Sindroamele dureroase recurente cel mai frecvent descrise la copil cuprind: durerile abdominale, durerile de cap, durerAe toracice si dure-rile localizale la niuehd membrelor inferioare. Se TntAmplA relativ rar ca un copil sA prezintc mai multe suferinte in acelasi timp, desi localizAri diferite ale durerii sunt deja cunoscute in antecedentele acestuia.

Etiologia organicA este depistatA in 10% dintre cazuri.

DiagnosAcul de durere de cauzA psihogenA se bazeazA nu numai pe absenta semnelor fizice explicative, ci si pe depistarea si demonstrarea factorilor psihologici incriminati. Sunt deci necesare istoricul si exa-menul fizic riguros, ca si eluarea psiho-socialA atentA. AlAturi de localizarea, intensitatea si cronologia durerii, atentia trebuie indreptatA cAtre momentele in care aceasta se instaleazA.
Semnele si simptomele care cresc posibilitatea unei etiologii orga-nice a durerii includ: persistenta, durerea care trezeste copilul din somn, localizarea precisA si alte manifestAri clinice insotitoare (pier-dere in greutate, icter, modificAri de culoare, consistentA sau frecventA ale scaunului, simptomatologie apartinAnd tractului urinar).
Durerile recurente de cauzA psihogenA sunt de obicei insotite de un stres evident, incercArile corective disciplinare ale familiei pot accentua plAngerile copilului. Pe de altA parte, atmosfera de descurajare creatA de imposibilitatea precizArii unei cauze specifice creeazA posibilitatea unei acuzatii de simulare, motiv in plus de stres si nou argument pentru manifestAri dureroase recurente.

Tratamentul primAr al durerilor recurente, in absenta unei etiologii organice, constA in discutii din care sA reiasA sfaturi adecte, competente. Inscrierea simptomelor care preced si care urmeazA epi-sodul dureros este extrem de utilA, alAturi de eluarea diagnosticA initialA. Si, nu in ultimul rAnd, este foarte important sA minima-lizAm consecintele psihice pe termen lung ale manifestArilor dureroase recurente de cauzA psihogenA.