Pacientii care se prezinta pentru tratament raporteaza de obicei un debut timpuriu si un curs cronic al tulburarii. Fobia sociala devine in mod tipic o problema mai tirziu in viata decit fobiile specifice si mai devreme decit tulburarea de panica si tulburarea anxioasa generalizata. Majoritatea eluarilor plaseaza virsta debutului in adolescenta, dar este clar ca o minoritate semnificati de indivizi experimenteaza disconfort si anxietate sociala incapacitanta inca din copilarie. Heimberg si colaboratorii sai (1990b) au raportat o durata medie a "temerilor sociale" de 6 sau mai multi ani la 80% din esantion, de 15 sau mai multi ani la 28% si "de cind ma stiu" la 9%. intr-un esantion epidemiologie (date furnizate de ECA - Epidemiological Catchment Area; Schneier et al., 1992) diagnosticat cu fobie sociala conform criteriilor DSM-II1, 15 din 97 de subiecti (15%) au raportat ca fobia sociala fusese prezenta toata viata, virsta debutului aparind intr-o distributie bimodala cu o virsta medie a debutului de 15,5 ani (devierea standard este de 13,3 ani), iar maximele la un interl intre 0 si 5 ani si la virsta de 13 ani. Acest studiu nu a descoperit diferente in ceea ce priveste virsta debutului intre fobia sociala necomplicata si cea comorbida. Manuzza si colaboratorii sai (1995), intr-un esantion clinic numeros, au descoperit ca debutul a survenit mult mai devreme in cazul fobiei sociale generalizate in atie cu fobia sociala circumscrisa. in contrast cu debutul precoce, virsta medie la care pacientul vine la consult este mult mai ridicata: de obicei, intre 30 si 41 de ani (Marks, 1970; Mattick et al., 1989; Merschetal., 1989; Heimberg et al., 1990b; Turner^o/., 1991 ; Manuzza et al., 1995; Feste et al., 1996; Van Velzen et al., 1997). Un studiu recent a permis eluarea riscului de dezvoltare a fobiei sociale mai tirziu in viata. Studiul de urmarire ECA Baltimore, in care o proportie considerabila din subiectii din ECA Baltimore au fost reintervieti, a estimat incidenta in 13 ani a fobiei sociale conform criteriilor DSM-IV ca fiind intre 0,4% si 0,5% pe an (Neufeld et al., 1999), desi acesti indivizi au raportat ca debutul temerilor sociale a avut loc in copilarie. Exista o probabilitate mai mare ca fobia sociala sa se dezvolte la indivizii care au intrunit criteriile pentru depresie, distimie, tulburarea de panica sau fobii in momentul studiului original ECA. Nu exista do furnizate de studiile recente care sa sugereze ca virsta medie sau durata simptomelor in momentul consultului se reduc, sugerind ca, in ciuda constientizarii din ce in ce mai mari a fobiei sociale in rindurile personalului medical, indivizii sufera inca de aceasta boala multi ani inainte de a cauta tratament. Van Velzen si colaboratorii sai (1997) au raportat ca 29% din subiectii lor nu fusesera tratati niciodata inainte si nici unul dintre 35 de indivizi care intrunesc criteriile pentru fobia sociala pe viata dintr-un esantion epidemiologie nu fusesera tratati vreodata (Neufeld et al., 1999). Un studiu francez al medicilor de urgenta a relet ca problemele psihologice sint invocate ca motiv al solicitarii ajutorului de numai 5,6% dintre indivizii cu fobie sociala necomorbida cu depresia ; era mai probabil ca pacientii cu fobie sociala, atit cu, cit si fara depresie, sa-si considere sanatatea proasta in atie cu grupurile de control (Weiller et al., 1996). Totusi, datele epidemiologie australiene recente sint mai incurajatoare: aproximativ 61% dintre indivizii care ar fi intrunit criteriile pentru fobie sociala in ultimele 12 luni au cautat ajutor la serviciile medicale ambulatorii in cele 12 luni anterioare studiului (Issakidis si Andrews, 2002). Alte date din acest studiu arata ca este mai probabil ca persoanele cu virsta peste 24 de ani sa ceara ajutor si, dintre cei care au cautat ajutor, aproape jumatate si-au consultat medicul de familie.
Exista o incapacitare insemnata asociata in fobia sociala, care nu a fost recunoscuta indeajuns. Exista, de asemenea, o diminuare a functionarii de rol in mai multe domenii si o comorbiditate semnificati. Indivizii cu fobie sociala nu reusesc sa-si atinga pe deplin potentialul educativ si profesional si sint mai putine sanse sa se casatoreasca in atie cu populatia generala: 37 % dintre subiectii cu fobie sociala nongeneralizata si 64% dintre cei cu fobie sociala generalizata dintr-un esantion clinic nu s-au casatorit niciodata (Manuzza et al., 1995). Un studiu restrins al respondentilor media a descoperit ca exista o probabilitate mai mare ca indivizii care intrunesc criteriile pentru fobie sociala, in atie cu un grup care intruneste criteriile pentru tulburare de panica, sa fie burlaci, sa locuiasca singuri si sa fie someri, in ciuda nivelului superior de educatie (Norton et al., 1996). Gradul de afectare, inliditate si comorbiditate sporeste de-a lungul spectrului, de la fobia sociala specifica pina la cea generalizata si pina la fobia sociala comorbida cu TPE.