In materie de nutriterapie s-au facut diverse descoperiri sau ipoteze. Linus Pauling, de doua ori laureat al premiului Nobel, si Irwin Stone, un alt biochimist american, au studiat alimentatia stramosilor nostri indepartati. Au putut constata astfel ca primii oameni, care traiau in padurile tropicale, consumau cam 2 300 mg de tamina C pe zi, adica de peste 25 de ori mai mult decit ne ofera alimentatia moderna. Acest regim insemna, in acelasi timp, un aport de trei ori superior in ceea ce priveste celelalte tamine si cantitati de asemenea superioare de minerale, cum ar fi mag-neziul, calciul, potasiu]. Pauling si Stone au ajuns la concluzia ca omul era constituit biochimic astfel incit sa consume mult mai multe microelemente nutritive decit se credea pina acum. Pornind de la lucrarile altor cercetatori, doctorul Denham Harman de la Universitatea din Nebraska a formulat, in 1956, teoria imbatrinirii prin radicalii liberi.
Conform acestei teorii, acceptata astazi de comunitatea stiintifica internationala, imbatranirea corpului este in mare masura provocata de niste molecule extrem de reactive, care bombardeaza celulele. Aceste molecule sint niste derivati ai oxigenului, numiti indeobste radicali liberi.

RADICALII LIBERI SI IMBATRINIREA

Voi incerca sa va prezint aici pe scurt loul de ansamblu al actiunii radicalilor liberi.
Atomii sint formati dintr-un nucleu in jurul caruia se rotesc electroni, in general dispusi in perechi. Un radical liber este un atom sau o molecula ce contine unul sau mai multi electroni nepereche.
Radicalii liberi sint produsi de radiatiile care ne inconjoara, inclusiv de cele ale luminii solare. Ei sint, de asemenea, fabricati in mod accidental de organism, in timpul reactiilor care produc energie pe baza de oxigen. Corpul poate genera si in mod deliberat radicali liberi : anumite globule albe ii fabrica pentru a distruge rusurile sau bacteriile.
Daca radicalii liberi sint uneori necesari, prezenta lor in exces ridica probleme. intr-adevar, intrucit naturii ii repugna insilitatea, o molecula careia ii lipseste un electron nu are liniste pina nu-si gaseste echilibrul. In consecinta, ea intra in reactie cu o molecula vecina perfect sila, careia ii smulge un atom sau un electron. Molecula astfel amputata dene, la rindul ei, im radical liber, care va ataca o alta molecula.
Acest gen de reactie in lant se poate proa foarte usor si poarta numele de oxidare. Corpului ii e o frica nebuna de ea. Cind oxi-darea ajunge la membranele celulelor

constituite din lipide , acestea se degradeaza repede, cam asa cum rincezeste untul. O membrana A rinceda A nu-si mai poate indeplini rolul de protectie si de mijlocire intre mediul extracelular si cel intracelular. Oxidarea se poate extinde si la alte parti ale celulei - la nucleu, de exemplu. Nucleul contine ADN, care cuprinde codul genetic, punctul de plecare in fabricarea a noi celule. Daca, la rindul sau, ADN-ul se deterioreaza, el va da nastere unor celule usor diferite, ceea ce inseamna un prim pas catre cancer. Radicalii liberi sint raspunzatori pentru imbatrinirea accelerata a celulelor si pentru aparitia multor boli cronice: cancer, atero-scleroza, degenerescenta cerebrala, cataracta, bob inflamatorii si numeroase patologii acute.

RADICALII LIBERI Sl ANTIOXIDANTII
De-a lungul evolutiei, toate organismele i au cautat sa se apere de ravagiile radicalilor liberi, caci de aceasta depindea supraetuirea lor. tele au sintetizat substante, cum sint caro-tenoizii, care sa le protejeze de razele soarelui. Corpul omenesc a profitat de particularitatile chimice ale acestor substante naturale si ale altora, ca tamina C sau tamina E, pentru a le folosi in neutralizarea radicalilor liberi sau, daca vreti, macar in dezamorsarea lor inainte de a provoaca daune prea mari. De exemplu, membrana fiecarei celule e prevazuta cu molecule de tamina E gata sa interna in cazul unui asediu.
Organismul foloseste, de asemenea, enzime cu minerale, precum glutation-peroxidaza, cu baza de seleniu. Sau superoxid-dismu-taza, care contine zinc, cupru ori mangan. Toate aceste substante, ale caror localizari si moduri de actiune difera intre ele, sint grupate sub numele de antioxidant! Astazi se crede ca protectia impotriva radicalilor liberi este cu atit mai eficienta cu cit nivelul antioxidantilor din corp este mai ridicat. Acest nivel este greu de apreciat, dar, edent, el se situeaza categoric dincolo de dozele silite ca fiind necesare pentru etarea unei carente. Aceasta este o informatie importanta pentru toti cei pe care stilul de ata ii expune la o oxidare accentuata

fumatori, oraseni, persoane din medii de stres sau poluate , ca si pentru toti cei care vor sa impinga cit mai departe declinul functiilor lor fiziologice si aparitia bolilor degenerative asociate imbatrinirii.
Pe masura ce teoria radicalilor liberi isi cistiga adepti, iesea si mai bine in edenta insemnatatea anumitor minerale, tamine, aminoacizi (ce pot juca rolul de antioxidanti) in doze superioare celor recomandate. Din nefericire, ceea ce se petrecea in farfuriile noastre nu se indrepta in aceeasi directie.