Zona geografica din care provine ceaiul este oarecum incerta, cercetatorii and opinii diferite. Astfel, unii considera ca ceaiul este originar din Assam (provincie din India), altii cred ca din China, din Japonia, din Myanmar (Birmania) sau din apropierea granitei chino-vietnameze, in provincia chineza Yunnan." Toti sunt insa de acord este originar din sud-estul Asiei. Arborele de
ceai (Camellia sinensis) poate atinge in natura 9 m inaltime, ceea ce justifica supranumele" de Monkey King (regele-maimuta"), dat ceaiului Taiping Hong Kui, si de Monkey Picked (cules de maimute"), dat ceaiului Ti Kwan Yin, acestea fiind
ceaiuri obtinute din frunzele de pe cele mai inalte crengi ale arborelui (unde aveau acces doar maimutele dresate pentru acest scop). in sere, arborele de ceai este mentinut, prin taiere, la o inaltime conforila pentru cules (60-l25 cm).
Printre componentii chimici pe care ii contine si care ii confera puterea si aroma se numara cafeina (alcaloid ce se gaseste in ceai si este asemanator cu cel ce se gaseste in cafea, guarana, mate si
nucile de kola; in cantitati mari este toxic, dar in cantitati mici este stimulant), ta-ninul (substanta astringenta, care da taria ceaiului, desi in cantitati mari perturba digestia; infuzarea prelungita creste cantitatea de tanin pe care o elibereaza frunzele de ceai, dand bauturii un gust amarui, astringent) si
uleiurile esentiale (volatile). in urma analizei ceaiului negru, au rezultat urmatoarele procente: cafeina - 3%, tanin - 10%,
uleiuri esentiale -0,75%. Ceaiul verde contine doar 5% tanin.
Provenind din frunzele aceleiasi te, prin diferite metode de preparare, prelucrare, aromare si prin cultirea in mai multe zone, astazi exista peste 2.000 de tipuri de ceai. Daca initial toata prelucrarea frunzelor de ceai se realiza in intregime manual, o data cu industrializarea si cu necesitatile renilitatii, masinile au preluat o mare parte din operatii. Astazi, doar rietatile de ceai foarte fine (si foarte scumpe) mai sunt prelucrate integral manual.
Ceaiul alb
Acesta se produce din frunzele tinere, nedeschise inca, acoperite cu un puf argintiu sau cu perisori argintii. Prelucrarea frunzelor se realizeaza in doar doua etape (permitand pastrarea calitatilor sale benefice pentru sanatate): tratarea cu aburi si apoi uscarea. Absenta etapelor de preuscare, rulare si fermentatie lasa frunzele intacte, astfel incat perisorii si puful argintiu sunt vizibili, conferind aspectul specific, argintiu, al ceaiului alb.
Ceaiul verde
Ceaiul verde este prelucrat astfel incat sa-si pastreze proprietatile curative, consernd substantele naturale si active din frunzele proaspete, acestea fiind eliberate doar in momentul infuzarii.
Dupa culegere, frunzele de ceai sunt supuse procesului de stafidire. in etapa urmatoare sunt rulate, procesul de rulare conferindu-le individualitate. Astfel, frunzele devin spiralate, ondulate sau sferice. Rularea permite imbibarea acestora cu
sucurile si uleiurile volatile continute de membrana, ajutand la eliberarea substantelor naturale in timpul fazei deInfuzare.
In unele riante de prelucrare, intre etapa de stafidire si cea de rulare, are loc o etapa de aburire. in etapa finala frunzele sunt uscate cu ajutorul caldurii. Acest proces le impiedica sa fermenteze, pastrandu-si parfumul, aromele naturale si culoarea verde initiala.
Ceaiul oolong
Se situeaza intre ceaiul verde si ceaiul negru. Este un ceai tare, fiind produs din frunzele mai mari si mai mature.
Imediat dupa culegere, frunzele sunt intinse la soare, pentru a se usca, apoi sunt puse in cosuri de bambus si sunt scuturate bine, pentru a le strivi marginile. Sunt din nou intinse la soare. Aceste doua etape, scuturarea si uscarea, sunt repetate de mai multe ori, astfel incat marginile strivite ale frunzelor incep sa devina
rosii (datorita procesului de fermentatie), centrul ramanand verde.
Gradul de fermentatie depinde de tipul de ceai oolong si riaza intre 20% pentru un oolong verde", pana la 60% pentru oolongul Clasic de Formosa" (numele dat de portughezi Taiwanului - Insula Frumoasa). Unele riante de oolong tare" pot ajunge la un grad de fermentatie de 80%. O data ce s-a atins gradul dorit de fermentatie, procesul este oprit imediat, prin coacerea in tavi, ceea ce permite cresterea timpului de depozitare si de conserre a calitatilor ceaiului.
Ceaiul negruIn cazul ceaiului negru, procesul de fermentatie este lasat sa se desfasoare pana la capat, conferindu-i acestuia culoarea si aroma caracteristice.
. Dupa culegere, frunzele suqt asezate in rafturi de lemn si lasate sa se usuce timp de 12-l8 ore. Dupa aceasta (pre)uscare, frunzele pierd mult din umezeala intiala, acest lucru permitand rularea lor. in timpul rularii, membrana frunzelor se rupe si astfel sucurile si uleiurile esentiale din aceasta imbiba frunzele in intregime. Dupa rulare, frunzele sunt intinse intr-o incapere rece si umeda, pentru a fi supuse procesului de fermentatie, in aceasta etapa, frunzele capata o culoare neagra, iar sucul tei, amar initial, devine mai placut si mai aromat. Procesul de fermentatie trebuie oprit la momentul oportun, atunci cand buchetul" este pe deplin dezvoltat. Sucul plin de arome, care apare in procesul de fermentatie, ramane pe suprafata frunzelor pana in momentul in care este actit" de expunerea la apa fierbinte.
