Ciorba de miel

CIORBA DE MIEL

Simbol al primaverii putini o mananca dincolo de aprilie si mai e sinonima cu bucuria astronomica si rituala a Pastelui crestin.

1 cap miel, gat, coada, merg si alte bucati de carne cu os, orice in afara de muschii spatelui, carnea pulpelor si maruntaielor, care direct la friptura si drob ajung

3 morcovi 2 pastarnaci 1 telina
* 2 cepe 100 g orez * 2 oua

200 ml smantana 100 g macris leustean, tarhon

20 boabe piper sare 11 bors (eventual 100 ml otet)

Se pregateste capul: se taie partea din fata, cu dinti, a botului, se scot globii ochilor (nu-l mai doare bietul!); se spala narile cu apa si se curata cu varful cutitului

Se taie gatul si restul carnii in bucati potrivite polonicului
Se taie marunt zarzavatul morcovii, pastarnacul, telina si ceapa
Se pun ceapa si zarzavatul la fiert in 31 apa rece cu carnea, piperul si o lingurita de sare (sa se inchege spuma)

Se spumuieste

Dupa o ora de fiert molcomit se adauga orezul spalat si macrisul tocat

Dupa alte douazeci de minute se adauga si borsul (cam o jumatate litru, normal, 11 daca va place mai acra) si se mai lasa cateva clocote

Fiertura are voie si e bine sa scada* 1 litru, dar nu mai mult, ca se-ndeseste prea tare. Daca a scazut mai mult se completeaza

Se ia de pe foc, se drege cu smantana batuta cu ouale si putina zeama din ciorba, se sareaza

Se presara leustean si tarhon tocate in afara de oua rosii, pasca, colaci si cozonac, cas dulce, usturoi si ceapa verde, Pastele romanesc inseamna drob, ciorba, friptura la cuptor, stufat, totul de miel. E marele pranz de dupa post, e explozia primaverii, e o masa de sarbatoare, un amestec de veselie, abundenta isterica si solemnitate religioasa.

Mielul Domnului reda tuturor speranta,

Blajinii sunt reprezentari mitice ale oamenilor primordiali, ale mosilor si stramosilor tuturor, celebrate primavara, de obicei in ziua de Blajinii, hotarul dintre lumea de aici' si lumea de dincolo', traiesc pe malurile Apei Sambetei, la varsarea acesteia in Soborul Pamantului, Blajinii sunt oameni credinciosi, buni la suflet, blanzi si intelepti, incapabili de a face rau. Desi duc o viata austera, cu posturi severe, ei nu stiu sa calculeze sarbatorile, in special Pastele. Blajinii afla de sarbatoarea Pastelul cu o intarziere de opt sau mai multe zile, cand vad ca sosesc pe Apa Sambetei cojile de ou rosu aruncate in apa curgatoare in vinerea sau sambata de Saptamana Patimilor.

Ca infatisare ar f i oameni de statura mica, ce umbla goi si au corpul acoperit cu par. Barbatii se intalnesc cu femeile numai o data pe an, la Pastele Blajinilor, cand se imperecheaza pentru a face copii.

Baietii sunt crescuti de mame pana cand acestia pot sa mearga si sa se hraneasca singuri, dupa care traiesc, in izolare si asceza, impreuna cu barbatii.

De ziua lor, la Pastele Blajinilor sau Lunea Mortilor, femeile bocesc la morminte, dau de pomana oua rosii si alte alimente, se fac libatiuni, au loc ospete rituale in cimitire sau in camp, la iarba verde' etc. (Moldova, Bucovina, Dobrogea, Maramures, Bistrita-Nasaud)

(dupa Ion Ghinoiu Obiceiuri populare de peste an')