Definitie. Sunt miscari involuntare, bruste, rapide, recurente, fara ritmicitate, stereotipe, care afecteaza un grup de muschi legati functional si reproduc un gest sau un sunet.

Ticuri simple:

- motorii: clipit din ochi, ridicat din umeri, grimasa faciala;
- vocale: dregerea glasului, oftat, suflat, fluierat. Ticuri complexe:
- motorii: mirositul obiectelor, topaitul, atingerea obiectelor, eco-praxie (imitarea unor gesturi), copropraxie (efectuarea unor gesturi obscene);
- vocale: repetarea de cuvinte sau propozitii in afara contextului, coprolalie (folosirea unor cuvinte obscene), palilalia (repetarea aceluiasi cuvant), ecolalia (repetarea cuvintelor altor persoane).

Clasificare. Conform DSM-IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) ticurile sunt clasificate astfel:
A. Boala Tourette;

B. Ticurile cronice motorii sau vocale;

C. Ticuri tranzitorii;

D. Ticuri neclasificate.

A. Boala Tourette

Georges Gilles de la Tourette a descris primul pacient in 1885, conturand aceasta afectiune ca fiind caracterizata prin: multiple ticuri motorii, coprolalie si ecolalie.
Dupa Ka (1994), prevalenta acestei afectiuni este estimata la 4-5 din 10.000 locuitori.
Etiologia acestei boli nu este inca foarte bine cunoscuta, dar cele mai multe do sugereaza existenta unor factori genetici care perturba mecanismul noradrenergic si dopaminergic cerebral.

Criterii diagnostice:
- ticuri motorii, impreuna cu unul sau mai multe ticuri vocale, care nu se manifesta in mod obligatoriu sau concomitent pe parcursul bolii;
- ticurile apar de mai multe ori pe zi, aproape in fiecare zi, pe o perioada mai mare de un an, timp in care nu exista un interval asimptomatic mai mare de 3 Iun i;
- tulburarea afecteaza profund functionalitatea sociala, ocupatio-nala etc;
- debut inainte de 18 ani;
- tulburarea nu se datoreaza administrarii unei substante chimice (stimulante) sau altor boli (boala Huntington, encefalite).
Aceasta afectiune, care debuteaza de obicei in jurul varstei de 7 ani, are o simptomatologie foarte bogata si zgomotoasa si cedeaza cu multa greutate la administrarea de neuroleptice. in afara de multiple ticuri, coprolalie si ecolalie, copilul prezinta si tulburare de atentie, impulsivitate, obsesii si compulsiuni (miscari obsesi cu caracter ritual), simptomatologie care face sa nu fie tolerat de anturaj. Acesl impact social poate conduce uneori la aparitia unor tulburari de personalitate.
Diagnosticul diferentia] se face obligatoriu cu toate tulburarile care prezinta miscari involuntare (b. HaUervorden-Spalz, DysLonia muscu-lorumdeformans, Coreea Sydenham, b. Huntington, boala Wilson etc).
Tratamentul. S-au folosit multiple formule terapeutice, dar fara rezultate spectaculoase.
- haloperidolul 0,25-0,5 mg/zi la copin mici pana la 3-4 mg/zi la adolescent in doze treptat crescande.
- clonidina (antagonist noradrenergic).
- pimozide (inhibitor al recaptarii dopaminei) (orap, antalon) este un drog de ultima generatie care se da in doze treptat crescande, 0,3-6 mg/zi, la copil si la adolescent, cu atentie la efectele secundare de tip extrapirarnidal.

B. Ticurile cronice motorii sau vocale Criterii de diagnostic:
- ticuri (simple sau multiple) motorii sau vocale, dar nu ambele sunt prezente intr-o perioada a bolii;
- ticurile apar de mai multe ori pe zi, aproape in fiecare zi, pe o perioada mai mare de un an, timp in care nu exista un interval asimptomatic mai mare de 3 luni;
- tulburarea afecteaza profund functionalitatea sociala, ocupatio-nale etc;
- debut sub 18 ani; .,
- tulburarea nu se datoreaza administrarii unor substante chimice (stimulante) sau altor boli (b. Huntington, encefalite);

- nu intruneste criteriile pentru b. Tourette.

Clinica, tratament. Aceasta afectiune este mai frecnta decat b. Tourette, simptomatologia este rnai putin sera (lipsesc obsesiile, compulsiunile, ecolalia si coprolalia) si poate raspunde bine la tratamentul cu pimozide, administrat pe perioade lungi de timp. Un important rol terapeutic il poate aa si psihoterapia comportamentala necesara rezolvarii problemelor emotionale care apar la acesti copii.

C. Ticurile tranzitorii Criterii de diagnostic:
- ticuri (simple sau multiple) motorii si/sau vocale prezente;
- ticurile apar de mai multe ori pe zi, aproape in fiecare zi, cel putin 4 saptamani consecutiv, dar nu mai mult de 12 luni;
- tulburarea afecteaza profund functionalitatea sociala, ocupatio nala etc;
- debut sub 18 ani;
- tulburarea nu se datoreaza administrarii unor substante chimice (stimulante) sau altor boli;
- nu intruneste criteriile pentru boala Tourette sau pentru ticuri cronice.
Aproximativ 5 - 24% dintre elevi au un istoric de ticuri. Prevalenta reala nu este cunoscuta.
Etiologia ticurilor tranzitorii poate fi organica si/sau psihogena. Cele organice pot evolua catre boala Tourette, iar cele psihogene se pot remite si spontan. Sunt foarte importante antecedentele heredo-colaterale pentru evolutia afectiunii.
Subiectii cu istoric familial de balbism sau ticuri au prognostic ser.
D. Ticurile neclasificabile