STRUCTURA ANTICORPILOR
Anticorpii sint molecule proteice (la mamifere, totdeauna globuline) capabile sa se combine specific cu antigcnele potentiale, dar nu cu cele imunologic accepile (seif) prezente in lichidele organismului. in multe viroze, vindecarea este insotita de productia de anticorpi, iar rezistenta la boala este semnificaticorelata cu titrul acestora in ser.
Eterogenitatea structurii tizico-chimice a anticorpilor a tost evidentiata prin numeroase metode de studiu: elcctroforeza, cromatografic, uliraccmrifugare, metoda dublei difuzii in gel de agar Outchterlony sau imunoelectroforeza Grabar.
(Caracteristicile principalelor clase de imunoglobuline, ca si modele de reprezentari bidimensionale si tridimensionale ale moleculei de Ii; G, sint date in elul I.

Moleculele imunoglobulinelor din clase diferite au citiva determinanti antigenici comuni si altii care sint specifici pentru fiecare clasa. Determinantii comuni tin de structura lanturilor usoare. Au fost descrise doua categorii de lanturi usoare: k si a , iar structura lor primara a fost rezumata recent .In afara acestor determinanti antigenici majori exista determinanti secundari legati de lanturile grele si mai ales de fragmentul Fc obtinut dupa digestia papainica.
Ig G umane au patru subclase de lanturi grele, iar anticorpii pot li alcatuiti numai de o parte din aceste subclase de lanturi .
Din pune. de vedere genetic, au fost silite la om doua sisteme allotipice: sistemul InV reiat cu lantul usor a si care apare la toate cL^ele de imunoglobuline, si sistemul Gm, mai complex, cantonat numai pe lantul greu .
Prin tehnica imunofluorescentei Coons s-a silit sinteza exclusiva a anticorpilor in plasmociti. Acelasi plasmocit sintetizeaza ambele lanturi: greu si usor. dar fiecare celula este restrictiva in ceea ce priveste clasa, subclasa, tipul si allotipul de Ig produsa .

FIZIOLOGIA ANTICORPILOR
Functionalitatea anticorpilor este data de situsul de combinare, a carui specificitate depinde de structura primara a lantului _ usor si a unei 12 parti

Fd din lantul greu. Din cei 110 aminoacizi ai lantului usor, 30 de la capatul NH2 -- terminal sint implicati in constituirea situsului.
Bivalenta anticorpilor de tip Ig G e>te un lucru unanim acceptai: sint doua situsuri de combinare prin care anticorpii se pot ancora de antigenul specific. Mai putin sigure sint datele privind localizarea intra-catenara a situsurilor de combinare si urarea lor in modelele structurale. Lantul greu are rolul cheie in alcatuirea situsului de combinare, dar pentru manifestarea deplina a activitatii, lanturile usoare sint necesare. Ele participa, fie direct, fie ca reglator al conformatiei lantului greu .

ACTIVITATEA BIOLOGICA A ANTICORPILOR
\ echea conceptie dupa care acelasi anticorp da toate reactiile sero-logice s-a modificat. Eterogenitatea lor este determinata de:
determinantii antigenici care ii specifica;
'

clasele de imunoglobuline carora le apartin. Din acest din urma puna de vedere -e pot face urmatoarele pic cizari :
Imtinoglobulinele G reprezinta suportul esential al imunitatii umorale in viroze, ca si in afectiuni bacteriene. Ele sint distribuite intra-si extravascular. 5% din Ig G intra vasculare sint caolizatc zilnic, in timp ce nirnoterul pentru Ig M si Ig A este de trei ori mai mare. Xumai Ig G trec prin placenta printr-un proces activ, datorat, pe de o parte, activitati celulelor trofoblastice, iar pe de alta parte, existentei unor locusuri de transport pe lantul greu

segmentul Fc din molecula anticorpilor. Acest mod de transport se intilncste numai la primate .
Imunoglobulinele M caracterizeaza raspunsul imun primar, ca si raspunsul imun nematur la copii din primele 6 luni. Eficienta acestora in combinarea cu antigenul este variabila. Se pare ca actiunea lor este manifesta in cuplarea cu antigenele particulate, bacterii in special, unde dupa fixarea de determinantii antigenici din membrana celulara intervin si in activarea complementului pentru producerea imunolizei.
actiunea lor in viroze este tranzitorie.
hnunoglobulinele A sint secretate in colostru (ii), saliva, suc intestinal si secretii respiratorii , de catre plasmocitele migrate in lamina proprie a mucoaselor respective . Transportul acestor molecule in secretii are loc dupa combinarea cu o "piesa secre-toare" produsa de celule situate in epiteliul acinar .
Rolul unic al Ig A in determinarea rezistentei locale din secretiile j.sterne, preconizat de Tomasi , a fost confirmat de numeroase studii din ultimii patru ani. care au fundamentat conceptul de sistem imun secretor.
Studii recente, releratc de Rasei si colab , au aratat rolul Ig din secretiile tractului respirator in protectia fata de virozele respiratorii, obtinuta prin administrarea locala sau parenterala de vaccinuri. Imunizarea locala poate sa nu determine anticorpii serici, dar poate induce anticorpi in secretii si rezistenta specifica, dupa cum imunizarea parenterala poaie determina numai anticorpi serici, dar fara rezistenta specifica.
Datele lui Ogra si colab. demonstreaza rolul Ig A din secretiile digestive in imunizarea segmentara a tractului intestinal cu poliovirus (7b') . Imunizarea unei anse intestinale izolate determina coproanti-corpi numai in segmentul respectiv. Raspunsul anamnestic este absent in ca2ul coproanticorpilor. Mecanismul prin care Ig A confera protectie este doar banuit: un rol opsonizant sau rol favorizam in actiunea complementului (1) .In afara acestor clase s-au mai descris Ig D si E cu rol insuficient precizai. Ultimele par sa reprezinte anticorpi sesili, reagine, cantonati pe celule. Abilitatea acestor Ig E de a se fixa de tesuturi a 1 ost. demonstrata in fenomenul! Prausnitz-Kustner (transfer pasial hipersensibilitatii cutanate) .