(Tulburarea de hlperactivitate cu deficit atentional -
DSM-IV = Attentional Deficit Disorder with Hyperactivity, ADDH)

Considerat pAnA nu demult un sindrom de "disfunctie cerebralA minima", afecteazA aproximativ 3% dintre copin de vArstA scolarA din toate mediile sociale si in special pe bAieti.
Tabloul clinic se caracterizeazA printr-o incapacitate extremA de a sta linistit, o hiperactivitate motorie permanentA, o insilitate emotionalA si un defect in concentrarea atentiei. Acest lou poate fi izolat surnind la un copil cu QI ridicat, dar mai frecnt este asociat cu un QI de limitA, cu dificultAti cogniti, de conduitA (in special cu agresivitate, impulsivitate si mai tArziu tulburAri de conduitA cu note antisociale).
Hiperactivitatea si deficitul atentiei afecteazA performantele scolare si relatiile interpersonale, in special la adolescentA. Ele de obicei evo-lueazA ImpreunA, dar deficitul atentional poate exista si fArA hiperactivitate. DebuteazA din primul an de viatA, dar apare evident cAnd copilul incepe sA meargA.

Debutul este intotdeauna inainte de 7 ani.

Prevalenta este diferit apreciatA de autori, diferentele rezultAnd din dirsitatea criteriilor de diagnostic.

Etiologia se pare cA este multifactorialA. In trecut acest sindrom a fost considerat ca "o disfunctie cerebralA minima", speculativ atri-buitA unui defect de activare a vigilentei corticale, cauzat de substanta reticulatA din trunchiul cerebral.
Interntia factorilor genetici este sugeratA de unele studii. Se consi-derA cA factorii sociali cresc tendinta innAscutA la hiperactivitate, fArA a fi incriminati ca unici responsabili.
Prognosticul. Hiperactivitatea si deficitul atentional scad de obicei pe mAsurA ce copilul creste si poate chiar inceta la pubertate. Prognosticul dificultAtilor scolare asociate este mai putin bun, iar compor-tamentul antisocial, atunci cAnd existA, are prognosticul cel mai prost. Uneori tulburarea poate persista si in viata adultA.
Tratamentul. ADDH a fost si este subiectul multor controrse. Medicatia psiho-farmacologicA este doar o parte din ul terapeu-tic complex care trebuie sA cuprindA o interntie comportamentalA, educationalA si socialA.
a) Stimulenlele sunt cel mai frecnt utilizate in tratamentul medicamentos al ADDH. Ele au o eficacitate de scurtA duratA, iar bene-ficiul in timp nu este clar:

- sunt eficiente in 75% din cazuri;

- imbunAtAtesc performantele cogniti, inatentia, distractibilitatea, memoria de scurtA duratA, hiperkinezia, comportamentul, ducAnd la o mai bunA relationare mamA-copil sau colectivitate-copil;
- cele mai folosite stimulente includ: rnethilphenidatul (ritalin), dextroamphetaminele si pemolin. Cel mai frecnt utilizat este ritalinul 0,3-0,5 mg/kg, administrat la un interval de 4 ore. Unii copii pot rAspunde slab la un psihostimulent, dar favorabil la altul;
- efectele secundare includ: ticuri, scAderea apetitului, insom-nii, cefalee, anxietate, euforie, iriilitate.

b) Antidepresile triciclice:

- reprezintA medicatia de a 2-a alegere in tratamentul ADDH;
- cele mai folosite sunt imipramina (antidepresiv) si desimipramina (amitriptilina), fiind considerate ca eficiente in aproximativ 60-70% din cazuri;
- efectele poziti se axeazA in special pe ameliorarea memoriei de lungA duratA;
- efectele adrse se referA in special la cardiotoxicitate si la posibila scAdere a pragului convulsivant;
- dozele utile sunt: 0,3-3 mg/kg/zi, dozA la care se ajunge treptat.
c) Clonidina este, dupA unii autori, o alternativa. Ea imbunAtAteste in special modificArile de comportament; dozele variazA intre 0,1 si 0,3 mg/zi.
d) Alte medicamente includ neuroleptice ca: tioridazina, neulep-tilul, haloperidolul, care InsA nu au efectul scontat in ADDH.
ej AlAturi de terapia medicamentoasA, o componentA importanta a tratamentului este abordarea psihologicA a copilului si familiei sale.
TerapiAe comportamentole si cognAi sunt cele preferate. Ele au ca scop ameliorarea competentelor existente la copil si incurajarea unui comportament nou prin reintArire si modelare. Aceasta se face adesea prin gratificarea unui comportament ce se apropie de cel dorit apoi se trece la reintArirea lui. Se incearcA identificarea si indepArtarea facto-rilor de mediu care intAresc comportamentul nedorit (de exemplu, copilul va fi ignorat cAnd se comportA inadecvat si va fi apreciat cAnd comportamentul lui este normal). Pentru realizarea acestui scop este necesarA intern(la unei echipe pluridisciplinare (medic, psiholog, edu-cator), care sA includA si familia si scoala.