Metal important biologic, legat de aportul
alimentar extern,
cuprul este indispensabil pentru organism (prezent in acesta intr-un total de 75 - 150 mg).
El intervine in meolismul fierului si al sintezei de hemoglobina, dar nu legat de aceasta, ci de o alta proteina (cupreina).
Component al unor enzime importante din grupa oxidazelor ale sistemului energetic; implicat in sinteza de proteine, ori catalizator al hemoglobinei; participant in procesul de rezistenta la
infectiile respiratorii ; in diminuarea suferintelor vertebrale (artroze); intervenind, probabil, in meolismul calciului (fosfor); in reducerea nivelului in sange a fractiunii lipidice LDL/HDL a colesterolului ; in fabricarea globulelor rosii; in crestere; in functionarea inimii etc, demonstreaza necesitatea prezentei lui de neinlocuit in organism.
Daca la celelalte elemente
cum este calciul, potasiul, fierul
se remarca fiziopatologic mai usor carenta lor, la multe altele, mai ales din oligoelemente (in care intra si cuprul), la care microcantitatea necesara organismului este in mod obisnuit acoperita de alimentape, deficitul lor clinic este dificil a fi pus in evidenta.
Numai o cercetare de laborator poate decela aceasta anomalie in concentratia lor si care, probabil, in alte circumstante, ar fi greu de constatat.
Cuprul este absorbit cu
alimentatia si transportat in sange de catre o proteina, ceruloplasmina, ce contine majoritatea cuprului din sange (0,5
1,5 mg/l sau 9
24 mcmol/1 cupru seric).
Cuprul este eliminat mai mult pe caile biliare si mai putin pe cele renale.
In schimb, consumul lui in excces, dar, mai ales deficitul proteinei care-l transporta (de origine ereditara) poate determina o depozitare in sistemul reticulo-histiocitar al unor organe (ficat,
splina etc), dand o manifestare clinica de tip hiperchromatoza (boala lui Wilson).
El se va afla, astfel, depus la nivelul majoritarii organelor (in sistemul RE), dar mai ales la nivelul sistemului nervos central.
In schimb, o hipocupremie poate fi data, in afara diminuarii prezentei lui in alimente si de o deficienta ereditara de absor
btie intestinala a cuprului, care scadere a concentratiei lui in organism poate produce maladia lui Mcnkes (modificari scheletice, depigmentarea parului etc.)
Absorbtia lui necesara irilnic (23 mg) poate acoperi folosirea si eliminarea lui, cantitate ce se poate afla in alimentele obisnuite consumate intr-o
alimentatie echilibrata.
El se gaseste mai ales in alimentele de origine animala, decat in cele de origine vegetala, acestea din urma avand o mai mica biodisponibilitatc ce se produce mai rapid la nivelul gastro-duodenal (printr-o cuplare cupru acid aminat) si, apoi, la nivel intestinal, unde este, totdeauna, in competitie cu zincul pe suportul lor comun din celula intestinala (enterocit) a unei metalothioproteine nespecifice care il fixeaza, iar excedentul este preluat de acizii aminati, cu care este, apoi, transportat spre ficat.
Acesta repartizeaza disponibilul si necesarul cerulo-plasminei si enzimelor sau il elimina prin bila.
Cuprul are un rol important, de asemenea, in meolismul fierului, in mobilizarea lui din rezerve ajutand incorporarea lui in transferina (prin trecerea lui din fier feros in fier feric), ca, apoi, la nivelul organelor hematopoetice, sa treaca din fier feric in fier feros, pentru a fi incorporat in protoparfirina (la formarea hemului).
Carenta in cupru si, indirect, scaderea nivelului sanguin al fierului poate duce la o
anemie feripriva.
Cuprul favorizeaza, in general, absorbtia fierului, uneori nefiind si invers, predispunand organismul la infectii.
Nevoia normala, zilnica a organismului se ridica la aproximati15 40 meg/kg corp/zi (adult 12 mg/zi), fiind mult mai crescuta pentru copii, sarcina,
alaptare etc, cantitate ce este acoperita suficient de o alimentatie echilibrata, obisnuita.
El este gasit in unele produse alimente ca cele animale (mai ales in organe, ca: ficat), peste, crustacee, moluste, fructe, legume, leguminoase, cereale etc.
Implicarea lui in
cancer (cancerogeneza) este de mult in studiu.
