Potasiul este dementul (ionul-cation) preferat al celulei, de aceea el se afla in cantitate mai mare in celula (citoplasma) si mai putin in sange (plasma) sau in lichidul extracelular.
In plasma el este in concentratie de 3,5 - 4,5 mEq/1 (fata de 136 -l45 mEq/1 de sodiu), iar intracelular este intr-un raport cantitativ invers fata de concentratia in Na (< 10 mEq/1, de Na, fata de aproximativ 130 mEq/1 pentru K).
Nevoia de potasiu (in marea lui parte ionizat si liber) este de aproximativ 45 - 55 mg/zi (la adult) si este usor acoperita de
alimentatia obisnuita ce aduce un aport de cateva ori mai mare decat nevoia acestei cantitati (pana la 3
4 gr pe zi).
Produsele vegetale au (legumele si fructele, proaspete dar, mai ales, uscate, ca si semintele lor), in general, o cantitate mai mare de potasiu (150
1200 mg/100 gr) decat produsele de origine animaliera (150 - 350 mg/lOOgr).
Absorbtia lui in organism se face la nivelul
intestinului subtire, odata cu alimentatia.
El este, apoi, folosit in desfasurarea meolismului general, atat in cel proudic (mai ales calea anabolica de constructie celulara), cat si in cel glucidic, unde se stocheaza glucoza (glicogenoliza) sau se elibereaza (glicogeneza), ce se produc sub influenta hormonilor (insulina, glucaconul,
cortizonul etc), aceste reactii meolice antrenand si pe cea a potasiului celular odata cu glucoza.
Aldosteronul este un hormon mineralo-corticoid care supravegheaza, de asemenea, schimbul si echilibrul raportului de concentratie Na/K, sinergismul acestor doua elemente in actul de
diureza si pe acel de eliminare sau nu a potasiului.
Deficitul, ca si supraincarcarea organismului cu ionul potasiu, prin intrarea si iesirea lui din celula, poate produce, uneori,
tulburari grave de neuro-conductibilitate (cardiovasculara, neuromusculara).
El interne in mentinerea echilibrului acidobazic, in producerea de energie, in construirea de structuri celulare etc.
Se pare ca sensibilitatea omului la ionul de potasiu este indidual diferita.
