Majoritatea studiilor inregistrate au analizat tratamente cognitiv--comportamentale de grup ale fobiei sociale. Wlazlo si colaboratorii sai (1990) au comparat exersarea abilitatilor sociale de grup cu cea individuala si au descoperit un antaj in cazul grupului. Exista putine studii care compara tratamentul cognitiv-comportamental de grup cu cel individual, dar nici Scholing si Emmelkamp (1993), nici o metaanaliza recenta (Gould et al., 1997a) nu au descoperit diferente semnificative intre rezultatele raportate ale programelor de tratament de grup si individuale. Butler (1989a), intr-o analiza excelenta, a comentat dificultatile de creare a conditiilor de expunere adecta pentru fobia sociala, ca o functie a naturii adeseori inopinate si fugitive a multor tipuri de interactiune sociala. Din acest motiv, ar fi de asteptat ca tratamentul de grup sa detina un antaj datorita expunerii intrinseci prelungite la aceasta structura de tratament. O situatie de expunere prelungita de grup ofera sansa obisnuirii cu anxietatea provocata de expunerea la necunoscuti. Pe masura ce grupul se familiarizeaza, exista, de asemenea, ocazia expunerii la teama de interactiune cu un grup de oameni mai bine cunoscuti, ale caror pareri pot conta mai mult pentru individ.

Limitele cercetarii
Literatura de specialitate existenta cu privire la tratamentul TCC sufera de cite limitari metodologice. Studiile de inceput care foloseau criteriile DSM-III au exclus mai multe cazuri severe de fobie sociala, intrucit regulile ierarhice nu permiteau ca cei diagnosticati cu TPE sa primeasca si un diagnostic de fobie sociala. Studiile care intrebuinteaza esantioane clinice folosesc, de asemenea, in mod frecvent numerosi subiecti care iau medicamente psihotrope, inclusiv benzodiazepine si antidepresive, care sint liberi sa caute tratament aditional intre posttratament si studiul de eluare : astfel de factori nu pot fi intotdeauna controlati pe esantioane mici. Cerintele specifice ale unei tulburari de control adecte pentru studiile tratamentelor psihologice au fost recunoscute cu ani in urma (Heimberg et al., 1990a; Kendall si Lipman, 1991), dar exista inca relativ putine studii recunoscute care folosesc tipul de conditie placebo ce furnizeaza un test mult mai solid pentru tratamentele psihologice. Totusi, numarul studiilor care utilizeaza "lista de asteptare" este suficient de mare pentru a sili eficacitatea tratamentelor psihologice revizuite mai sus in ceea ce priveste usurarea intr-o oarecare masura a disconfortului fobiei sociale. atia intre studii si tratamente este ingreunata de aria larga de instrumente de eluare a rezultatului folosite in studii, iar adoptarea unui numar redus de instrumente pe deplin lidate de masurare a gradului de afectare al simptomului si a functionarii sociale (de exemplu, Bobes, 1998; Cox et al., 1998; Lampe, 2000) ar ajuta la interpretarea rezultatelor.