Exista cel putin patru tipuri de hiperntilatie pe care ar trebui sa invatati sa le distingeti. Primele trei tind sa fie episodice si sint probabil mai des intilnite in cazul persoanelor cu fobii specifice. Cu alte cuvinte, acestea survin numai in timpul episoadelor de anxietate maxima, cind sinteti expus la elementul de care va temeti. Celalalt tip de hiperntilatie este unul obisnuit: apare deseori si in principal este un prost obicei respirator.
a Gifiitul sau respiratia accelerata : acest tip de respiratie tinde sa apara in timpul perioadelor de anxietate sau frica acuta. Prin intermediul sau, se reduc foarte rapid nilurile de dioxid de carbon, iar anxietatea se amplifica foarte repede.
a Suspinul si cascatul: suspinul si cascatul tind sa apara in timpul unor perioade de dezamagire sau depresie si ambele implica o respiratie extrem de intensa.
a Oftatul: oftatul survine atunci cind oamenii se gindesc la lucruri inspaimintatoare, cum ar fi un lucru pe care l-au evitat foarte mult timp.
a Hiperntilatia cronica sau obisnuita : acest tip de respiratie presupune o amplificare usoara a intensitatii sau ritmului respiratiei, pentru un interval mai indelungat. in general, apare atunci cind persoana respectiva este ingrijorata. Nu este suficienta pentru a induce sentimentul de panica, insa determina senzatia de teama, ameteala si incapacitatea de a gindi limpede. Daca o persoana aflata in aceasta stare se confrunta cu un lucru de care se teme si respiratia i se accelereaza chiar si foarte putin, se poate instala panica.
Relatia dintre factorii declansatori ai fobiilor si hiperntilatie este sintetizata in ura de mai jos.