Prezenta activitatii in organism a acestui metal a fost legata, in special, de imunitate, prin marirea puterii de aparare, de constitup'a unor enzime, in special anhidraza carbonica, a unei bune troficitati cutanate, a parului si a unei bune functii gonadice, aspecte care au determinat aparitia unei adevarate indicapi terapeutice.
Dar o terapie excesiva poate avea si efecte negative.
El este absorbit si transportat de o proteina inca discuila (un meolit al triptofanului) si inmagazinat mai ales in ficat, pancreas, glandele endocrine si sexuale.
Absorbtia lui este in con/petitie cu unele elemente (Cu) si separe ca este diminuata de unele alimente ce contin fi tati (tarate,
paine completa, malai, soia) si abundente in fibre, care-l antreneaza spre eliminare Intestinala.
Actiunea favorabila a zincului in tratamentul acneii este legata numai de acea forma inflamatorie a ei, unde prezenta in zinc al polinuclearelor este diminuata (interventia lui in componenta inflamatorie a acesteia).
Deficitul de zinc, la om, este astazi constatat prin tehnici de laborator, prin dozarea lui plasmatica, dar care nu releva exact cantitatea zincului in organism, trecandu-se, astfel, la dozarea lui intraleucocitara sau intraeritro-citara, care este mai fiabila.
O maladie foarte rara, maladie ereditara, acrodermatita enteropatica, la care este constatat si un deficit de zinc la
nastere si care, in caz ca cel nascut nu este alaptat la san, poate dezvolta, in afara triadei acestei afectiuni (o intarziere in crestere, o lipsa de aparare imunitara, o atingere oculara) si o stomatita.
(Aceasta maladie este letala in absenta tratamentului cu saruri de zinc).
Etilismul, tulburarile intestinale, pilulele oestro-progestative pot fi, de asemenea, o cauza de carenta a zincului.
Zincul intervine in producerea hormonului de crestere, joaca un rol in sinteza acizilor nucleici, a unor
proteine transportatoare de
vitamine (Retinol Binding Protein), in regenerarea pielii si a fanerelor, in cicatrizarea plagilor sau a activitatii unor enzime (catalaza, dehidrogenaza lactica si malica, anhidraza carbonica).
Concentratia lui este observata in special in glandele genitale si endocrine (ex.: implicarea lui in secretia si rolul filologic al insulinei).
O serie de te superioare au nevoie speciala de prezenta lui la cresterea culturii (ex.: mazarea sau Aspergillus Niger), lipsa lui putand provoca boli la arbori fructiferi, la unele animale de laborator cu
pierdere in greutate si alopecie.
Este de amintit complexarea cu
insulina (in preparate injecile), marind eficacitatea, in timp, a acesteia (prin incetinirea absorbtiei la locul de injectie).
Nevoia silnica a organismului este de aproximati30 - 40 mg si este acoperita suficient de o
alimentatie normala cu produse animaliere, in special ficat, pasare, oua, produse cerealiere complete, peste, crustacee, leguminoase.
