Daca evolutia a putut sa organizeze cu grija si sa armonizeze 10 trilioane de celule in asa fel incat ele sa formeze corpul uman, atat de uluitor si spectaculos, de ce nu a putut concepe si o valva care sa se inchida atunci cand ne ne pofta de ciocolata si sa ne controleze apetitul?
Cum e cu putinta ca un trup atat de splendid conceput sa fie atat de gaunos incat sa permita cuiva sa puna pe el zeci de kilograme, peste greutatea normala si rezonabila?
Daca supraetuirea celor care sunt in forma este principalul scop al selectiei biologice, de ce accepta corpul nostru atat de usor sa nu fie in forma?
De ce poftim exact la alimentele pe care nu ar trebui sa le mancam?
Pentru a raspunde la aceste intrebari, trebuie sa va inchipuiti trupul uman din perspectiva Epocii de Piatra, nu a Epocii Noi". in tipurile cand pe Pamant traiau mamutii blanosi, oamenii traiau in pesteri si apoi in Epoca Glaciara, obezitatea era ceva frumos - pentru ca era si rara. Timp de milioane de ani, stramosii nostri au alternat festinul cu infometarea. Chiar si in timpurile cele mai bune, mancau numai te salbatice si vanat foarte slab, o mana de nuci, seminte, fasole si miere. Cei mai uscati, cu un meolism activ, mureau de foame la primul semn de seceta. Cei care puteau sa stocheze putina grasime in corp traiau suficient pentru ca sa apuce sa isi transmita genele copiilor, care le transmiteau, la randul lor, generatiilor urmatoare si tot asa, pana la noi.

Grasimea corporala este fundamentala pentru supraetuire tot asa cum este dorinta noastra de a trai.