Definitie
Anxietatea este definitA ca fiind o stare de teamA difuzA manifestatA prin neliniste psihicA si motorie cu rAsunet neurogetativ.
La copii aceastA stare afecAvA se intAlneste sub forma anxietAtii de separare care este un fenomen comun si care face parte din perioada de dezvoltare a copAului. La o vArstA mai micA de un an, copilul isi exprimA aceastA iraire in prezenta strAinilor sau cAnd este separat de mama sa; el plAnge, se agitA si nu se linisteste uneori decAt in prezenta mamei. AceastA stare se mai intAlneste la scolarul mic, in primele zile de scoalA.
Anxietatea de separare apare mai freent la copin crescuti intr-un mediu excesiv de anxios si la care se instaleazA rapid teama de a nu fi pArAsit de persoana care-l ingrijeste (ura parentalA primarA fatA de care copilul a dezvoltat atasament).
Tulburarea este mai freentA la copii decAt la adolescenti, la bAieti decAt la fete, freenta maximA fiind intre 7 si 8 ani. Prevalenta a fost estimatA la 3-4% din copin Scolari.
Etiologie
In aparitia anxietAtii de separare sunt implicati mai multi factori:
a) Factori psiho-sociali. Copilul mic, imatur si dependent de ura maternA are o predispozitie in a dezvolta
anxietatea de separare deoarece A dominA o serie de frici aseunse: aeeea de a-si pierde mama sau dra-gostea ei, teama de a nu fi lovit, teama de propriile impulsuri. Cei mai multi dintre copii au avut aceste experiente cu caracter tranzitoriu legate de una dintre frieAe enuntate mai sus.
ConsiderAm tulburare psihicA cu anxietate de separare doar atunci cAnd: copilul are o teamA exageratA de a-si pierde mama; isi exprimA furia fatA de pArinti daeA este pArAsit de acestia, si cAnd este foarte pre-ocupat de gAndul cA ei ar putea fi accidentati, rAniti sau morti. AceastA stare nu se amelioreazA decAt in prezenta mamei sau a tatAlui.
Prezenta tranzitorie a acestei simptomatologii nu pune probleme familiei, ci doar persistenta ei cu tulburarea adaptArii familiale si scolare necesitA consult medical.
b) Factori educaAonAli. Anxietatea cu caracter fobic poate fi trans-misA prin model parental. PArinAi supraanxiosi si hiperprotectori trans-mit copilului teama exageratA fatA de pericole (teama de furtunA, de animale si insecte).
c) Factori geneticL Studiile familiale au arAtat cA pArintA copilului cu anxietate de separare au suferit ei insisi in copilArie de aceastA tulburare sau manifestA si in prezent atacuri de panicA cu agorafobie.
Unii autori considerA cA
anxietatea de separare este o variantA a depresiei la copii.
Criterii de diagnostic
Conform manualului de diagnostic DSM IV, tulburarea trebuie sA se caracterizeze prin urmAtoarele criterii:
A. Prezenta anxietAtii excesi si neadeevate privind separarea de casA sau de persoana fatA de care copilul este atasat: sunt nece-sare cei puAn trei din urmAtoarele simptome:
(1) Disconfort excesiv si recurent cAnd copilul antieipeazA separarea de casA sau de persoana de care este atasat.
(2) Grija excesivA si persistenta privind posibila rAnire sau pier-dere a persoanei de care este atasat.
(3) Grija excesivA si persistenta cA cineva sau ceva il va indepArta de casA sau de persoana de care este atasat (teama de a nu fi furat de cineva sau de a nu se rAtAci).
(4) Se opune sau refuzA persistent sA meargA la scoalA sau in altA parte de teama de a nu fi separat.
(5) Frica excesivA si persistenta sau refuzul de a sta singur acasA, in absenta persoanelor in care are incredere.
(6) Se opune sau refuzA persistent sA meargA la eulcare fArA persoana de care este atasat sau sA doarmA in altA parte.
(7) Repetate cosmaruri care au ca temA frica de separare.
(8) AcuzA dureri de cap, de stomac, greatA sau vArsAturi intotdeauna cAnd antieipeazA separarea.
B. Durata tulburArilor este de cei puAn patru sAptAmAni.
C. Debutul inainte de 28 de ani.
D. TulburArile determinA modificAri esentiale in funetionarea socialA sau scolarA.
E. TulburArile nu apar in contextul altor boli precum:
autismul infantil, schizofrenia sau atacuri de panicA.
Evolutie si prognostic
Anxietatea de separare poate aa o evolutie si un prognostic diferit in funetie de vArsta de debut, de durata simptomelor si de aparitia unor tulburAri comorbide de tip agresiv.
Majoritatea studiilor de urmArire aratA cA majoritatea pacientilor au o evolufte favorabilA cu sau fArA tratament, dar cA existA un pro-cent important de subiecti care, ca adulti, vor dezvolta tulburare de panicA cu agorafobie.
Tratament
Indicatiile terapeutice sunt de tip medicamentos, dar mai ales psihoterapic si includ psihoterapia individualA, terapia prin sfAtuirea familiei. PArintA vor intelege nevoia de suport afectiv si importanta pregAArii copilului pentru orice eniment care poate aa semnAicatia separArii. Se vor folosi pentru copil terapii cogniti si exercitii de rela-xare care il vor ajuta sA-si controleze anxietatea.
Refuzul scolar asociat cu anxietate de separare poate deni o urgentA psihiatricA. Tratamentul este complex si se adreseazA atAt familiei, cAt si personalului didactic.
Farmacoterapia este utilizatA in asociere cu psihoterapia: se folo-sesc antidepresi triciclice in doze de 25 mg pe zi, crescAnd treptaf pAnA la 120 mg pe zi. Imipramina este unul dintre cele mai utili-zate antidepresi.
