92. LA CE SUNT NECESARI CARBOHDRATII?
Carbohidrati, gogorita nutritionistilor dezinformati, sunt principalii furnizori de energie ai trupului nostru. in timpul digestiei, amidonul si zaharurile

principalele tipuri de carbohidrafi

sunt descompuse in glucoza, cunoscuta si sub numele de zahar sangvin. Acesta asigura energia necesara pentru functionarea creierului si a sistemului ners central. Cu totii avem neie de carbohidrati in meniurile noastre zilnice, astfel ca proteinele responsabile cu formarea tesuturilor sa nu fie irosite pentru furnizarea de energie atunci cand ele ar fi solicitate la refacerea unui tesut distrus.
Carbohidratii au acelasi continut caloric ca si proteinele

Daca mancati o entitate prea mare de carbohidrati, mai mare decat cea care poate fi convertita in glucoza sau glicogen (depozitat in ficat si in muschi), rezultatul obtinut, stim prea bine, este constituit din grasimi; cand corpul are neie de mai mult combustibil, grasimile sunt transformate inapoi in glucoza si scade greutatea corporala. Insa nu trebuie sa reduceti prea mult cantitatea de carbohidrati ingerata. Ei sunt la fel de importanti pentru sanatatea organismului ca toti ceilalti nutrienti\'si contin aceleasi patru calorii per gram ca si proteinele. Desi nu exista doze oficial reeomandate, minimum zilnic necesar pentru a evita cetoza (aciditatea crescuta a sangelui ca urmare a utilizarii lipidelor in scop energetic) este de 50 grame.

93. ADEVARUL DESPRE ENZIME
Enzimele sunt necesare pentru digestie,deoarece inlesnesc eliberarea vitaminelor, mineralelor si aminoacizilor din alimente. Ele actioneaza asemeni unor catalizatori, adica au capacitatea de a determina o reactie interna fara ca ele insele sa fie modificate sau distruse in cursul procesului. Anumite conditii termice pot distruge enzimele. Sursa cea mai eficienta de enzime o constituie fructele, legumele, ouale, carnea si pestele

crude, negatite. Fiecare enzima actioneaza asupra unui anumit aliment; nici una n-o poate inlocui pe cealalta. Cantitatea redusa, insuficienta, sau absenta fie si a unei singure enzime pot determina imbolnavirea organismului. Enzimele ai caror nume se sfarseste in 'aza\" au fost denumite pornind de la substanta alimentara asupra careia actioneaza. De exemplu, enzima corespunzatoare fosforului \"se numeste fosfataza; cea care prelucreaza zaharul este zaharaza.

Pepsina este o enzima digestiva vitala care descompune proteinele alimentare transformandu-le in aminoacizi. In lipsa pepsinei, proteinele nu ar putea fi utilizate pentru a asigura o piele sanatoasa, o structura
- osoasa rezistenta, musculatura puternica si o compozitie corespunzatoare a sangelui.
Renina este o enzima digestiva care determina coagularea laptelui, si transformarea proteinei corespunzatoare, caseina, intr-o forma utilizabila de catre organismul uman. Renina permite eliberarea
mineralelor importante din lapte : calciu, fosfor, potasiu si fier

utilizate apoi pentru a siliza balanta hidrica, pentru a consolida sistemul ners si a forma dinti si oase sanatoase.

Lipaza are rolul de a descompune grasimile si de a facilita utilizarea lor ulterioara pentru a hrani celulele epidermei, pentru a proteja corpul impotriva echimozelor si a preveni patrunderea in organism a virusilor infectiosi si a alergenilor.
Acidul clorhidric existent in stomac actioneaza asupra alimentelor mai greu digerabile, ca de exemplu came fibroasa, came de pasare si vegetale. El contribuie la digestia proteinelor, calciului si fierului. in lipsa acidului clorhidric pot apare probleme ca anemia pernicioasa, carcinomul gastric, aclorhidria congenitala si diverse alergii. Datorita faptului ca stresul, tensiunea nerasa, nelinistea si supararea inainte de masa, ca si lipsa unor vitamine, in special B complex, pot cauza deficiente de acid clorhidric, multi dintre noi au o astfel de carenta fara macar sa banuiasca.

Daca va inchipuiti ca aveti probleme de hiperaciditate sau arsuri gastrice pentru care va administrati cu de la dumneaastra putere o medicatie antiaeida, trebuie sa tineti seama de faptul ca simptomele hiperaciditatii si cele determinate de hipoaciditate sunt identice, iar in acest caz tratamentul antiacid nu va poate fi decat extrem de daunator. Dr. Alain Nittler, autorul sectiunilor 'Un nou tip de medic\", a declarat cu hotarare ca orice persoana care a depasit varsta de patruzeci de ani trebuie sa ia suplimente de acid clorhidric. Cele mai indicate sunt formele in care acidul este inclus alaturi de betaina sau acid glutamic.
ATENTIE: Daca suferiti de ulcer gastric, cereti sfatul medicului inainte de a utiliza astfel de suplimente.

94. CELE DOUASPREZECE SARURI TISULARE SI FUNCTIILE LOR
Sarurile tisulare sunt componenti minerali anorganici ai tesuturilor organice. Sunt cunoscute si sub numele de saruri Schuessler, dupa numele celui care le-a izolat la sfarsitul secolului trecut. Dr. W. H. Schuessler a sustinut ca in cazul unui deficit al acestor saruri se instaleaza starea de boala, dar daca deficienta este corectata, organismul are capacitatea de a se vindeca el insusi. Deci, cu alte cuvinte, sarurile tisulare nu sunt un medicament, ci un remediu.
Cele douasprezece saruri tisulare sunt:

Fluorura de calciu (calc fluor.)

se regaseste in toate tesuturile conjunctive ale corpului Excesul sau caraenta pot cauza varice, aparitia tarzie a dintilor, intinderi ale tendoanelor musculare, furunculoza si crapaturi ale pielii.
Fosfatul de calciu (calc. phos.) existent in toate celulele si fluidele corpului, este un component important al sucurilor gastrice, precum si al oaselor si dintilor. Deficitul sau excesul pot fi raspunzatoare de neplaceri ca: maini si picioare reci, apatieA respiratie rau mirositoare, transpiratie nocturna si hidrocel.

Sulfatul de calciu (calc. sulf.)

constituent, in cantitati infime, al tuturor tesuturilor conjunctive si celulelor hepatice. Excesul sau carenta pot cauza eruptii cutanate, abcese adanci sau ulcere cronice purulente.
Fosfatul de fier (ferr. phos)

se regaseste in sange si in toate celulele corpului, cu exceptia celor nerase. Carenta sau excesul pot determina diaree continua sau

in mod paradoxal

constipatie. Este utilizat ca remediu impotriva hemoragiilor nazale si a menstrelor abundente.
Fosfatul de magneziu (mag. phos.)

existent in oase, dinti, creier, sange, celule nerase si musculare. Excesul sau carenta pot cauza crampe, nevralgii, colici si asa-numitele junghiuri.

Clorura de potasiu (kali. mur)

existenta in tesuturile membranoase si sub stratul cutanat exterior. Excesul sau deficitul pot fi cauza friabilitatii genelor, a eczemelor cu pustule si a aparitiei negilor.
Sulfat de potasiu (kali sulf.) celulele care formeaza membranele pielii si cele care invelesc organele interne interacfioneaza cu aceasta sare. Deficitul sau excesul pot cauza eruptii cutanate, o coloratie galbena la baza limbii, senzatii de greutate si dureri in membre.
Fosfatul de potasiu (kali phos.) existent in toate tesuturile organismului, mai cu seama in creier, in celulele nerase si in cele sangvine. Excesul sau carenta pot cauza digestie necorespunzatoare a lipidelor, memorie slaba, anxietate, insomnie si un puls slab, dar rapid.

Clorura de sodiu (riatr. mur.)

regleaza cantitatea de lichide din organism si le transporta catre celule. Excesul sau carenta pot determina neia crescuta de a manca sarat, guturai si scurgeri apoase din nas si din ochi.
Fosfatul de sodiu (natr. phos.) emulsifiaza acizii grasi si mentine solubilitatea acidului uric in sange. Excesul sau caraenta pot cauza icter, respiratie rau mirositoare si aparitia unui gust acid sau metalic in gura.

Sulfatul de sodiu (natr. sulf)

are actiune usor iritanta asupra tesutunlor si stimuleaza secretiile naturale. Excesul sau carenta pot determina febra scazuta, edeme, depresii si disfunctionalitati ale cii biliare.
Acidul silicic (silicea)parte componenta a tesuturilor conjunctive, ca si a parului, unghiilor si pielii. Excesul sau carenta pot fi cauza unei slabe memorii, a furunculozei, a caderii parului si a unghiilor striate, care cresc anormal. Cerealele integrale constituie un bun supliment pentru aceasta sare tisulara.

95. NECLARITATI CU PRIVIRE LA CAPITOLUL VII?
Socrul meu sufera de arsuri gastrice teribile si ia medicamente antiacide atat de des incat aproape ca acestea au devenit desertul sau zilnic. Cunoasteti vreo alternativa naturala?
Desigur, si inca una mult mai placuta la gust decat medicamentele acelea care seamana cu creta. Tabletele cu enzime extrase din fructul natural de papaya pot ajuta la digerarea unei cantitati de amidon de 2230 de ori mai mare decat greutatea lor, si aceasta deoarece contin pepsina si prolaza, enzime ce ajuta la digerarea proteinelor si se combina cu milaza, o enzima ce digera amidonul (si fiindca tot a venit rba, trebuie sa spunem ca papaina este principalul ingredient folosit la fabricarea substantelor ce fragezesc carnea si care actioneaza asupra alimentului chiar inainte ca acesta sa fi ajuns in stomac).

Departamentul Agriculturii din Statele Unite a atestat faptul ca fructul de papaya detine valoroase proprietati digestive; deci socrul dumneaastra ar fi probabil mult mai satisfacut de rezultate daca ar lua una-doua lete de acest fel dupa fiecare masa.
Tin un regim de slabire. Ce considerati ca este mai bine sa mananc, paste fainoase ori fripturi?
Este mai indicat sa mancati paste fainoase. Desi au acelasi continut caloric ca si proteinele, carbohidratii ingrasa intr-o masura mai mica decat lipidele (care se gasesc din belsug intr-o friptura). Explicatia este urmatoarea: pentru a converti 100 de calorii provenite din carbohidrati, organismul dumneaastra consuma 25 de calorii; in schimb, pentru aceeasi cantitate de calorii furnizate de grasimi, se cheltuiesc numai 3 calorii.