inainte de DSM-III, tulburarea de panica nu reprezenta o categorie distincta de diagnostic, iar termenul de "agorafobie" nu descria aceeasi tulburare ca in prezent. Prin urmare, unele dintre cele mai utile estimari asupra prevalentei tulburarilor cunoscute acum sub numele de tulburare de panica si agorafobie au fost facute de Robins si Regier (1991). Frecventa tulburarii de panica de-a lungul etii se situeaza sub 2%, in timp ce prevalenta agorafobiei de-a lungul etii (de obicei, insotind tulburarea de panica) este de aproape 6%. Tulburarea de panica si agorafobia difera si in functie de sex. Tulburarea de panica are o incidenta anuala de l,43%e, o treime dintre cazuri nefiind insotite de agorafobie (Eaton et al., 1998). Tulburarea de panica prezinta, de obicei (dar nu intotdeauna; Eaton et al., 1998), o distributie egala printre subiectii de sex feminin si masculin (Myers et al., 1984). Asta spre deosebire de agorafobie, unde trei sferturi dintre pacienti sint femei (Yonkers et al., 1998).

Interesant este ca etarea pare sa fie asociata sexului feminin, ceea ce conduce la concluzia ca cele mai multe dintre femeile care sufera de tulburare de panica intrunesc, de asemenea, si criteriile de diagnosticare cu agorafobie ( Clum si Knowles, 1991) si sint mai predispuse la revenirea simptomelor de panica decit barbatii (Yonkers et al., 1998). Exista numeroase explicatii pentru acest fenomen, una dintre ele fiind legata de faptul ca tendinta de etare a situatiilor agorafobice este corelata cu punctajele obtinute de femei la testele specifice precum scale de diferentiere a rolurilor pe sexe (Chambless si Mason, 1986 ; si Reich et al., 1987). Cu toate ca punctajele ridicate de feminitate ar trebui sa fie specifice femeilor, exista si barbati care obtin valori destul de mari sau unele femei care nu aduna suficiente puncte. Chambless si Mason (1986) au descoperit ca etarea agorafobica este cu atit mai mare, cu cit subiectii de ambele sexe sint evaluati a ti mai feminini. Clum si Knowles (1991) au extins aceasta teorie si au confruntat-o cu conngerea ca multi dintre pacientii cu agorafobie se tem de umilinta pe care o pot resimti dupa un atac de panica. Ei au sugerat ca punctajele de feminitate sint legate de sensibilitatea sociala, iar asocierea dintre cele doua genuri se produce tocmai prin intermediul "feminitatii". Desi constituie una dintre cele mai seducatoare explicatii ale diferentelor dintre sexe, teoria este zdruncinata de absenta unor diferente similare in cazul fobiilor sociale.
Cu toate acestea, femeile care sufera de tulburare de panica si agorafobie par mai afectate decit barbatii de etare, ginduri pesimiste si senzatii corporale (Turgeon et ai, 1998), iar evolutia afectiunii poate fi mai grava in cazul femeilor (Yonkers et al., 1998), pentru ca acestea au aproape de doua ori mai multe sanse decit barbatii ca simptomele sa le rena (25% fata de 15% dupa sase luni si 61 % fata de 41% dupa trei ani de la incheierea tratamentului). Explicatiile diferentelor dintre sexe nu sint tocmai clare, dar se considera ca sint provocate de anumite deosebiri psihologice (de exemplu, o mai mare etare a pericolului de catre femei, in dezacord cu recomandarile de expunere ale tratamentului) si biologice (de pilda, schimbarile hormonale ciclice care modifica vulnerabilitatea fata de panica) ( Bekker, 1996).

Comorbiditatea

Indizii care sufera de tulburari de panica si agorafobie tind sa suporte o suferinta psihologica suplimentara (Katon et al., 1987) si o deteriorare a calitatii etii (Markowitz et al., 1989). Nu trebuie uitate nici aparitia depresiei severe, gindurile legate de moarte (Overbeek et al., 1998) si rata crescuta a sinuciderilor in rindul pacientilor care suiera de tulburari de panica (Weissman et al., 1989). Diagnosticul de tulburare de panica este, de asemenea, asociat cu abuzul de substante, cu deteriorarea relatiilor sociale si maritale si cu dependenta financiara (Markowitz et al., 1989). Mai mult, daca tulburarea de panica este coniorbida cu un alt diagnostic, este mult mai probabil ca pacientul sa solicite tratament pentru tulburarea coniorbida decit in cazurile in care nu se inregistreaza nici un atac comorbid de panica (Boyd, 1986). in termeni de etiologie, una dintre comorbiditati este cea care apare in fobiile specifice. Interesant este faptul ca Starcec si Bogojec (1997) au descoperit ca fobia legata de moarte reprezinta cea mai apropiata fobie specifica ce preceda declansarea tulburarii de panica si agorafobiei, ceea ce sugereaza ca activarea acestor temeri poate avea o oarecare insemnatate etiologica in dezvoltarea panicii.
Una dintre complicatiile ce trebuie avute in vedere este aparitia unei tulburari de personalitate. Pacientii cu tulburari de panica prezinta un grad ridicat de risc (in atie cu populatia), putind dezvolta si o tulburare de personalitate care sa se incadreze in categoria celor "anxioase" (spre exemplu, tulburari de cluster C, descrise de DSM-IV, care cuprinde tulburarea de personalitate dependenta, cea etanta si cea obsesiv-compulsiva [Klass et al., 1989; Mauri et al., 1992]). Dupa cum remarca si Barlow (1988), acest tipar de comorbiditate nu este suprinzator, data fiind prezenta unui sindrom general nevrotic. Forta acestei asocieri pare a fi o functie a etarii agorafobice. Cu alte cunte, pacientii cu un grad mai ridicat de etare agorafobica manifesta mai multe trasaturi anxioase de personalitate, pentru ca aceeasi vulnerabilitate sta la baza ambelor tulburari.
Exista, de asemenea, si indicii ale diferendelor de gen in comor-biditate. Femeile par mai predispuse catre fobii sociale comorbide si SSPT (Turgeon et al., 1998). Atit barbatii, cit si femeile care sufera de tulburare de panica (15% dintre barbati si 9% dintre femei) si agorafobie (27% dintre barbati si 9% dintre femei) au mari probleme legate de consumul de alcool. Cu toate acestea, si rata consumului de sedative hipnotice este mult mai ridicata in rindul pacientilor cu tulburare de panica (10% dintre barbati si 6% dintre femei) si agorafobie (18% dintre barbati si 9% dintre femei; e si Andrews, 1996).

Rezumat
Persoanele care se prezinta la medic suferind de agorafobie sint, de cele mai multe ori, diagnosticate cu tulburare de panica. Tulburarile de panica presupun atacuri puternice de anxietate care il dezorienteaza pe pacient, acesta putind interpreta raspunsul anxios drept un semnal referitor la alta afectiune fizica sau mentala. Se pare ca cei care atribuie atacurile de panica unor cauze specifice, cei care nu se simt in stare sa isi stapineasca simptomele de panica in anumite situatii sau care isi fac griji cu prire la consecintele nefaste pe care le poate avea un atac de panica resimtit in unele conjuncturi vor dezvolta, in timp, un comportament etant.