ZAHARUL se extrage atat din trestia, cat si din
sfecla de zahar. Zaharul pur are valoare energetica mare, adica 100 g furnizeaza 400 de calorii, fn schimb are valoarea nutritiva redusa, intrucat nu aduce decat glucide. Alimentatia in acest caz este lipsita de proteine, lipide,
vitamine si saruri minerale. Un avantaj il reprezinta faptul ca este o importanta sursa de energie intr-un lum mic. Produsele
zaharoase sunt alimente rafinate. Formeaza o gama foarte variata in functie de substantele din care se realizeaza. O trasatura esentiala a lor o constituie formele diferite sub care sunt prezentate, in functie de coloranti, arome etc, ca de pilda, gemurile, halvita,
fructele glasate, serbetul, rahatul si altele. Acestea furnizeaza ihtre 300-400 calorii pentru 100 grame. Mai sunt si dulciuri concentrate, preparate din
zahar si fructe sau seminte oleaginoase, ca de exemplu:
ciocolata si halvaua (obtinuta din zahar cu seminte de susan sau de floarea soarelui), care au o putere calorica foarte mare. Un produs deosebit de apreciat si valoros este
mierea de albine.
MIEREA DE ALBINE nu exista ca atare fn natura, ea este singurul produs semivegetal si semiani-mal. Albinele absorb produsul din nectar si polen. Nectarul este un suc dulce ce contine un zahar vegetal (zaharoza), care se gaseste din abundenta atat in trestia de zahar, cat si in sfecla de zahar.
Zaharoza este transformata de albina intr-un zahar invertit, compus din 80% glucoza si putina levuloza (doua zaharuri usor asimilabile de organismul uman).
Mierea este un produs cu o deosebita valoare alimentara. Contine
glucide (zaharuri) intr-o proportie destul de mare (81%), indispensabile organismului. Ele sunt o excelenta sursa de energie (fiecare gram de glucide produce in organism patru calorii) si care, consumate ca atare, au avantajul ca sunt usor absorbite si digerate. Datorita cantitatii mari de glucide, valoarea energetica este foarte mare: 100 g
miere furnizeaza pana la 326 - 350 calorii. Mierea are o foarte mare valoare nutritiva, datorita continutului ei bogat in glucide, o gama variata de vitamine (B6, B2, B1, C) si saruri minerale (in special potasiu).
fn bolile de inima, mierea este un factor dieto-terapic foarte util. Continutul mare de glucoza si levuloza actioneaza farabil asupra muschilor inimii.
Mierea are proprietatea de a micsora
tensiunea arteriala, fiind utilizata cu succes in bolile hipertonice. De asemenea, o lingurita de miere luata cu apa inainte de culcare poate combate insomniile. Dupa cercetari indelungate, s-a constatat ca mierea face sa scada procentul de
colesterol intre 15 si 40%.
Sortimentele de miere difera ihtre ele. De exemplu, mierea de
hrisca contine mai mult fier (datorita caruia se recomanda in anemii), iar mierea de tei proaca o transpiratie abundenta eliminand o cantitate masiva de
toxine din organism etc.
Mierea poate fi considerata, datorita multiplelor foloase aduse organismului, nu numai un bun aliment, ci si un pretios medicament, fn obezitate, datorita continutului ridicat de zahar, este indicat sa fie consumata cu moderatie. f Zaharul, ca si produsele zaharoase, daca se con-. ' suma singure si in cantitati moderate, au avantajul
ca se digera usor si se absorb cu rapiditate. Glucidele formeaza si energia de rezerva a organismului, putand fi stocate sub forma de glicogen fn ficat. La neie, glucoza rezultata din , hidroliza glicogenului intareste functia antitoxica
a ficatului, contribuie la marirea rezistentei organismului fata de infectii si intretine arderile la 1 nivelul fibrei musculare. De aceea, se recomanda oamenilor sanatosi care depun o munca fizica mai intensa, ca si sportivilor. Glucidele iau parte activa la reglarea temperaturii corpului. De asemenea, ele fiind substante anticetogene ajuta la oxidarea completa a grasimilor, fn lipsa lor,
grasimile nefiind oxidate complet pana la bioxid de carbon si apa determina aparitia unor produsi vatamatori organismului.
Consumarea dulciurilor in cantitate prea mare I este in primul rand in detrimentul altor alimente,
I in special a lipsei de aport vitaminic. De pilda, I preparatele din cacao cu zahar contin acid oxalic i care interfereaza absorbtia calciului. De asemenea, consumarea in exces a zaharului duce la un dezechilibru tiamino-glucidic. Prin lipsa vitaminelor si in special a vitaminei Bi se poate ajunge la un dezechilibru al meolismului glucidelor, cu
tulburari nerase consecutive. Preparatele dulci fn care se adauga seminte oleaginoase (nuci, alune,
migdale etc.) au si unele dezavantaje. Mancate in cantitati prea mari pot proca unele tulburari gastrice si intestinale, fn plus atat zaharul, cat si produsele zaharoase rezultand prin procesele de rafinare industriala, datorita prelucrarii termice nu contin sau au foarte mici cantitati de vitamine. Asadar prin consumarea in cantitati nerationale ele dezechilibreaza organismul.
Se stie ca abuzul in consumul de zahar si produse zaharoase predispune la
diabet zaharat, obezitate,
ateroscleroza etc. Copiilor le inhiba pofta de mancare in detrimentul consumarii si a altor alimente care conduc la o hrana rationala. Este indicat ca circa 90% din ratia glucidica sa fie compusa din hidrocarbonate din cereale, care sunt prezente in: paine, orez, gris, arpacas,
paste fainoase etc, si in fructe; iar restul de maximum 10% din zahar industrial care se adauga in ceai, lapte, prajituri etc.
De retinut este faptul ca, un om
sanatos are neie de o cantitate de zahar bine silita in functie de varsta, munca, sex, conditii geografice etc. Atat excesul, cat si carenta in consumul de zahar pot fi daunatoare sanatatii. Se prefera folosirea zaharului din alimentele naturale cum ar fi de pilda cel din fructe care contin zaharoza, seminte incoltite ce au maltoza,
lapte ce contine
lactoza etc. fn concluzie, prin consumarea
fructelor si legumelor, organismul utilizeaza un zahar natural care este acceptat si prelucrat cu mai multa usurinta de catre organism.
Zaharul fiind lipsit de apa, se poate pastra timp indelungat intr-un loc ferit de umezeala. Poluarea lui se face fie datorita manipularii defectuoase, fie adaosului de ingrediente (cacao, alune, nuci, migdale etc.) care imbunatatesc valoarea nutritiva insa au neie de conditii de stocare speciale.
