Durerea abdominala recurenta este
durerea abdominala suficient de intensa pentru a afecta activitatea copilului si consta in aparitia a trei sau mai multe episoade dureroase intr-un interval de 3 luni.
Durerea abdominala este unul dintre cele mai obisnuite simptome la copil, dar uneori creeaza probleme de diagnostic deoarece etiologia este foarte diversa.
Au fost descrise mai multe mecanisme incriminate in producerea durerii abdominale:
- spasm al musculaturii netede a organelor abdominale;
- distensia organelor cavitare sau a capsulei organelor parenchimatoase;
- leziuni inflamatorii care probabil coboara pragul durerii, (nefiind inca lamurit prin ce mecanism produc durere);
- compresia si deplasarea unor organe abdominale;
- ischemia viscerala prin eliberarea unor meoliti tisulari in apropierea terminatiilor nervoase;
Durerea abdominala spontana sau provocata este perceputa de bolnav in functie de intensitate, pe de o parte, dar si de nivelul sau de cunostinte, de capacitatea de a face atii, de pragul sensibilitatii la
durere al bolnavului respectiv, pe de alta parte.
Anamneza este etapa initiala in silirea diagnosticului.
Trebuie sa precizeze:
1. Varsta copilului si varsta aparitiei durerilor;
2. Caracterele durerii:
- frecventa;
- sediul: copilul mare poate indica cu precizie topografia: dureri epigastrice transfixiante in ulcer, subcostale cu iradiere subscapulara dreapta in afectiunile biliare, lombare cu iradiere descendenta in colica renala;
- la copilul mic indicatiile topografice sunt inselatoare (indica aproape totdeauna regiunea periombilicala);
- durata si intensitate: pot fi dureri permanente de intensitate medie, pot avea caracter colicativ sau pot fi de intensitate medie cu durata scurta; uneori se remarca un maximum de intensitate diurn sau nocturn;
- ritmate sau nu de mese; uneori se amelioreaza dupa ingestia de alimente sau emisia de scaun sau gaze.
3. Semne si simptome asociate.
a. Digestive:
- varsaturi (caracteristici, frecventa, corelatia cu durerea, asociere eventuala cu anorexia) in afectiunile gastroduodenale;
- diaree (ex. boala celiaca, boala inflamatorie a intestinului);
- constipatie (ex. boala Hirschprung);
- hemoragii intestinale-(
boala ulceroasa, polipi intestinali);
- evidentierea unei mase abdominale palpabile de origine renala (
tumora renala, hidronefroza); hepatobiliara (
chist de coledoc, tumora hepatica), splenica, intestinala, mezenterica.
b. Extradigestive
- urinare: disurie, polachiurie, enurezis, orientand diagnosticul spre o infectie urinara;
- masa pelvina sugerand o tumora ovariana sau hematocolpos;
- neurologice: semne clinice de
hipertensiune intracraniana, crize epileptice;
- probleme psihologice: tulburarea relatiei mama - copil sau parinti - copii, depresiune mascata.
Examenul clinic general trebuie sa fie complet. Examenul abdominal poate evidentia o cicatrice postoperatorie, meteorism abdominal, uneori unde peristaltice vizibile. Palparea poate evidentia hepato-megalie, splenomegalie sau formatiune tumorala. Se efectueaza sistematic tuseul rectal si se palpeaza orificiile herniare, continutul scrotal si regiunea lombara.
Negativitatea examenului clinic si a semnelor asociate evoca in primul rand o cauza functionala a durerilor abdominale.
Examenele complementare vor fi indicate in functie de contextul clinic. Cand copilul prezinta manifestari functionale sunt suficiente cateva investigatii: hemoleucograma, examen de urina, examen coproparazitologic, VSH, urmate de efectuarea unui test terapeutic, (normalizarea ambiantei psihologice, adaptarea aportului alimentar, reglarea tranzitului intestinal).
In situatia in care contextul clinic initial sugereaza o cauza organica, examenele paraclinice vor fi alese in functie de diagnosticul clinic prezumti Echografia aduce o contributie pretioasa in silirea diagnosticului etiologic.
