Ca si in alte domenii, ultimele generatii de computer-tomografe ofera posibilitati nesperate la introducerea acestei metode de diagnostic, reducand foarte mult artefactele de miscare. Utilizand o aparatura sofisticata si foarte scumpa metoda utilizeaza pentru explorare razele X, care permit "sectionarea" transversala a corpului. Imaginile care se obtin sunt in tonuri de gri, in functie de densitatea specifica diferita a fiecarui tesut. Apa este considerata a avea densitatea 0, iar aerul si grasimea au valori negative. Toate viscerele abdominale au densitati diferite, mai mari decat 0. Exista intr-adevar o suprapunere a diferitelor densitati ale organelor parenchimatoase abdominale (de exemplu, pancreasul este uneori greu de distins de duoden numai pe criteriul diferentelor de densitate). Dimensiunile mici ale paniculului adipos la copil ingreuneaza de asemenea delimitarea clara a diferitelor organe intraabdominale.
Lista indicatiilor CT in patologia digestiva a copilului este in continua diversificare, dar masele abdominale palpabile, a caror apartenenta nu a putut fi silita ecografic devin prima optiune de diagnostic. Optiunea se indreapta spre posibilele leziuni chistice sau pseudochistice pancreatice, metastaze neoplazice, diferite stadii ale limfoamelor subdiafragmatice si icterul obstructiv. Abcesele profunde ca si traumatismele abdominale constituie indicatii clinice in care CT isi poate dovedi din plin valoarea diagnostica.
Metoda trebuie recomandata restrictiv la varstele mici la care rezolutia imaginilor abdominale este ingreunata de absenta paniculului adipos. Se va tine cont de gradul inalt de iradiere cu raze X la care este supus bolnavul si de asemenea la artefactele de miscare care necesita o buna cooperare cu copilul sau, la neie, sedarea acestuia.