Pentru acestea s-au emis multe clasificAri, avAnd la bazA dife-rite criterii, nici una dintre ele nefiind total satisfAcAtoare.
IntArzierea vorbirii
In mod normal vorbirea se achizitioneazA intre 2 si 4 ani, uneori existAnd variatii individuale. ExistA o intArziere simplA a vorbirii care are de obicei caracter familial si care se remite in timp. Este cazul unor copii care incep sA vorbeascA spre vArsta de 4 ani, in absenta tulburArii de intelegere a vorbirii sau a unor defecte de auz. Se pare cA este cauzatA de o intArziere in maturarea sistemu-lui nervAs central.
Tulburarea limbajului expresiv, TLE (alalia congenitalA, afazia de dezvoltare, audimutitatea)
Constituie tulburarea de vorbire care desemneazA absenta limbajului expresiv la copin ce nu prezintA intArziere psihicA, de auz, tulburAri psihiatrice, neurologice sau carente de mediu. Copilul intelege cuvintele, gesturile, executA ordinele, are posibilitate de comunicare mimico-pantomimicA, dar fie nu poate pronunta nici un cuvAnt, fie articuleazA numai vocale sau numai consoane.
La vArste mai mari TLE se poate manifesta ca o vorbire limitatA, cu dificultAti in achizitionarea de noi cuvinte, greseli de vocabular, structuri gramaticale simple si o rata scAzutA in achizitionarea limbajului elaborat. AcesA copii sunt domici de comunicare. Se pot asocia unele tulburAri de comportament reacti la dificultAtile de a se face inteles.
TLE este mai frecntA la bAieti, iar antecedentele familiale cu dificultAti de vorbire sau lecturA sunt frecnte.
Prognosticul este in general variabil. Aproximativ 50% se remit in timp, iar 50% continuA sA aibA dificultAti tardi de limbaj.
Tulburarea de limbaj mixtA, receptiv-expresivA (surditatea rbalA congenitalA, agnozie auditiva congenitalA, surditate rbalA de dezvoltare)
Se caracterizeazA printr-o tulburare in dezvoltare, atAt in limbajul respectiv, cAt si in cel expresiv, care contrasteazA cu capacitatea intelectualA nonrbalA normalA. Este vorba de o dificultate in decodifi-carea sunetelor limbajului, intelegerea rbalA fiind absenta sau defi-cientA, in consecintA productia rbalA poate fi absenta, rudimentarA sau cu distorsiuni fonologice gra, de tipul unui Jargon nediferentiat.
Acesti copii sunt avizi de comunicare, pot dezvolta un limbaj gestual, jocul lor poate fi adecvat,
auzul este bun. Nilul performantelor la testele nerbale se apropie de normal. Majoritatea acestor copii dezvolta tulburAri de comportament, uneori chiar sere, sau tulburAri de invAtare.
Natura tulburArii nu este incA elucidatA. Unii autori vorbesc de o disgenezie a zonei corticale senzoriale a limbajului.
Prognosticul. Unii copii reusesc sA-si achizitioneze in timp limbajul, dar in general el este legat de seritatea si localizarea pato-logiei cerebrale.
Tratamentul este ortofonic. Acesti copii pot beneficia de un aju-tor de comunicare nonrbalA.
TulburArile de limbaj de tip intArziere
Acestea pot fi secundare unor afectiuni, precum urmeazA: TulburArile de limbaj secundare tulburArii de auz
Surditatea moderatA care atinge anumite frecnte poate afecta dezvoltarea limbajului. DacA deflcitul de auz este ser, limbajul nu se dezvoltA. In acest caz se vorbeste de swdomutitate.
In funcAe de etiologie, surdltAAle pot fl ereditare (genetice) sau dobAn-dite (prin factori perinatali, natali sau postnatali in primii ani ai copilAriei). La surdomuti gAnguritul este prezent, dar treptat acesta sArAceste. Copilul nu imitA sunetele din anturaj, in schimb urmAreste atent mimica si reactiile afecti ale celor din jur, incercAnd sA inteleagA, si foloseste gesturile pentru comunicare.
TulburArile de limbaj asociate cu deflcitul intelectual Handicapul mintal constituie conditia cel mai frecnt asociatA cu anomaliile de limbaj. Trebuie avut in dere si faptul cA deficienta mintalA poate fi asociatA cu deficienta de auz, anomalii bucofaciale sau tulburAri articulatorii. In aceste cazuri vocabularul este sArac, imatur, iar structura frazei simplA si agramatA. Intensitatea tulburArilor de limbaj este concordantA cu cea a gradului deflcitului cognitiv. TulburArile de limbaj asociate cu tulburAri psihice In
autismul infantil, care are ca simptom principal deficienta serA in relatii interpersonale, tulburarea de limbaj ocupA un loc important. Ea poate fi variabilA de la nedezvoltarea vorbirii la struc-turarea unei vorbiri particulare caracterizatA prin:
- vorbire la persoana a Ill-a peste vArsta de 3 ani (cAnd in mod normal trebuie achizitionat pronumele personal la persoana I);
- stereotipii rbale frecnte;
- ecolalie imediatA si intArziatA, cu folosirea inadecvatA a expresiei rbale in forma in care ea a fost auzitA.
Limbajul copilului autist, dacA este achizitionat, in afarA de caracterul lui bizar, are o insuficientA valoare de comunicare socialA.
TulburArile de limbaj asociate cu factori psihologici includ mutis-mul selectiv (electiv), care are ca trAsAturA principalA refuzul de a vorbi in situatii speciale (scoalA, societate), desi vorbeste normal in altele (in familie). Adesea se asociazA si alt comportament negativ, ca refuzul de a se juca atunci cAnd este invitat. Tulburarea incepe adesea intre 3 si 5 ani si devine mai evidentA o data cu inceperea scolii, dar intotdeauna dupA ce limbajul normal s-a format. DureazA luni sau ani si uneori se amelioreazA.
Tratamentul constA in psihoterapie, terapie logopedicA, eficienta lor fiind apreciatA variabil.
TulburArile de limbaj asociate cu factori de mediu nefavorabili se produc la copin aflati in situatia de extremA izolare si nesolici-tare afectivA, tinAnd seama cA limbajul vorbit este invAtat de la anturaj (de obicei la copin institutionalizati).
TulburArile fonologice
Dislaliile sunt tulburAri ale pronuntArii corecte ale uneia sau mai multor sunete. ExistA o dislalie fiziologicA intre 1 si 3 ani, perioadA in care are loc procesul de insusire a capacitAtii de articulare a foneme-lor, silabelor si cuvintelor si in care existA o imaturitate normalA a aparatului logofonator. Peste vArsta de 3 ani, dislalia devine patologicA.
Ea se manifestA prin omiterea unui sunet (cAsunA = cApsunA), mutarea sunetelor din cuvAnt (comolotivA = locomotivA), repetarea unor sunete sau silabe in scopul inlocuirii unora mai greu de pronuntat (sisinA = masinA) sau inlocuirea sunetelor, silabelor sau cuvintelor diferite cu altele mai simple (mac-mac = rata).
Tot intre tulburArile fonologice sunt incluse dislaliile de sunet, cele mai frecnte fiind: sigmaAsmul (sAsaiala), rotacismul (dislalia pentru r). Acestea apar in special in anomalii ale cavitAtii bucale, ale maxilare-lor, in imtAri vicioase ale dintilor, in
atrofii ale muschilor vAlului palatin sau ale limbii. In paralizia vAlului palatin sau in
obstructia cAilor nazale, vorbirea este nazonatA (rinolalie).
Disartriile sunt tulburAri de articulare a cuvintelor datorate unor disfunctA ale aparatului neuromuscular fonator, care se traduc prin imposibilitatea de a pronunta, de a articula sau de a lega corect sunetele intre ele. Au la bazA in special cauze neurologice ca: tulburAri in motri-citatea limbii, buzelor sau palatului, consecinte ale afectiunii neuronului motor central, ale nucleilor cenusii, cerebelului, neuronilor motorii periferici sau muschilor.
Disritmiile, din care face parte bAlbaiala (balbismul), se caracte-rizeazA prin incoordonarea respiratiei si a articulArii cuvAntului, ceea ce are drept consecintA tulburarea fluentei si ritmului discursului. Balbismul poate sA se manifeste printr-unul sau mai multe dintre urmAtoarele simptome: repetarea unui sunet sau a unei silabe (bal-bism clonic), prelungirea unui sunet (balbism tonic), adAugarea de interjectii, pauze intre cuvinte, substituirea unor cuvinte mai greu de pronuntat, producerea unei tensiuni psihice la pronuntarea unor cuvinte. Toate acestea limiteazA de multe ort comunicarea.
BAlbaiala este de 4 ort mai frecntA la bAieti decAt la fete. Intre 2 si 4 ani, 3-4% dintre copii trarseazA o perioadA de bAlbaiala. De obicei ea este trecAtoare, dispare ciliar fArA tratament. Totusi 1% dintre copii suferA din cauza bAlbAielii dupA inceperea scolii.
Cauza bAlbAielii nu este cunoscutA, desi existA multe teorii. Este posibilA o predispozitie geneticA, la care se pot adAuga leziuni cerebrale, anxietate etc. De obicei bAlbaiala nu este asociatA cu tulburAri psihia-trice, desi poate provoca stari reacti si complexe de inferioritate.
Tratamentul uzual este logoterapia. Tratamentul medicamentos poate asocia miorelaxante si anxiolitice (diazepam, bromazepam etc.).
