Se recomanda parcurgerea a 3 etape cu urmatoarea ordine de succesiune logica:

A. Permeabilizarea cailor aeriene superioare;

B. Initierea respiratiei;

C. Mentinerea circulatiei.

Nu in toate cazurile sunt necesare parcurgerea celor 3 etape, dar succesiunea lor trebuie sa urmeze secntele recomandate anterior.

A. Permeabilizarea cailor respiratorii

- pozitionarea nou nascutului;

- dezobstructia gurii, nasului si chiar a traheei;

- introducerea sondei endotraheale (neobligatorii).

B. Initierea respiratiei

-stimularea tactila;

- ntilarea cu presiune pozitiva:

- cu balon si masca;

- cu balon si sonda endotraheala.

C. Mentinerea circulatiei

- masaj cardiac extern;

- medicamente.
Aplicarea intarziata sau inadecvata a acestor masuri de reanimare scade eficienta lor, hipoxia prelungita fiind la originea unor leziuni cerebrale.
Reanimarea neonatala se face in sala de nasteri de catre o echipa de personal medico-sanitar antrenata special in acest scop, pornindu-se de la ideea ca, potential, orice nou-nascut poate aa nevoie de resuscitare la nastere; din acest motiv echipa va fi pregatita sa intervina prompt in orice moment. Cunostiintele teoretice vor fi completate cu tehnicitatea gesturilor, care pentru a fi corect efectuate trebuie sa fie rapide, eficiente si utile si vor fi exersate inainte de aplicarea prin exercitii practice pe manechine.
Pentru orice nastere trebuie sa fie pregatit echipamentul si personalul medical capabil sa intervina eficient. Orice nastere trebuie sa fie o expectativa armata.
Etapele initiale ale reanimarii (timp recomandat: 30 secunde).
1. Prenirea pierderilor de caldura prin plasarea nou nascutului sub o sursa de caldura radianta si stergerea lui de lichid amniotic cu un scutec cald, steril, confectionat dintr-un material absorbant. Dupa folosire, acesta va fi inlocuit cu un altul, uscat. Cu ocazia acestei manevre se realizeaza si o usoara stimulare tactila menita sa ajute la declansarea primei respiratii.

2. Permeabilizarea cailor respiratorii, (dupa o prealabila pozitionare corecta a nou nascutului, in decubit dorsal si capul in usoara extensie), se face cu o sonda moale si o para de aspiratie. Daca se foloseste aspiratia electrica, presiunea trebuie sa fie sub 100 mm | Hg. Se vor aspira bland narinele si gura; aspiratia constituie stimulare tactila.

3. Initierea respiratiei unui nou nascut care nu respira. Primul gest recomandat este stimularea tactila, Se accepta doar gesturile blande cum sunt lovirea talpilor cu palma sau degetul sau frecarea blanda a spatelui nou nascutului de catre mana reanimatorului. Aceste manevre sunt adesea eficiente, mai ales daca nou nascutul se afla in apnee primara. Sunt considerate inadecvate urmatoarele manevre brutale de stimulare tactila: lovirea spatelui cu palma, comprimarea cutiei toracice, flexia exagerata a coapselor pe abdomen, dilatarea sfincterului anal, comprese sau bai calde sau reci, indreptarea unui jet de aer sau oxigen rece catre fata copilului.
Daca dupa 2-3 tentati de stimulare tactila adecvata respiratia nu se reia, nu se va pierde timpul si se va trece neintarziat la ntilatie pe masca cu presiune pozitiva.
Desi manevrele descrise par simple, efectuarea lor corecta, in succesiune logica si in timp de 20-30 secunde necesita exercitiu repetat. Aceasta afirmatie nu trebuie subevaluata.
Daca nou-nascutul respira bine, are o frecnta cardiaca mai mare decat 100/minut, dar se mentine cianotic, oxigenarea se poate ameliora prin administrarea de oxigen liber (cu o sonda in apropierea nasului sau pe masca). Daca se aplica masca si debitul oxigenului este de 5 l/minut, se asigura un aport de oxigen cu o concentratie de 60-80%.
Daca lichidul amniotic contine fragmente de meconiu, aspiratia trebuie sa fie precoce (imediat dupa delivrenta capului, inaintea delivrentei umerilor) si viguroasa. Imediat dupa nastere se va face intubatie traheala si se va aspira pe sonda endotraheala orice rezidiu de meconiu, ca sa fie impiedicata patrunderea lui in caile aeriene inferioare. Manevra de intubatie traheala va fi realizata sub laringoscop, ceea ce presupune prezenta in sala de nasteri a unei persoane capabile sa execute aceasta manevra si bineanteles a instrumentarului necesar.

4. Ventilatia cu presiune pozitiva presupune existenta de echipament dinainte pregatit si in buna stare de functionare si anume: balon, masca, sursa de oxigen cu debitmetru si dispozitiv de amestec cu aerul, sonde de aspiratie si echipament pentru intubatie. Daca nou nascutul nu raspunde prompt si adecvat la masurile luate in etapele initiale ale reanimarii, rapid si eficient, este necesara folosirea balonului si mastii de resuscitare. Balonul poate fi autogonflabil sau se poate utiliza un balon de anestezie (care este colabat in pozitie de repaus si se umfla atunci cand aerul si oxigenul sunt pompate cu presiune). Balonul autogonflabil se umple automat, fara ajutorul unei surse de gaz comprimat. Balonul autogonflabil este poril. Sursa de oxigen 100% este obligatorie.
Masca se aplica pe fata nou nascutului acoperind complet orificiile nazale si gura. Exista masti cu margini capitonate sau nu. Oricum masca trebuie sa fie adaptata dimensiunilor copilului si sa nu-i acopere ochii. Ventilarea se face cu 20-30 ml pentru fiecare ntilatie (6-8 ml/kg) de aceea capacitatea balonului trebuie sa fie de 250-750 ml. inainte de folosire se va rifica functionalitatea acestor aparate. Ventilarea nou nascutului se va face cu o frecnta de 40 compresii/minut.
Pentru a obtine acest ritm sunt necesare exercitii, cu ceasul in mana, pana se capata suficienta experienta pentru a se intra prin rutina in acest ritm adecvat.
Presiunea necesara declansarii primei respiratii este de 3040 cm H20, iar pentru restul respiratiilor sunt suficiente 15-20 cm H20, care constituie presiunea adecvata. Aceasta presiune poate fi eficient reglata cu ajutorul manometrului atasat la tub. Daca balonul utilizat nu dispune de manometru, trebuie avuta abilitatea necesara ca la fiecare comprimare a balonului sa se obtina o usoara ridicare si coborare a toracelui nou-nascutului.
Folosind prompt ntilatia cu presiune pozitiva pe masca se obtine o oxigenare adecvata. Ventilatia cu presiune pozitiva are indicatie in orice apnee care nu raspunde la stimulare tactila sau orice frecnta cardiaca mai mica decat 100/min. Prelungirea nejustificata a stimularii tactile creste riscul leziunilor cerebrale hipoxice.
Ventilatia asistata cu presiune pozitiva se intrerupe cand nou nascutul respira spontan si are frecnta cardiaca mai mare decat 100/minut.
Dupa o perioada de ntilare de 15-30 secunde va fi evaluata frecnta cardiaca (cel mai eficient cu stetoscopul plasat pe regiunea precordiala). Pentru a nu se pierde timpul, se numara bataile cardiace timp de 6 secunde si rezultatul se inmulteste cu 10. Am numarul batailor cardiace/minut.
Daca in ciuda ntilatiei, frecnta cardiaca se mentine in jur de 80/minut este necesara interntia celei de a doua manevre de resuscitare si anume masajul cardiac extern, pentru efectuarea caruia este necesara interntia celei de a 2-a persoane.

Bradicardia sub 80/minut este consecinta hipoxiei, care influenteaza atat frecnta cardiaca cat si contractilitatea miocardica, avind drept consecinta scaderea fluxului sanguin spre organele vitale.
5. Masajul cardiac extern sustine circulatia nou nascutului aflat in stare de hipoxie. Scopul urmarit este mentinerea unei circulatii minime necesare supravietuirii. Masajul cardiac extern se va aplica totdeauna unui nou nascut care este deja ntilat cu oxigen 100% cu presiune pozitiva de circa 15-30 secunde si nu raspunde adecvat la aceasta manevra.
Tehnica este relativ simpla si consta din compresiuni ritmice aplicate asupra sternului cu indexul si mediusul aplicate perpendicular pe stern; se realizeaza o comprimare a cordului pe coloana rtebrala. in acest fel creste presiunea intratoracica si sangele este propulsat in artere, iar cand compresiunea inceteaza, sangele patrunde prin ne in cord.
Exista si o a doua tehnica pentru masaj cardiac extern si anume "tehnica policelui". in aceasta varianta se folosesc cele doua police pentru a comprima sternul. Cele doua miini ale reanimatorului cuprind toracele nou nascutului cu ambele police si exercita presiune pe stern in timp ce degetele celor doua miini sprijina spatele copilului. Punctul de presiune pe stern este treimea inferioara a acestuia. Cele doua persoane care efectueaza reanimarea nou nascutului trebuie sa fie astfel pozitionate incat sa nu se incomodeze reciproc.
Deprimarea sternului trebuie sa fie de 1,3-2 cm, iar ritmul de 120 comprimari/deprimari/minut. Este foarte important sa se mentina ritmul si amplitudinea compresiunilor pentru a se asigura o circulatie adecvata. Eficienta masajului este dodita de aparitia unui puls periferic palpabil la una din arterele periferice (carotida, brahiala, radiala). Este de dorit sa existe coordonare intre miscarile ntilatorii si compresiunea sternului, astfel ca la a 3-a compresiune toracica sa se interpuna patrunderea de oxigen cu presiune prin ntilatie asistata. Dupa o perioada de 30 secunde de masaj cardiac extern, frecnta cardiaca trebuie rificata si se intrerupe masajul cardiac daca frecnta cardiaca depaseste 80 batai/minut.
Daca nou nascutul nu raspunde adecvat la ntilatia cu presiune pozitiva.si oxigen 100% asociat cu masaj cardiac extern, este necesara administrarea medicatiei.

6. Medicatia pentru resuscitare neonatala. Scopul urmarit este stimularea cardiaca, ameliorarea perfuziei tisulare si resilirea echilibrului acido-bazic. Caile de administrare sunt urmatoarele: nele periferice, na ombilicala, si instilarea endotraheala. Dintre toate acestea, majoritatea neonatologilor prefera na ombilicala. Cateterul se introduce in na ombilicala chiarsub tegument.
Medicatia pentru resuscitarea neonatala se indica in urmatoarele 2 entulitati: daca frecnta cardiaca ramane sub 80/minut in ciuda ntilatiei cu oxigen 100% si a masajului cardiac extern efectuat timp de un minut sau daca zgomotele cordului nu sunt perceptibile.
Se recomanda adrenalina, bicarbonat de sodiu (pentru acidoza meolica confirmata) si volum expanderi (pentru semne de hipovolemie).
Daca se suspecteaza ca delresa respiratorie a nou nascutului este consecinta narcoticelor administrate mamei se recomanda naloxona clorhidrat (Narcan) in doza de 0,1 mg/kg/ i.v. rapid. Este prudent ca medicamentele in dozele si dilutiile necesare sa fie pregatite inaintea nasterii.
Adrenalina (epinefrina) creste forta de contractie si frecnta cardiaca. Este indicata in bradicardie sub 80/ minut (care nu a raspuns la metodele de stimulare anterior recomandate), sau daca zgomotele cordului nu sunt peceptibile. Concentratia substantei in fiola este 1 /10.000, iar doza recomandata din acesta este de 0,1-0,3 ml/kg i.v. Se estimeaza ca frecnta cardiaca va creste la lOO/minut la 30 de secunde dupa administrare. Dupa 5 minute se poate repeta administrarea, daca nu s-a obtinut efectul scontat.
Volum-expanderii cresc volumul circulant si deci amelioreaza perfuzia tisulara. Hipovolemia este sugerata de paloare, puls slab batut asociat cu frecnta cardiaca adecvata, raspuns nesatisfacator la manevrele de reanimare. Se pot utiliza: sange integral (0 Rh-), albumina umana 5%, ser fiziologic, solutie Ringer-lactat. Doza recomandata este de 10 ml/kg corp, iar administrarea este i.v. Se conteaza pe umplerea patului vascular si scaderea acidozei meolice prin ameliorarea perfuziei tisulare.
Bicarbonatul de sodiu este indicat in resuscitarea nou nascutului hipoxic care prezinta acidoza meolica demonstrata (pH mai mic decat 7,3). Se recomanda solutie 0,5 mEq/ml in concentratie de 4,2%, in doza de 2 mEq/kg, administrata lent i.v. (1 mEq/minut). Continutul in sodiu al acestei solutii hipertone corecteaza nu numai echilibrul acido-bazic, dar determina si expansionarea volumului sanguin. Efectul clinic anticipat este cresterea frecntei cardiace la minimum lOO/minut la 30 secunde dupa intreruperea administrarii.
Daca in ciuda acestor manevre frecnta cardiaca ramane sub lOO/minut se poate lua in consi