Este cea mai importanta tulburare extra-sinusala, in cadrul careia stimulii, pornind din focare ectopice atrialc, nodale sau ventriculare, declanseaza crize de tahicardie foarte accentuata ce incep si se sfirsesc brusc si al caror ritm este normal.
Frecventa pulsului poate creste la nou-nascut si sugar piua la 300 de batai pe minut, in concordanta cu alura ventriculara, care, in aceste conditii, determina, pe linga irigarea defectuoasa a vaselor coronariene si o tulburare marcata a umplerii in diastola a inimii, insuficienta cardiaca hiposistolica (colapsul cardiac) putind astfel sa se instituie foarte repede.
Este mai frecvent intilnita la nou-nascut si in perioada de sugar mic, descriindu-sc forme intilnite si in perioada fetala. Dupa aceasta virsta este foarte rar intilnita.
Cauzele ce o pot determina sint variate, asemanatoare in parte cu cele inlilnile in cursul extrasistolelor.
Un loc important il detin cardiopatiile congenitale, patologia miocardului, fibro-elastoza endocardica, unele boli infectioase, suferinta cerebrala, actiunea unor medicamente, dupa cum emotiile, schimbarea brusca a pozitiei corpului pot face parte de asemenea din rindul acestor factori, existind si cazuri fara sa li se poata preciza natura lor.
Tabloul clinic este dominat de instituirea brusca a crizei de tahicardie, care la copilul mare poate fi surprinsa cel mai ades ca moment de aparitie in cursul unui sindrom infecjios.
Pulsul este regulat dar foarte accelerat, si greu de masurat, depasind 180200 si chiar 250 batai pe minut. Are o alura fixa, nemodificabila la efort, plins sau in cursul respiratiei, pulsatiile arterelor mari si superficiale fiind vizibile mai ales la nivelul gitului.
Ca manifestari generale se semnaleaza starea de agitatie sau torpoare, febra, transpiratiile reci, ametelile.

Tegumentele sint palide sau cianotice, uneori de aspect teros.
Crizele paroxistice pot dura de la citeva minute la citeva ore, sfirsind de asemenea brusc.
Cind insuficienta cardiaca s-a constituit, starea generala se agraveaza, copilul pre-zentind o polipnee intensa cu dispnee, meteo-rism abdominal, varsaturi si chiar scaune diareice. Acest lou clinic este caracteristic sugarului, confundindu-se cel mai ades cu o patologie digestiva sau respiratorie.
Nou-nascutul prezinta un lou clinic mult mai sever, prin intensitatea si gravitatea manifestarilor amintite, precum si prin prelungirea crizei la citeva ore si repetarea lor mai frecventa.
Examenele electrocardiografice detin o valoare diagnostica deosebita, redind modificarile survenite si in raport cu sediul topografic al descarcarilor ectopice.In afara frecventei de peste 200 si pina la 350 de pulsatii pe minut in plina criza, modificarile traseelor sint caracteristice pentru fiecare dintre sediile stimulilor respectivi.
Tahicardiile paroxistice cele mai frecvente sint cele supraventriculare, intilnite intr-o proportie de pina la 90%.In aceste forme examenele electrocardio-grafice evidentiaza succesiunea foarte rapida a complexelor Q.R.S. Unda P poate lipsi suprapunindu-se cu unda T.

In formele cu ritm supranodal unda P poale fi negativa in D2 sau D3, dupa cum in cele cu focar de excitatie situat nodal, undaP sa se inscrie concomitent cu complexul ventricular, fiind cuprinsa in unda R si astfel sa nu mai fie vizibila.
In formele cu focare de excitatie atrio-ventriculare, dupa inscrierea contractiei ventriculare, unda P apare negativa, ca urmare a contractiei atriale retrograde.
Tahicardiile paroxistice ventriculare, rar intilnite, se inscriu pe traseele electrocar-diografice cu complexele QRS deformate, cu unda T inversata, unda P fiind independenta si regulata.
Prognosticul pentru virstele mai mari este in general bun. El este conditionat totusi de durata crizei si instituirea insuficientei cardiace, cauzele determinante si virsta copilului, inregistrindu-se si unele esecuri mai ales in formele congenitale, sau cu insuficienta cardiaca grava.
Tratamentul imbraca un caracter de urgenta, solicitind digitalizarea rapida prin tonice cardiace majore de tipul lanalosidului C, in doza de atac de 0,040,02 mg/kg corp, administrata integral i. sau i.m., fara sa se mai repete alta doza decit sub control electrocardiografie, sau initial numai 1/2 din aceasta doza, cealalta jumatate repe-tindu-se la un scurt interval daca accesul nu a cedat.
Digitalizarea, in doze de intretinere, se va continua si in zilele urmatoare sub control electrocardiografie, daca s-a instituit insuficienta cardiaca, concomitent cu administrarea oxigenului, diureticelor si a restrictiilor hidrosaline respective.
In formele de tahicardie ventriculara, digitala este contraindicata, putind determina chiar moartea.
Stimularea reflexelor vagale in cursul digi-lalizarii poate fi adeseori insotita de succese.
Mai poate fi administrat i.m. sulfatul de chinidina in doza de 30 mg/kg corp si in 24 ore, fractionata in 5G prize, dupa testarea prealabila a sensibilii;'itii. Chinidina, desi nu actioneaza asupra crizei daca insuficienta cardiaca s-a instituit, previne insa posibilitatea aparitiei altor crize.
Fenilefrina (Neo-Syncphrine 1%), ca agenl hipertensiv si stimulator al sinusului caro-
tidian, poate fi utilizata cu succes, fie administrata ca atare i., fie diluata cu 9 parti de ser fiziologic, doza fiind de 0,1 mg/kg corp.
Un alt medicament este procainamida hidroclorica (Pronestyl), care se da in doza de 60 mg/kg corp si 24 ore in administrare orala, impartita in 4 prize, sau de 25 mg/kg corp si 24 ore in administrarea i.m., fractionata de asemenea in 4 prize. Medicamentul se administreaza sub control electrocardiografie.
Inderalul (Propranolol) poate fi folosit dar cu multa grije, administrindu-se oral sau i., in doza de 1 mg/kg corp.
Miostinul (Neostigmin, Prostigmin) de asemenea poate fi administrat subcutanat, in doza unica de 0,050,5 mg, ca si difenil-hidantionul (Dilantinul), care se poate asocia cu sulfatul de chinidina.