Vor fi descrise mai jos numai cateva dintre bauturile nealcoolice consumate mai mult la noi in tara.
Astfel, in categoria bauturilor nealcoolice intra CEAIUL. Pentru prepararea acestei bauturi se utilizeaza frunzele recoltate din arborele numit Thea sinensis.
Primii care au cultivat acest arbore au fost chinezii. Tot ei, incepand din sec. al Vlll-lea au extins cultura lui si au facut o distinctie bine marcata intre diferitele sorturi de ceai.
Pe langa tanin (12-l5%) si cafeina (teina), substante binecunoscute, ceaiul mai contine si multe alte substante. Dintre acestea amintim numai o parte: teofilina, teobromina, uleiurile eterice, substantele aromate etc, precum si o serie de tamine ca: A, Bi, B2, C, PP si K. Cantitatea de tamina C difera in functie de soiul de ceai. Datorita prelucrarii ceaiului, o parte din aceasta tamina este distrusa. Asa, de pilda, ceaiul negru, care a fost supus fermentatiei, are de zece ori mai scazuta cantitatea de tamina C decat ceaiul verde. Ceaiul este cunoscut ca purtatorul unei insemnate cantitati de fluor (100 g substanta uscata contine 6-35 ml). Se stie ca fluorul este foarte important pentru dantura, intrucat protejeaza smaltul, deci ii mareste intr-un anumit fel rezistenta la carii. Cu cat culoarea ceaiului este mai inchisa, cu atat continutul ih substante tanante este mai ridicat. Datorita faptului ca taninul are actiune astrin-genta, nu se recomanda ca la preparare contactul dintre ceai si apa fierbinte sa depaseasca doua -trei minute. Trebuie retinut ca abuzul de ceai (in special concentrat) provoaca insomnii, stare de agitatie, inapetenta etc. Cafeina face ca ceaiul sa aiba un efect stimulant asupra sistemului nervos central. De aceea, nu se recomanda sa fie baut inainte de culcare sau de catre suferinzii de boli cardiovasculare. Printre calitatile lui medicinale amintim si pe aceea de bun diuretic, fn natura sunt numeroase te care contin cafeina in concentratii variabile (fn general intre 1 si 2,4%). Amintim pe cele mai utilizate: boabele arborelui de cafea, frunzele de ceai, nucile de cola (din care se prepara o bautura cu concentratie mare de cafeina, depasind uneori si 3%) si altele. La noi bauturile care se consuma si contin cafeina, sunt: cafeaua, ceaiul, Coca-Cola, Pepsi-Cola, ca si cacao si ciocolata. CAFEAUA. Analizand din punct de vedere alimentar si dietetic, s-a constatat ca boabele de cafea contin, pe langa proteine, lipide, glucide, minerale, tamine (in special Bi si B2) si binecunoscuta substanta cafeina, care este un alcaloid. Prita sub aspect caloric, 100 g de cafea boabe prajita are aproximativ 300 de calorii. Obiceiul de a consuma cafea este motivat de starea de inorare - subiectiva - pe care o accentueaza in perioada imediata consumului, diminuand, intr-o oarecare masura senzatia de oboseala fizica si psihica. Acest lucru se datoreste cafeinei, care are o actiune puternica asupra sistemului nervos, influentandu-l sub diverse forme.

O doza obisnuita de cafeina accelereaza ritmul cardiac, provocand palpitatii, mareste presiunea arteriala maxima cu aproximativ un centimetru, determina o crestere prelungita a secretiei gastrice si mareste diureza. Dupa un consum crescut de cafea apar si simptome ale hiperactrvrtatii nervoase. Experientele au aratat ca excesul de cafea provoaca si o crestere a temperaturii corpului. Persoanele care consuma peste patru - cinci cesti de cafea zilnic (ceea ce duce la o absorbtie minima de 0,5 g cafeina), fac sa urce temperatura corpului cu cel putin doua zecimi de grad. De asemenea tin sa subliniez gresita idee ca o ceasca de cafea mai mare si foarte concentrata poate anihila efectele alcoolului. Din contra, cafeina favorizeaza patrunderea alcoolului din circulatia sanguina in celule nervoase, in timp ce ficatul are posibilitatea sa meolizeze, in medie, numai un gram de alcool pe ora. Astfel cafeaua dupa ingestia de alcool este contraindicata, deoarece ajuta la instalarea starii de betie, ac-centuandu-o in intensitate si timp. Deoarece bauturile dulci (limonadele, siropurile etc.) fac parte dintre produsele zaharoase, in acest modul se pot incadra numai sucurile din fructe. Acestea se obtin prin spalarea si presarea (manuala sau mecanica) a fructelor. SUCURI NATURALE DIN FRUCTE. Acestea au o valoare deosebita si, datorita continutului lor bogat in tamine si saruri minerale, prezinta nenumarate avantaje. Ele sunt indispensabile pentru buna desfasurare a proceselor biologice ale organismului, contribuind in acelasi timp, la mentinerea si refacerea sanatatii. Vitaminele au rol de biocatalizatori, substante care ajuta diferitele reactii chimice care au loc in organism. Astfel, taminele intern in procesul de transformare a alimentelor in organism, favorizand eliberarea energiei necesare pentru asigurarea functiilor esentiale. Lipsa taminelor sau insuficienta acestora provoaca tulburari in toate celulele si tesuturile. Una dintre caile cele mai eficiente de folosire a taminelor din fructe este consumarea de sucuri naturale. Aceste sucuri reprezinta o sursa bogata de tamine (C, P, PP etc), saruri minerale (K, Ca, Mg, Fe, Na etc.) si glucide (zaharuri), ca si acizi organici (citric, tartric, malic). Dintre tamine, tamina C este intalnita mai frecvent si fh cantitati mai mari in fructe, ca: macese, coacaze, capsuni, fragi, lamai, portocale, grep-fruturi, mure, zmeura, mere, gutui etc. fn general, tamina C se afla in cantitate mai mare in coaja fructelor. Vitamina C are rol in respiratia celulara, mentinand elasticitatea capilarelor; lipsa ei duce la fragilitate capilara, provocand diferite hemoragii ca de exemplu: gingite, epistaxis (hemoragie nazala), hemoragii retiniene (oculare) si chiar la nivelul plamanilor, stomacului, creierului. Aportul taminei C este insemnat si in cresterea rezistentei fata de bolile infectioase acute. Prin faptul ca favorizeaza depunerea de glicogen in ficat, impiedica degenerarea grasa a acestuia, marindu-i puterea antitoxica. Nevoile de tamina C cresc considerabil in timpul eforturilor fizice, ih sarcina si alaptare. Lipsa cronica a acestei tamine din organismul uman duce la boala numita scorbut, cunoscuta inca din antichitate, ca avand caracter de boala sociala. Scorbutul era des intalnit in perioada razboaielor, printre asediati si asediatori, ca si printre nagatori. Aceasta carenta de tamina C se manifesta prin hemoragii, la inceput mai mici (localizate la gingii si piele), dar care iau adesea proportii, devenind grave si chiar mortale. Dupa descoperirea taminei C (tamina denumita si antiscorbutica), incidenta scorbutului a scazut in mod considerabil.

Vitamina C fiind o tamina hidrosolubila, nu este indicat ca fructele sa fie lasate in apa mult timp; de asemenea, ea se oxideaza si prin expunere prelungita la aer.
Sucurile din fruote proaspete trebuie sa fie consumate imediat, pentru a nu lasa sa se oxideze taminele si sa se degradeze prin procesul de fermentatie.
Sucurile naturale contin o importanta sursa de tamina C. Prin tratarea materiei prime cu bioxid de sulf sau prin pasteurizare se conserva 50-l00% din tamina C aflata in fructul respectiv. Acest lucru se petrece in procesul industrial de conservare a fructelor, unde sucurile de fructe se pregatesc pentru a fi pastrate timp mai indelungat. Vitamina P este o alta tamina care se gaseste in cantitate importanta in sucurile naturale de fructe, avand un rol asemanator cu cel al taminei C. Este tamina necesara functiei de permeabilitate si rezistenta a vaselor capilare, intr-un cuvant ajuta la pastrarea integritatii peretilor vaselor sanguine.
Vitamina PP (numita si acidul nicotinic) se cunoaste de aproximativ 100 de ani. Ea produce o dilatare a vaselor sanguine, favorizand printre altele buna irigare a sistemului nervos central. A-ceasta tamina mai are rol si in stimularea secretiei gastrice, conditioneaza scaderea colesterolului din sange si micsoreaza tensiunea arteriala. Fructele fiind bogate in potasiu (50 - 200 mg%) sunt puternic alcalinizante, contribuind la mentinerea echilibrului acido-bazic. Potasiu este necesar in contractiile musculare ale inimii si mentine tonusul intestinal. Alimentatia zilnica trebuie sa contina 3-4 g potasiu, cantitatea necesara pentru a acoperi nevoile organismului. Dintre sarurile minerale, fructele mai contin si mult apreciatul calciu, care se gaseste, in special, in zmeura, mure, capsuni, fragi, lamai, struguri sine etc. Rolul sau este deosebit de important pentru organism, deoarece intra in alcatuirea tesutului osos. Cantitatea necesara pentru un adult este de 0,8-l gpezi.
Sucurile din fructe proaspete constituie o bautura nutritiva si racoritoare pentru organism. Valoarea lor energetica este ih raport cu cantitatea de glucide (zaharuri) pe care le contin fructele; in medie, ele au intre 5-25% glucide. Deoarece fructele contin atat glucide (zaharuri), cat si proteine, putem spune ca aduc aproximativ 20 - 80 calorii la 100 grame de fructe. Sucurile din fructe proaspete se pot consuma ca atare sau cu adaos de zahar sau frisca, fn acest caz valoarea nutritiva creste, marindu-se numarul de calorii in functie de alimentul adaugat.
Sucurile naturale din fructe mai prezinta avantajul ca zaharurile din ele sunt mai usor absorbite si asimilate decat zaharul din dulciurile concentrate (gem, dulceata, prajituri, bomboane etc). Ele, impreuna cu sarurile minerale alcalinizante, sunt indicate in eforturi musculare mari ca si in buna actitate a ficatului etc. De asemenea, fiind sarace in sare si bogate in potasiu si zaharuri, stimuleaza diureza, marind eliminarea de sodiu, acid uric si uree, avand efecte favorabile in afectiunile renale si cardiace.
Unul dintre sucurile din fructe binecunoscut si des intalnit este SUCUL DE ROSII. De aceea, tin sa subliniez cateva dintre calitatile acestuia. Sucul de rosii este un izvor de sanatate avand o valoare nutritiva mare, datorita bogatiei ih tamine si saruri minerale. Este bogat in tamina C, atat de utila organismului. Cantitatea necesara de tamina C a unui organism sanatos este de 1 mg/kilocorp/zi. Pentru asigurarea acestei cantitati este necesar un aport alimentar zilnic de 110-l30 g suc de rosii. Cantitatea de 100 g, contine 4,6 g glucide (zaharuri), 1 g proteine, furnizand 23 de calorii. De asemenea mai are un bogat continut de saruri minerale ca fosfor, calciu, fier etc si, in afara de tamina C (acidul ascorbic), mai contine caroten (protamina A) etc. Sucul de rosii se poate obtine prin presarea rosiilor printr-o sita. fn prealabil acestea se spala si se taie cu un cutit inoxidabil, pentru a nu distruge tamina C. fn acest caz, sucul trebuie consumat proaspat, pentru ca in contact indelungat cu aerul, lumina si caldura, tamina C se distruge cu usurinta. Se poate folosi si din sticlele imbuteliate ce se gasesc ih comert. Acestea prezinta avantajul ca sucul poate fi con- sumat cand este nevoie, fara o prealabila preparare.Sucul de rosii se poate da copiilor de la varsta de 3 luni. Se administreaza cu lingurita sau biberonul in cantitati mici (cu prudenta insa, spre a nu de clansa o diaree), tinand seama de sfatul medi- cului. Unui copil de varsta prescolara sau scolara se poate da sa consume cate un pahar intre
mese, sau inaintea mesei principale. Gustul

acrisor al sucului de rosii mareste secretia

sucurilor digestive, stimuland totodata pofta de
mancare.
La adulti ca si la varstnici, intrebuintat in preparate (sosuri, supe, ciorbe sau turnat peste budinci, carne fiarta, zarzavat fiert etc), imbogateste valoarea nutritiva a mancarii. La prepararea sosurilor pentru diferite mancaruri, sucul de rosii adaugat inainte de serre, da un gust, o aroma si o culoare placuta. Acesta nu se toarna in timpul fierberii ca sa nu fie distrusa tamina C. Sucul de rosii este indicat in diferite maladii ca hepatite cronice, gastrite hipoacide, diabet zaharat, guta, obezitate, anemii, perioada de convalescenta a bolilor infectioase, in bolile cardiace, , hipertensiune arteriala, ateroscleroza si altele. Avand un continut bogat in tamina C, sucul de rosii este cautat in toate anotimpurile. Mai ales iarna si primavara cand hrana aduce un aport scazut de tamina C, este indicat sa fie consumat fntre mese. Vara, sucul de rosii constituie o bautura racoritoare si reconfortanta pentru oamenii de orice varsta.
Tot datorita continutului in tamina C si unele saruri minerale, mareste rezistenta organismului la infectii si ajuta la ameliorarea multor maladii. Datorita acestor calitati este un adevarat medicament natural.
Multiplele calitati ale marului le-am descris fntr-un modul anterior. Tin sa precizez ca din mar se poate obtine si un suc care poate fi la indemana oricui si preparat fh orice sezon. in afara de extragerea sucului din fructe prin metode clasice (manuale sau electrice), un suc se mai poate prepara si altfel. Daca marul s-a intrebuintat ras, cotorul ramas cu samburi se pune la fiert fh apa indulcita cu zahar sau ciclamat de sodiu (si putina scortisoara) pana se inmoaie, dupa care se paseaza. Acest suc se poate consuma dupa dorinta amestecat cu sifon sau apa minerala, fn acest mod se utilizeaza si substantele pectice ale marului cu calitatile sale bine determinate. De asemenea, cojiile de mar se pot usca, utilizandu-se la prepararea unui ceai binevenit seara, avand un efect linistitor.
De asemenea, sucul de struguri este prea bine cunoscut pentru a insista mai mult asupra lui. Calitatile nutritive ale acestui fruct au fost descrise amanuntit fhtr-un modul anterior. Tot atat de folositoare pentru organism sunt si sucurile obtinute din portocale, grepfruturi etc. Pe langa sucurile din fructe sau legume, se recomanda consumarea unui pahar de zeama de varza acra, intre mese. Aceasta ,pe langa efectul laxativ si continutul fh tamina C, calciu, fosfor si fier, are si efect salutar fh cura de slabire. Sucurile din fructe mai pot fi folosite si pentru efectul lor racoritor, pentru gustul si aroma lor placute, pentru inlocuirea apei din organism, mai ales fh timpul sezonului cald cand se pierde apa mai multa (ca si saruri) prin transpiratie.