asLibertatea de a face nu numai activitati impuse este esentiala pentru sanatatea mentala.
asEzitati sa acceptati chiar si cel mai atragator protocol inainte de a va intreba cum va va afecta atitudinea la patul bolnavului. Alte intrebari:
a A fost evaluat protocolul de cineva care nu este autorul lui?
a Care este obiectivul protocolului (reducerea costurilor, corectitudinea aplicarii, sau ameliorarea asistentei)?
Simpatia este o floare delicata care se ofileste deseori pana la sfarsitul consultatiilor de dimineata; la fel si armonia care face ca medicina clinica sa functioneze cu un tors lin este greu de atins. Daca noul protocol spune ca trebuie sa-i faci 10 lucruri d-nei James care, intamplator, are diabet, amandoi puteti deni irersibil de iritati pe la numarul 5: medicul este in criza de timp, iar pacienta in criza de bunavointa. De fapt pe ea o ingrijoreaza
dementa incipienta a sotului ei, si a incetat de mult sa se mai gandeasca la propriile-i suferinte. De fapt nu o deranjeaza sa fie asaltata de becuri, pense, stick-uri si ace, daca acesta este pretul pe care trebuie sa-l plateasca pentru o bucatica din simpatia doctorului. Dar daca isi da seama ca aceasta simpatie s-a ofilit, cine stie care vor fi sentimentele ei, si cum il va privi pe doctor?
Liniile directoare sunt prietenoase, flexibile si lasa loc punctelor slabe in care stiinta clinica se intalneste cu realitatea la patul bolnavului; ele pot fi de asemenea individualizate si interacti, daca sunt instituite intr-o inregistrare pe computer in timpul consultatiei. Protocoalele, mai ales daca provin de la o autoritate presupus superioara, au reputatia de a fi stricte, sinistre, si in ultima instanta instrumente oripilante de control al gandirii. Cat de bine se comporta aceste stereotipuri in practica? Este cunoscut ca medicii care lucreaza in medii strict disciplinate cu protocoale stricte au performante suboptime. Este de asemenea util sa notam ca foarte putine legi sunt flexibile: cele care sunt, sunt periculoase pentru ca invita la abuz. (Toti oamenii sunt egali, dar ). Dar ceea ce pot face legile este sa spuna unde nu se aplica. Aceasta nu le transforma neaparat in simple linii directoare. S-ar putea spune, de exemplu, ca pacientii au dreptul sa fie intrebati daca vor sa participe la un protocol, si, daca vor, atunci protocolul sa fie executat corect. Dar daca astazi este ziua de
nastere a copilului, si el nu vrea deloc sa fie intepat la deget pentru o glicemic, dar este de acord cu toate celelalte aspecte ale protocolului? Daca sunteti flexibil, pretul poate fi cetoacidoza dupa petrecere. Aici rezida paradoxul central al protocoalelor. Ele au scopul sa elimine numeroasele inconsistente ineviile din medicina clinica, si totusi se bazeaza pe flerul si pe judecata fiecarui medic de a le aplica in cel mai bun mod.
Poate ca cea mai buna atitudine este de a saluta protocoalele bune, si de a pune la punct un fel de meta-protocol, la care sa se raspunda oricand (sau aproape oricand) nu se adera la un protocol. De ce nu ati aderat la un protocol? Marcati casuta corespunzatoare. at Propria mea comoditate. at Dorinta afirmata a pacientului. O Dorinta afirmata a pacientului dupa primirea de informatii complete. at Protocolul este contraindicat in acest caz pentru ca asa imi spun flerul instinctiv si judecata clinica, in concluzie, fiecare protocol trebuie sa fie insotit de un comentariu asupra efectului probabil asupra simpatiei medicului, cat de des, in medie, ne putem astepta la lipsa de aderenta la un protocol; si ce resurse si timp vor fi necesare pentru a implementa protocolul si meta-protocolul sau insotitor. Ar trebui sa existe si o explicatie a fiecarui element din protocol, si ce benef :iu este de asteptat sa aduca nu unui pacient ideal, ci acelora probabi existenti in populatia careia i se ofera protocolul. Daca un protocol nu ste insotit de aceste masuri de siguranta, fiti atenti (daca, bineinteles, nu l-ati inntat chiar dv. - propriile dv. protocoale au intotdeauna un stalul special, fiind infailibile, ingenioase si inofensi).
