosebire de koala, care mananca aproape numai frunze de eucalipt, neile noastre nutritionale sunt satisfacute numai de un meniu foarte variat. "Organismul nostru a eluat pe baza unor mari cantitati de alimente diverse, asa ca este de inteles ca oamenii din zilele noastre r manca mai mult daca au la indemana mai multe feluri de mancare, decat daca meniul este monoton", spune Barbara Rolls, Ph.D., de la Pennsylvania State University. Dr. Rolls numeste pornirea noastra de a manca o varietate de feluri - "satietate senzoriala specifica", ceea ce inseamna, mai simplu spus, ca suntem obositi sa simtim aceleasi gusturi iar si iar, dar daca ni se ofera o paleta mai larga de alimente gustoase, m mesteca mai mult timp. De exemplu, oamenii mananca cu o treime mai mult daca pot sa aleaga din mai multe feluri de sandvisuri decat daca li se ofera un singur fel.
Corpul nostru a fost conceput ca sa munceasca din greu pentru a-si obtine hrana. Ca sa stranga alimente, stramosii nostri aveau neie de douazeci de ore pe saptamana in care sa vaneze, sau sa puna capcane, sa sape, sa culeaga si sa adune (o persoana care cantarea 67 de kilograme consuma zilnic aproximativ 1363 de calorii). Pentru a contracara neia uriasa de calorii si rezervele scazute, corpul uman si-a creat de-a lungul elutiei niste sisteme complexe care sa nu permita pierderea in greutate si sa mareasca la maximum castigul in greutate. Mancarurile bogate in carbohidrati, fibre si proteine au existat din abundenta de-a lungul elutiei speciei umane, asa ca organismul nostru nu a avut de ce sa dezlte un sistem care sa faca depozite din aceste substante, dar, in schimb, are un buton care declanseaza senzatia de satietate, ca sa ne protejeze de mancatul in exces. Aceasta explica de ce astazi organismul nostru are capacitatea de a stoca o rezerva de glicogen necesara numai pentru o zi si cantitati mici de proteine, si de ce mancarurile bogate in fibre ne fac sa ne simtim satui cu mult inainte ca sa ne depasim capacitatea de absorbtie.
Cu grasimile si zaharul este o alta problema. "Noi, oamenii, indragim foarte mult grasimile si zaharul, si aceasta iubire se pierde in negura timpurilor, cand aceste adevarate depozite de calorii se gaseau cu mare greutate. Dintre toti factorii nutritivi, grasimea este aceea care da mancarii consistenta, aroma si gustul, dupa care tanjim cel mai tare. Pe de alta parte, zaharul face ca grasimea sa aiba un gust bun", spune Adam Drewnowski, Ph.D., profesor la Departments of Epidemiology and Medicine de la University of Washington, din Seattle.
Si pe buna dreptate. Cu sute de mii de ani in urma, grasimea si zaharul erau raritati. Grasimile furnizau in cel mai bun caz aproximativ 20 la suta din calorii si se gaseau ocazional in carnea de vanat, alune, masline sau acado, iar dorinta de zahar era satisfacuta numai de cantitati mici de fructe si miere de sezon. Grasimea era o sursa pretioasa de calorii (contine de doua ori mai multe calorii per gram decat orice alta proteina sau amidon) si stramosii nostri nu aveau neie de o valva care sa se inchida si sa-i opreasca sa mai manance grasime. in schimb, cand descopereau o bucatica oricat de mica de mancare grasa sau un fruct dulce, mancau cat puteau de mult si si-au dezltat o capacitate nelimitata sa stocheze surplusul de calorii.