De-abia putem sa ne amintim ce am mancat ieri la micul dejun, asa ca de unde putem fi atat de siguri ce mancau stramosii nostri cu sute de mii de ani in urma? "Modul de a manca al stramosilor nostri a starnit mult interes si s-au facut multe cercetari, poate si pentru ca daca stim ce mancau stramosii nostri care erau vanatori-culegatori putem afla mai multe despre cum traiau", afirma Lauri Hager, Ph.D., cercetator afiliat la Archeological Research Facility de la University of California, Berkeley. Desigur, loul nu este complet inca, dar antropologii au reusit sa creioneze o imagine destul de clara despre ce mancau oamenii din Paleolitic, bazandu-se pe (1) do arheologice; (2) sudiile facute pe populatiile de vanatori-culegatori care traiesc astazi in Australia, Africa, America de Sud si (3) analiza nutritionista a animalelor si telor salbatice.

DOVEZILE ARHEOLOGICE
Din 1925 au fost dezgropate mii de fragmente de oase umane, schelete intregi, cranii, sate, arme, unelte, morminte, obiecte sculptate si gravate, instrumente muzicale, picturi si chiar urme de picior apartinand unor oameni stravechi. Numai intr-un singur loc au fost descoperite peste doua sute de fragmente de fosile, apartinand unui numar de cincisprezece indizi. Din toate aceste descoperiri se poate deduce ce mancau, studiind urmatoarele:
1. Dentitia (tipul de dinti si cum sunt tociti din cauza mestecatului). De exemplu, fosilele arata ca acesti oameni preistorici aveau un invelis subtire de smalt pe dinti, ceea ce inseamna ca mancau lucruri mai moi. Pe dinti nu exista semnele de ciobire si nici stratul de smalt nu este atat de gros incat sa ne indice ca se hraneau cu scoarta de arbori sau tije de te foarte tari, asa cum gasim in dieta altor primate.
2. Multe do de pe tot globul - dar in special din Europa, Asia, Australia si posibil si de pe continentul american - despre unelte, printre care harpoane, toporisti, laturi, carlige pentru peste si alte arme folosite la vanatoare, pentru capcane si ca sa prinda pesti si pasari.
3. Oasele de animal gasite in ere stravechi. De exemplu, oase de animal pe care se vad semne de la taieturi, care ne fac sa credem ca in acele vremuri oamenii indepartau carnea de pe oase folosindu-se de ceva asemanator cu un cutit. in alt sit arheologic, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca o singura carcasa de animal era impartita intre trei vetre diferite, asezate la sute de metri una de cealalta, ceea ce seamana destul de mult cu un picnic sau o masa comuna din zilele noastre.
4. Polenul fosilizat gasit langa siturile arheologice, care ne furnizeaza do inestimabile despre soiurile de te care cresteau atunci si pe care umanoizii le mancau inainte si in timpul Paleoliticului.
Tehnologia avansata le permite astazi savantilor sa dateze cu precizie dole arheologice si sa urmareasca materialul genetic (numit ADN mitocondrial) cu sute de mii de ani in urma. Cercetatorii de la University of Virginia au analizat mostre de par pentru forme de carbon, azot, sulf si alti izotopi, care le-au furnizat informatii despre hrana oamenilor de acum sute de mii de ani. "Din analizele pe care le-am facut proteinelor din par am putut sa identificam ca dieta unui grup continea te in proportie de peste o treime, in vreme ce alt grup avea dieta compusa in proportie de 90 la suta din alimente de provenienta marina", spune Stephen Macko, Ph.D., profesor de stiinta mediului la University of Virginia.
Oamenii de stiinta pot sa afle multe despre ce mancau stramosii nostri, dupa locurile unde isi aveau erele, pentru ca vechile situri sunt amplasate de obicei aproape de locurile unde migrau turmele de animale salbatice, sau la confluenta cursurilor de apa. Dole ca primii oameni vanau, puneau capcane, gateau si imparteau mancarea sunt edente din aceste situri, ca si din operele de arta ramase de la ei. S-au gasit urme de puturi sapate in gheturile vesnice, care serveau ca frigidere naturale unde se depozita carnea; un inventar detaliat al nenumaratelor unelte de piatra folosite la vanarea animalelor, la prinderea pestelui, sau la desprinderea carnii de pe oase; si picturile din pesteri care descriu vanatoarea de animale salbatice si chiar felul cum se aduna mierea.

VANATORII SI CULEGATORII MODERNI

Oamenii de stiinta au studiat peste doua sute de tipuri de societati de vanatori si culegatori care sunt contemporani cu noi. Acesti oameni traiesc peste tot, de la triburi din zone semidesertice, inclusiv populatia Alyawara si aborigenii din Australia, si triburile !Kung San din sudul Africii, pana la cei care locuiesc in padurile tropicale, asa cum sunt pigmeii Efe din Zair, popoarele Agta din Filipine si Ache din Paraguay, pana la triburile din savane, inclusiv Cuiva din Venezuela si Hadza din Africa de Est.
Varietatea de hrana pe care o consuma acesti oameni, inclusiv vanatul salbatic si tele salbatice, este similara cu hrana variata pe care o aveau la indemana stramosii nostri din vechime. Ca si la acestia, barbatii sunt cei care vaneaza si femeile sunt cele care culeg fructele. Edent, aceste triburi moderne nu sunt replici perfecte ale celor din trecut. Viata lor si societatea in care traiesc sunt mult mai complexe si mai sofisticate decat ale vechilor triburi, dar ei traiesc fara tehnologia noastra si ne ofera o imagine destul de fidela a felului in care au supraetuit oamenii cu mii de ani in urma. Lumea in care ei traiesc nu este replica fidela a celei in care au trait si evoluat stramosii nostri, care puteau sa-si aleaga cele mai bogate si mai fertile locuri ca sa vaneze, sa se aseze oriunde si sa culeaga orice, in libertate. Triburile de astazi sunt legate de anumite zone de pe Pamant - deserturi, paduri tropicale si tinuturile arctice - care sunt ocolite de societatile moderne. Prin urmare, dieta acestor triburi moderne probabil ca nu este la fel de bogata, tele nu sunt la fel de diversificate si vanatul nu este tot atat de numeros ca acela pe care il aveau la dispozitie stramosii nostri.
Acesti oameni o duc, insa, destul de bine. De fapt, afirmatia ca stramosii nostri mancau prost si erau expusi malnutritiei nu este sustinuta de dovada pe care ne-o furnizeaza triburile de astazi de vanatori si culegatori, care sunt sanatosi si au mancare diversificata si hranitoare. De exemplu triburile IKung San din Botswana traiesc in regiunea semiarida a desertului Kalahari din Africa, unde e seceta la aproape fiecare doi sau trei ani. Este o regiune marginala (motiv pentru care au si fost lasati in pace), dar acesti oameni isi iau toata hrana de care au nevoie tot anul fara sa se osteneasca mai mult de 19 ore pe saptamana pentru procurarea ei

si doar cu niste unelte modeste, cum ar fi bete pentru sapat dupa radacini, arcuri si sageti, prajini si carlige lungi ca sa prinda animale care stau in zuini, si plase de funie. Acestia aleg din peste 84 de specii de fructe, 30 de specii de radacini si bulbi, si 144 de specii de animale (incluzand aici leul, ghepardul, sacalul, vulpea, hiena, porcul alergator, mangusta, bursucul, veverita, dra, antilopa africana si antilopa kudu, soparla si pitonul) care se afla la mica distanta de erele lor. Cu o asemenea oferta ei pot sa aleaga doar mancarea cea mai gustoasa si mai usor de procurat. Imaginati-va cat de bogata trebuie sa fi fost mancarea oamenilor din vechime, care traiau in cele mai fertile regiuni, neatinse de binefacerile cilizatiei moderne.
Desigur, nu exista un mod comun de a se hrani al triburilor de vanatori si culegatori, asa cum doi americani nu mananca exact acelasi lucru. Dieta eschimosilor, bazata pe carne in proportie de 90 la suta, este tot atat de diferita de dieta aborigenilor, bazata pe te in proportie de 90 la suta, la fel cum dieta unui vegetarian este total diferita de a celui care mananca numai la fast-food. Totusi, atunci cand studiezi felul de a se hrani al acestor populatii iese la iveala un model comun, pentru ca mancarea acestora este foarte complexa si hranitoare, spre deosebire de dieta noastra care este extrem de uniforma. in general, dieta triburilor de astazi este formata din 20-30 la suta carne, iar restul de 65-80 la suta, din te. Acest lucru corespunde in linii mari datelor arheologice. "Fructele, radacinoasele, legumele, nucile si alte te compuneau aproximativ 65 pana la 70 la suta din hrana stramosilor nostri, la care adaugam carnea slaba de animale salbatice si ouale", spune dr. S. Boyd Eaton, "ceea ce reprezinta aproximativ aceeasi proportie intre carne si legume existenta in alimentatia triburilor de vanatori din zilele noastre".
Vechea zicala care recomanda o alimentatie cat mai variata isi gaseste sensul intr-un mod de hrani re care dateaza de la aparitia speciei noastre si este si felul de ata pe care il practica toate populatiile de vanatori-culegatori si astazi. De exemplu, populatia Alyawara mananca 102 specii de te diferite (32 de feluri de seminte, 32 de feluri de flori, 26 de feluri de fructe si 8 soiuri de radacinoase). Populatia Tlokwa din Botswana mananca 126 de specii de te, printre care 22 de feluri de frunze si tulpini, 31 de soiuri de radacinoase, 47 de feluri de fructe, 23 de feluri de scoarta si struguri, si 3 tipuri de ciuperci. Populatia Ache are de ales din peste 90 de te si animale comestibile. in societatile industrializate din zilele noastre, a manca o varietate de feluri inseamna, in mod gresit, sa alegem intre diverse mancaruri rafinate si procesate, cand in realitate ar trebui sa consumam cat mai multe feluri de alimente neprocesate.
Stramosii nostri aveau la indemana o diversitate si mai mare de te si animale si de aceea cred ca ei profitau din plin de tot ce se putea manca. Trebuie sa luam in calcul si ultimele descoperiri potrit carora in America de Nord existau bizoni, cand primii oamenii au migrat spre vest. Se spune ca cirezile de bizoni se intindeau cat vedeai cu ochii, si erau atat de mari, incat dura zile intregi sa strabati cireada de la un capat la celalalt. Oamenii de stiinta cred ca strabunicii nostri din Paleolitic erau vanatori atat de indemanatici si se infruptau atat de des din carnea de mamut, incat din cauza lor specia a disparut acum circa 12 000 de ani. Candva America de Nord era locul in care traiau camile, mamuti, lenesi uriasi si cai, dar toate aceste animale au fost vanate pana la ultimul de paleo-indieni, cu mult inainte sa puna Columb piciorul in Lumea Noua.In fine, daca cercetam ce mananca oamenii care traiesc astazi in comunitati de vanatori si culegatori, putem estima nivelul de calorii al strabunilor nostri. Luand ca baza de calcul proportia de 35 la suta carne si 65 la suta te si presupunand ca densitatea caloriilor este de aproximativ 112 calorii/100 grame de ta si 129 de calorii/100 de grame de carne, dr. Eaton estimeaza ca stramosii nostri consumau in medie cam 3 000 de calorii zilnic. Acest lucru se potriveste cu stilul de ata al triburilor primitive, cum ar fi Ache, care consuma intre 2 600 si 5 400 de calorii pe zi.

CONTINUTUL NIUTRITIONAL AL VANATULUI SI AL PLANTELOR

Specialistii au facut analiza componentelor nutritive la peste 85 de animale salbatice, printre care bizon, elan, cangur, caprioara, porc salbatic si peste sase sute de specii de te salbatice pe care le mananca actualele populatii de vanatori-culegatori. Aceste date, combinate cu informatii extinse despre ce mananca populatiile de vanatori-culegatori si datele tot mai complete obtinute de arheologi ne permit sa obtinem un lou u, detaliat despre ce mancau acei oameni, si sa am acea dieta originara cu obiceiurile noastre alimentare.