Tinind cont de faptul ca programele bazate pe expunere reprezinta cel mai indicat tratament, intrebarea care se pune este urmatoarea : "Am putea combina interntiile comportamentale cu cele farmacologice pentru a creste eficienta terapiei?". Oferind un punct de plecare, Hafner si Marks (1976) au aratat ca expunerea, asociata unor concentratii ridicate de diazepam, a impiedicat extinctia tulburarii; dar, atunci cind concentratia a fost scazuta, expunerea a provocat o mai mare scadere a anxietatii decit in cazul pacientilor carora li s-a dat o pastila placebo. Cu toate acestea, studiile mai recente cu privire la disparitia fricii conditionate la cobai au demonstrat ca exista o relatie intre nilul benzodiazepinelor si extinctie, conditionata de doza (Bouton et al., 1990). Cu cit creste concentratia medicamentului, cu atit mai putin se transmite extinctia si in urmatoarele sedinte experimentale. Astfel, in prezent, benzodiazepinele ar trebui folosite cu precautie in tratamentul pacientilor cu fobii specifice care urmeaza terapii bazate pe expunere. Fara indoiala, aceasta problema este extrem de importanta, pentru ca, atunci cind se prezinta pentru tratament comportamental, multi pacienti iau deja benzodiazepine prescrise de medici.