In momentul in care se pune problema prevenirii bolilor transmisibile, autoritatile isi indreapta intii gindul catre vaccinuri si apoi catre alti agenti profilactici.
Pina in 1920 era utilizata pe scara larga vaccinarea antivariolica si untitifica, iar cele mai multe din vaccinurile utilizate in prezent au fost realizate de la sfirsitul celei de al doilea razboi mondial.
Numarul produselor biologice folosite la imunizarea pasiva sau activa a populatiei a crescut anual si calitatea s-a ameliorat pe masura ce cunostintele noastre asupra bolilor virale si biologiei virusurilor au fost aprofundate.
Astazi trebuie sa incercam a lamuri care sint produsele ce pot fi utilizate si in ce conditii, care este locul ce revine imunizarii in prevenirea si combaterea bolilor virale.
Aspectele care se refera la calitatea vaccinurilor, amploarea programelor de vaccinare, alegerea momentului oportun pentru imunizarea diferitelor grupe de virsta, metodele de vaccinare, aspectele juridice se leaga de problema centrala si de modul in care aceasta va fi rezolvata.
In prezent mai sint inca contradictii privind tipul de vaccin care trebuie utilizat. Datele de laboraior pot fi farabile, insa rezultatele experimentelor pe animale nu corespund totdeauna celor efectuate pe om. in medicina contemporana, ultima incercare experimentala se face prin observatii pe om. Pe de alta parte, un vaccin aparent efectiv intr-o tara poate constitui un insucces intr-alta. Chiar daca un vaccin a lost utilizat multi ani. parerile asupra eficacitatii lui pot varia atita timp cind grupele in care este eficient si cele in care nu este nu sint abile in nici un mod.

Gradul de protectie conferii de vaccin este decis de diferenta de incidenta dintre grupe. Asemanarea rezultatelor liind dependenta de intimplare, aprecierea se face prin aplicarea testelor, de semnificatie statistica, demonstrindu-se existenta unor diferente statistic semnificative sau nesemnificative.
Aprecierea rezultatelor pe baza testelor imunologice se lace in acelasi mod ca si aprecierea incidentei bolii, dar de data aceasta se ia in considerare nivelul anticorpilor. Primul test se face inainte, iar al doilea la citeva saptamini de la vaccinare. Aprecierea prin teste imunologice se poate face mai rapid si cu un numar mai mic de vaccinati si nevaccinati.
Acest mod ce apreciere ofera avantajul ca rezultatele nu depind de necesitatea aparitiei bolii.
Relatia dintre test si protectia conferita de vaccin trebuie bine apreciata, fiind de dorit sa nu existe dubii.In aprecierea eficientei unui vaccin ar li indicat sa se foloseasca criteriul incidentei bolii asociat cu teste imunologice. O data demonstrata existenta unei strinse relatii intre protectie si raspunsul imuno-logic, in urmatoarele incercari se poate determina numai nivelul anticorpilor.
Vaccinurile pot avea si unele efecte colaterale nedorite. care pot varia mult de la vaccin la vaccin. Complicatiile locale sau generale pot surveni imediat sau dupa citeva saptamini de la vaccinare. Siguranta unui vaccin poate fi sustinuta numai dupa examinarea indivizilor, de citeva ori, la intervale adecvate.
Sini descrise patru modalitati de testare a vacc nurilor:

a) repartitia individuala;

b) repartitia pe grupe;

c) fara repartitie;

d) repartitie pereche. Repartitia individuala este metoda folosita in mod obisnuit, grupele

de vaccinati si martori avind aceleasi caracteristici.

Cu cit numarul de indivizi este mai mare, cu atit pot fi determinate cu mai multa acuratete toate electelc vaccinului. Cind morbiditatea este relativ mica (poliomielita) sint necesare grupe mai mari, iar cind morbiditatea este crescuta (rujeola), grupele pot fi mici. in cazul folosirii unui vaccin care confera o protectie mare. nu;-iarul indivizilor, de asemenea, poate fi mic.
Pentru a aprecia morbiditatea si deci pentru a putea fixa numarul de indivizi necesari testarii vaccinului se r lua in considerare datele din citiva ani, se va nota variatia sezoniera (daca observatia se face pe 23 luni) si se va avea in vedere ca inregistrarea cazurilor nu este completa (asa cum se intimpla in gripa, unde diagnosticul nu este totdeauna silit).
Efectul protector se poate aprecia hotarind. dintru inceput care este protectia necesara pentru a face din metoda o masura de sanatate publica accepila. Astfel, se poate decide ca un vacen are valoare, daca determina un efect protector de cel putin 73A/0.
Din aprecierea morbiditatii la martori si estimarea efectului protector al vaccinului se poate calcula numarul participantilor din experiment .
Daca la martori se estimeaza ca r fi 30 de imbolnaviri, iar la vaccinati numai 2, calculele arata ca in fiecare grup sint suficiente ^C de persoane pentru a putea avea o diferenta statistic semnificativa. in cazul in care la martori ar fi 10 imbolnaviri, iar la vaccinati 6. in fiecare grupa ar fi neie de 500 de indivizi.
Poate fi folosita orice metoda de repartitie a indivizilor in cele doua grupe, cu conditia ca grupele sa fie cit mai asemanatoare.
Cind numarul este mic, repartitia intimplatoare a persoanelor care r participa la experiment poate sa fie nesatisfacatoare, daca la vaccinati sint incluse persoanele cele mai sanatoase (stiind ca vaccinul da reactii), daca se permite indivizilor sa opteze pentru grupa martorilor sau a vaccinarilor. in acest din urma cax, cei care se ofera sa fie vaccinati pot fi persoane cu un nivel de igiena mai ridicat sau sint avert'zati cum sa evite boala si care. in general, pot avea conditii sociale mai bune.In plus, in cazul unor boli, cei care se ofera ca luntari pot sti din experiente anterioare ca au o posibilitate mai mare de imbolnavire.
Daca este usor a hotari ce metode de repartizare sa se utilizeze, nu este de loc usor de realizat acest obiectiv in practica. in general, daca repartitia a fost intr-adevar la intimplare, grupurile r fi asemanatoare.
Acest sistem de repartitie a fost folosit in rujeola (3), gripa (5) (IC), poliomielita.
Urmarirea rezultatelor incepe imediat dupa alcatuirea grupelor si nu dupa administrari. in cazul in care