Abordarea terapeutica a depresiilor si a problematicii depresi in
adolescenta se inscrie intr-un paradox, ceea ce explica dificultatea, specificitatea si importanta tratamentului.Intr-adevar, primul obiectiv al ingrijirii este acela de a obtine o diminuare sau chiar o disparitie a simptomelor:
- cele mai invalidante: lentoarea, retragerea, dezinteresul, irita-bilitatea majora care blocheaza relatiile sociale etc.;
- cele mai dureroase: suferinta morala, devalorizarea, ideea de
culpabilitate etc.;
- cele mai amenintatoare : idei sau proiecte suicidare.
Dar obiectivul primordial al terapeutului trebuie sa fie acela de a redinamiza, a revitaliza si a relansa
travaliul psihic propriu acestei varste. Or, acest
travaliu psihic il confrunta in mod necesar si intr-o maniera aproape ineviila pe adolescent cu afectele de tristete, de proasta dispozitie, de deprimare" sau chiar de depresie, cu tot ceea ce noi am conceptualizat ca fiind trasatura acestei disforii ' pubertare" caracteristice unui
travaliu elaborativ in cadrul caruia renuntarea, capacitatea de a face diferenta, toleranta la frustrare, pierderile acceptate sunt elemente ce fac parte din mizele psiho-;. dinamice: multi adolescenti, daca nu chiar toti, fac la un moment dat cunostinta cu deprimarea".
Daca in cazul starilor depresi minore, pe care le numim proasta dispozitie", criza anxios-depresiva" sau, in mod simplu, deprimare", fluiditatea starii afecti si a gandurilor se pastreaza intr-o oarecare masura, permitand continuarea travaliului psihic al adolescentei, in schimb, in alte cazuri, cum ar fi depresia, distimia sau depresivitatea, nu se intampla acelasi lucru. Explicatia clara a aparitiei acestor conduite patologice este faptul ca adolescentul nu poate nici sa infrunte acest
travaliu psihic, nici sa-l continue.In aceste conditii, obiectile primordiale ale tratamentului risca sa fie in contradictie cu posibilitatile adolescentului atunci cand, datorita relansarii travaliului psihic, individul este din nou confruntat cu afectele sale de tristete, de plictiseala, de proasta dispozitie, cu fantasmele sale in legatura cu pierderile, cu temerile sale depresi, ce-l scufunda din nou in chiar emotiile si afectele care l-au imbolnavit.In aceasta trasatura particulara consta intreaga specificitate a tratamentului depresiei in
adolescenta si prin ea se explica faptul ca in nici un caz nu putem considera episodul depresiv ca pe un fenomen unic, izolat, independent de organizarea personalitatii, trail doar prin solutii punctuale, cum ar fi un tratament psihotrop, sau printr-o organizare temporara a vietii, cum ar fi o spitalizare. Prea multe studii au demonstrat ca
depresia adolescentului era sensibila" la unele modalitati de ingrijire foarte dirse, raspunzand la acestea in mod pozitiv destul de des, dar aceste studii demonstreaza, de asemenea, ca daca ramanem doar la aceste masuri punctuale, unele manifestari depresi persista in mod obisnuit si sunt posibile unele recidi.
Tratamentul depresiei in
adolescenta n-ar trebui sa se limiteze doar la sedarea simptomelor (importante desigur), ci si sa se preocupe de recunoasterea si favorizarea reluarii travaliului de maturizare propriu acestei etape de viata,
travaliu care include o componenta de afect depresiv.
Insistenta noastra asupra acestui punct de dere nu se datoreaza doar grijii de a respecta procesul de maturizare si
travaliul psihic propriu acestei varste, abordare care s-ar integra intr-o conceptie de dezvoltare simplista. intr-adevar, proasta dispozitie, tristetea au si un potential pozitiv si favorabil, deoarece aceste afecte permit eului adolescentului deprimat temporar sa se angajeze intr-un travaliu de dezinstire-renuntare si sa depaseasca teama unei prabusiri depresi. Daca ulterior vor aparea unele perioade de depresie, de dificultati interne, subiectul va sti, datorita chilor sale experiente, ca are capacitatea de a-si transforma afectele negati" si de a le depasi.
Pe de alta parte, aceasta stare de rau interna determina adolescentul sa gaseasca solutii. Potentialul creativ inerent oricarei deprimari" trebuie pastrat: toleranta la starea de rau, confruntarea cu i vidul si plictiseala, capacitatea de a astepta, speranta de a dea renascand o dorinta, descoperirea unei afectiuni speciale care deschide calea sublimarii, angajarea intr-o relatie noua, amicala sau amoroasa, sunt tot atatea etape necesare in incercarea de a reface institiile pe care fiecare individ este obligat sa le faca la un moment dat datorita exigentelor realitatii. Adolescenta este perioada acestei experiente.In aceeasi maniera in care trebuie sa conservam potentialul evolutiv al dezvoltarii adolescentei, tratand rapid si eficient o
depresie care se instaleaza si blocheaza fluiditatea normala a proceselor mentale, tot astfel nu trebuie sa trecem la un activism ce-si propune : sa interzica imediat toate afectele de tristete sau de proasta dispozitie, toate aceste emotii gravate de plictiseala si de lipsa de interes. Ar exista riscul ca acest activism sa se manifeste in sensul unei negari si ar putea consolida comportamentul adolescentului in directia unui refuz al oricarui afect cu aspect depresiv si, in cel mai rau caz, l-ar putea determina sa elaboreze comportamente de aparare de tip maniacal (maniacal" fiind aici inteles in dimensiunea sa psiho-dinamica). Riscul tratamentului" depresiei in
adolescenta este de a transforma un adolescent deprimat (in sensul unei
depresii clinice) si a face din el un adolescent maniac" (in sensul unor manifestari de aparare de tip maniacal), blocat intr-o depresivitate ce nu poate fi elaborata (tulburare de personalitate narcisiaca de limita, de exemplu).
Trebuie deci sa permitem eului" adolescentului sa-si regaseasca activismul, capacitatea sa de a-si transforma lumea reprezentationala interna ( modulul 6), acceptand in acelasi timp realitatea afectelor si a emotiilor care ii sunt proprii. Pornind de la aceasta experienta traita in adolescenta, adultul va putea mai tarziu sa infrunte deceptiile
ineviile ale realitatii, cvasiineviilele momente de tristete, de depresie, pastrandu-si increderea in propriul sau potential si in capacitatile eului" sau.
O dificultate paradoxala a tratamentului de baza al depresiei in
adolescenta este posibilitatea frecnta a unei vindecari de suprafata : evolutia naturala a multor
depresii in adolescenta este disparitia semiologica : semnele cele mai clare ale depresiei sfarsesc adesea prin a regresa la capatul a 18-24 de luni sau chiar dispar. Dar este vorba in acest caz de o vindecare ?
Daca privim dincolo de simplul simptom, observam ca vindecarea" s-a produs cu pretul unui oarecare numar de sechele. in cel mai bun caz, este vorba despre un refuz al tanarului adult de a-si analiza unirsul psihic intern si de a-l privi cu bunavointa si empatie, multiplicand conduitele acti si operatorii printr-o instire pur factuala a realitatii (expunere la risc, accidente repetate etc). Altii vor putea utiliza o serie de conduite care sa urmareasca negarea oricarei depresii (conduite anorexice sau bulimice, trecere la acte dirse etc). Altii, in sfarsit, vor putea recurge la unele forme de autotratament paralel: alcool, droguri, consum intempestiv de substante psihotrope. Toate aceste conduite, numite adesea comorbiditate in literatura actuala, au drept scop esential evitarea confruntarii cu acest nucleu depresiv niciodata elaborat: depresivitatea cronica de care sufera numerosi adulti, acele personalitati depresi sau narcisiace asa cum sunt descrise de Kernberg (1979, 1980), este cauzata adesea de o necunoastere a problematicii depresi si de imposibila sa elaborare, necunoastere care isi are originea aproape intotdeauna in adolescenta acestor pacienti (cf. exemplul lui Jacques): a trata
depresia chiar din aceasta etapa a vietii constituie, din punctul nostru de dere, cea mai buna profilaxie a dirselor patologii entuale ale viitorului adult.
Vom examina in mod succesiv dirsele modalitati de ingrijire inainte de a preciza indicatiile terapeutice respecti.
