in ultimii ani au fost propuse dirse modele si ipoteze, in incercarea de a explica evolutia TOC. Desi astfel de modele pot fi utile intr-o anumita masura pentru a intelege aceasta tulburare dificil de descifrat, nici o teorie unica, fie ea biologica sau psihologica, nu ofera o explicatie completa a acestui sindrom. in mod invariabil, pacientii care se prezinta pentru tratament solicita explicatii referitoare la simptome. Deoarece aceasta sectiune are drept subiect terapia cognitiv--comportamentala a tulburarilor anxioase, accentul va cadea asupra aspectelor care il ajuta pe subiect sa implementeze tratamentul.

Terapeutul are responsabilitatea de a fi la curent cu ultimele descoperiri in domeniu si de a le comunica pacientilor si persoanelor apropiate acestora.
Ipoteza serotoninei (5-hidroxitriptamina; 5HT), care sugereaza ca exista o legatura etiologica intre dereglarile concentratiei acestei substante si TOC, putin probabila. Recapitulind argumentele preluate din dirse studii farmacologice care pun la indoiala aceasta ipoteza, Baumgarten si Grozdanovic (1998) au concluzionat ca studiile nu sprijina rolul patogenetic al 5HT in TOC. Desi medicatia ce inhiba recaptarea serotoninei este, fara indoiala, benefica in tratamentul TOC, cei care fabrica aceste medicamente au ramas singurii sustinatori ai notiunii de "dezechilibru" al serotoninei ca factor unic responsabil pentru TOC.
Studiile neuroimagistice ale TOC au avut o contributie insemnata la relevarea structurilor anatomice neuronale implicate in mecanismul acestei tulburari. Cea mai importanta descoperire o reprezinta amplificarea activitatii cortexului orbito-frontal la pacientii cu TOC. De asemenea, o serie de studii au evidentiat, la rindul lor, implicarea cortexului cingulat, a nucleului caudat si a talamusului. Pe baza acestor descoperiri, unii autori au propus modele neuroanatomice ale patofiziologiei TOC (cf. Saxena et ai, 1998 ; Saxena si Rauch, 2000). Desi prezentarea si explicarea unui asemenea model catre pacienti are o utilitate limitata, pentru ca nu le ofera nici un mijloc direct de a face fata tulburarii, Schwartz (1998) afirma ca cei care sint invatati sa redenumeasca obsesiile ca "mesaje false" si care afla ca simptomele sint rezultatul unei "porti permeabile" in striatum reusesc mai usor sa se distanteze de simptome si sa ia decizii in legatura cu propriile reactii.
Exista si citeva teorii comportamentale care incearca sa ofere modele etiologice si functionale ale TOC. Teoria lui Mowrer (1960), care descrie doua stadii ale dobindirii si mentinerii fricii, reuseste sa explice intr-un mod eficient proprietatile negati de autoperpetuare ale ritualurilor, insa nu si dezvoltarea tulburarii in sine. La fel, reformularea lui Foa si Kozak (1986) a teoriei bioinformationale a lui Lang (1979) contribuie la diferentierea dintre frica normala si cea nevrotica, dar nu explica dezvoltarea acestor temeri in TOC. Cu toate acestea, ambele modele au implicatii in terapia comportamentala a tulburarii. in termenii ipotezei lui Mowrer, se considera ca ritualurile au proprietatea de a reduce anxietatea. Efectuarea acestor comportamente inhiba obisnuirea cu stimulii care provoaca teama. De asemenea, ipoteza lui Foa si Kozak sugereaza ca, pentru a modifica temerile obsedante, trebuie accesata reteaua de producere a temerilor, astfel incit noile informatii referitoare la stimuli sa poata fi procesate, iar reteaua sa fie modificata. Ambele modele implica un tratament bazat pe expunere si pe prenirea raspunsurilor.
Salkovskis (1989; Salkovskis si Kirk, 1997) propune un model cognitiv-comportamental al dezvoltarii tulburarilor obsesi. O trasatura de baza a acestui model este ideea ca anumite tipuri de ginduri intruzi supuse evaluarii interactioneaza cu notiunea de responsabilitate, in cazul unor persoane vulnerabile, si conduc la comportamente care au drept scop neutralizarea amenintarii exprimate de gindurile obsedante. Ipoteza lui Salkovskis are in centru notiunea de responsabilitate - in sensul ca persoana se confrunta atit cu gindul in sine, cit si cu responsabilitatea pentru implicatiile acestuia. Rachman (1993, 1997) a studiat mecanismele de evaluare implicate in TOC si a afirmat ca pacientii cu aceasta tulburare tind sa neutralizeze diferenta dintre ginduri si actiuni din punct de dere psihologic. Desi astfel de tendinte cogniti - precum fuziunea gind-actiune, evaluarea negativa a continutului si aparitia gindurilor intruzi -sint adesea evidente la persoanele ale caror simptome sint legate de teama de a face rau altora (obsesia rificarii, framintarea obsesionala), exista putine indicii care sa sugereze implicarea acestor factori in cazul ritualului spalarii, caz in care persoana afectata nu se teme ca ar putea sa faca rau altora. Cu toate acestea, implicatiile legate de tratament sint asemanatoare celor ale teoriilor comportamentale citate anterior, cum ar fi expunerea si prenirea compulsiilor, desi, la unii pacienti, interntiile cogniti pot garanta un impact asupra tendintelor cogniti mentionate mai sus.