Viata oricarui organism se mentine prin permanenta realizarea a proceselor de asimilatie si dezasimilatie, formate dintr-o multitudine de fenomene, foarte fine si foarte complexe, ce se produc fara incetare in intimitatea organismului. Fiecare din miliardele de celule ale organismului traieste atat timp cat este capabila sa asimileze si sa dezasimileze cu o intensitate mai mare sau mai mica fara repros.
Procesele de asimilare sau de dezasimilare, oriunde se desfasoara intr-un organ, un tesut sau o celula, sunt, in esenta, reactii chimice si fizice care au scop principal eliberarea de energie, folosita pentru buna desfasurare a sistemelor fizico-chimice ale asimilarii si dezasimilarii, pentru constructia de noi elemente i in procesele de crestere sau de inlocuire a celulelor si tesuturilor moarte. intregul ansamblul al reactiilor de asimilare si dezasimilare, ca si elementele ce le compun, au capatat numele de generic de procese meolice. Procesul de asimilare este denumit anabolism iar cel de dezasimilare, caolism.
Desfasurarea acestor procese duce la transformarile pe care le sufera diferitele substante introduse in organism in calitate de constituenti ai hranei, ca si transformarile compusilor sintetizati chiar de organism. Actitatea meolica interne numai dupa ce alimentele patrunse in organism (proteine, glucide, lipide, apa, tamine, elemente minerale) au fost supuse unor transformari importante in aparatul digestiv, care le descompune in compusi relativ simpli, absorbiti, majoritatea dintre ei, la nivelul peretilor intestinali. Abia dupa aceasta absorbtie, alimentele se integreaza in procesele meolice ale organismului. Spunem procese meolice pentru ca meolismul general se imparte, in mod conventional, dupa natura substantelor care intra in circuitul sau, in meolisme partiale: al proteinelor, al lipidelor, al glucidelor, hidromineral. in practica insa, cele patru meolisme partiale sunt strans legate intre ele, influentandu-se reciproc, lata doua exemple: (1) glucidele reprezinta principala sursa de energie necesara pentru meo-lizarea proteinelor si lipidelor; (2) o parte din glucidele ce intra in reactiile meolice rezulta din transformarea proteinelor.
Transformarile substantelor alimentare in organism, al caror ansamblu il reprezinta meolismul, sunt deosebit de complexe, dar, in general, esenta acestor transformari consta dintr-un sir de oxidari (arderi) succesive, generatoare de energie biologica. Masura folosita pentru energia calorica, in general, este caloria. O calorie reprezina cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa pura cu un grad Celsius. Valoare energetica a alimentelor se determina in calorii mari sau Cal, valorand 1000 de calorii. Valoarea calorica, deci numarul de calorii mari generate prin meolizarea completa a alimentelor depinde de natura si compozitia lor. Substantele alimentare fundamentale - proteinele, glucidele si lipidele-au o valoare calorica specifica si constanta, astfel: 1g proteine produce 4,1 Cal; 1 g glucide produce 4,1 Cal; 1 g lipide produce 9,3 Cal. Mentionam ca glucidele si lipidele produc aceeasi cantitate de caldura, indiferent daca sunt arse (oxidate) in organism sau in afara lui. Proteinele, insa, produc 5,3 Cal pentru un gram in afara organismului si doar 4,1 Cal in organism, pentru ca in interiorul celulelor arderea este incompleta.
Energia rezultata din arderea alimentelor in organism este absolut necesara oamenilor sau animalelor pentru satisfacerea nevoilor lor, spre deosebire de te care folosesc direct energia solara.

Fiecare organism are nevoie de energie, in permanenta, chiar daca este in repaus complet. Energia necesara etii poate fi impartita in trei categorii:
- energia consumata pentru mentinerea actitatii in repaus total, fara vreo alta risipa de energie, consumul fiind realizat de: miscarea respiratorie, bataile inimii, functionarea la minimum a tubului digestiv si a glandelor, mentinerea tonusului muscular si a temperaturii. Acesta reprezinta meolismul bazai. Se masoara indirect, prin determinarea consumului de oxigen necesar arderilor din organism, silindu-se numarul de calorii mari folosite de corp in conditii de repaus cat mai complet. Raportul dintre caloriile consumate real de persoana respectiva si o cifra ideala de calorii bazale (corespunzatoare cu varsta, sexul si greutatea persoanei), exprimat in procente, reprezinta rezultatul final al examenului de meolism bazai. Teoretic, raportul ar trebui sa fie egal cu zero, dar practica a aratat ca normale trebuie socotite cifrele cuprinse intre 5 si 15%, diferitele persoane consumand mai multe calorii pentru meolismul bazai decat idealul". Valorile negative (-5, -l0%) sau exagerat de crescute (+20%) se datoresc unor deficiente in functionarea organismului, slabirii prin subnutritie etc;
- energia folosita pentru actitatea cotidiana minima: statul in picioare, imbracarea, mersul etc;
- energia folosita pentru efectuarea unor eforturi fizice in procesul muncii.
Necesitatile globale de calorii ale organismului rezulta din insumarea celor trei categorii de consum energetic. in medie, pentru un adult cu munca usoara (de exemplu functionar) necesitatile energetice pentru 24 ore, reprezinta 3 000-3 200 Cal. Din acestea, 1600 Cal sunt necesare pentru meolismul bazai, 600 Cal pentru travaliul muscular curent (mers, gesturi, actitate fizica), 200 cal pentru digestie si absorbtia alimentelor si 600-800 Cal pentru munca usoara pe care o presteaza.
Daca se exercita o munca medie (mecanic, sofer, factor postal) necesitatile energetice pentru efectuarea muncii cresc la 900-l 400 Cal; pentru o munca grea (metalurgisti, mineri, atleti) sunt necesare pentru efectuarea muncii 1 400-5 400 Cal.
Necesarul de calorii este influentat si de alti factori: sexul (femeile au un meolism bazai mai scazut), varsta (copii necesita un numar mai mare de calorii, in raport cu greutatea corporala, ativ cu adultii, la care meolismul bazai scade cu varsta prin diminuarea masei celulare active si prin diminuarea actitatii fizice).