In sectiunile anterioare ani prezentat fundamentele si principiile tratamentului. Sectiunea aceasta cuprinde cite dintre elementele sale importante si analiza elaborarea programului de tratament. Dupa cum am mentionat mai inainte, tratamentul consta in expunerea repetata a pacientului la circumstante care genereaza disconfort, in sedinte prelungite (45 minute-2 ore). in sedintele initiale, expunerea se desfasura sub supravegherea terapeutului, care fi alaturi de voi pe parcursul exercitiului. Sedintele pot avea loc la clinica, acasa sau in alte locatii in care ritualurile sint mai dificil de indeplinit. Expunerea se desfasoara in mod gradat, astfel incit sint rezolte mai intii situatiile cu un potential disturbator moderat, iar apoi se trece la cele mai dificile. Fragmentarea dificultatilor in etape si rezolrea fiecarui aspect inainte de a trece la urmatorul vor ajuta sa controlati probleme care pareau de nerezolt. Sedintele se vor desfasura zilnic si, in cadrul fiecareia, veti primi teme pentru acasa. Importanta temelor pentru acasa nu trebuie neglijata, deoarece majoritatea progreselor tratamentului se datoreaza indeplinirii acestor sarcini. Nu este suficient sa realizati expunerea si prevenirea raspunsului doar in cadrul clinicii. Daca efectuati cu perseverenta temele pentru acasa, veti reusi sa transferati in mediul exterior progresele obtinute la clinica si veti consolida ceea ce ati intat in fiecare sedinta. Prin expunere, pacientilor li se cere sa se abtina de la desfasurarea ritualurilor, indiferent de intensitatea impulsului de a le efectua.
Trebuie sa fiti pregatiti pentru disconfort, dar puteti fi siguri ca avea o intensitate mai mica decit asteptati. De fapt, aceasta este una dintre principalele dificultati legate de prezentarea acestui tip de tratament pacientilor. Majoritatea se tem ca, atunci cind vor fi expusi la un stimul care determina disconfort, daca nu vor efectua ritualul,
anxietatea lor spori din ce in ce mai mult, pina cind deveni insuporila. Nu este deloc asa. Dupa cum am afirmat si in sectiunile precedente, disconfortul atinge un punct culminant, apoi se diminua treptat; fiecare expunere ulterioara fi mai putin stresanta, iar atenuarea anxietatii surveni din ce in ce mai rapid.
Conceperea programului
Primul pas in elaborarea programului individual il constituie analiza amanuntita a dificultatilor intimpinatc, prin fragmentarea problemei in componentele ei diverse.
Adesea, ritualurile sint declansate de ginduri, imagini, situatii, evenimente sau sentimente. in elele de mai jos, trebuie sa enumerati ritualurile comportamentale sau mentale la care apelati, precum si gindurile, situatiile sau stimulii care determina nevoia de a efectua ritualul sau a diminua anxietatea. Sint oferite cite exemple, pentru a ajuta sa identificati ritualurile si stimulii care le declanseaza. Terapeutul ajuta sa eluati gradul de disconfort asociat cu fiecare dintre itemi. SUD inseamna unitati subiective de disconfort.
Evitarea
Adesea, persoanele cu TOC evita situatii care genereaza gindul sau impulsul de a efectua ritualuri. De exemplu, o persoana cu ginduri intruzive blasfemiatoare evita bisericile sau orice lucru de natura religioasa. O persoana care se teme de contaminare evita spitalele, cabinetele medicale, bolnavii etc. in urmatorul el, enumerati toate situatiile sau obiectele pe care le evitati pentru ca provoaca disconfort.
Exercitii de expunere
Urmatoarea etapa a elaborarii programului consta in silirea exer-citiilor de expunere si ordonarea acestora in functie de nivelurile de disconfort, in asa fel incit, initial, sa fiti expus la situatia care genereaza cel mai redus nivel de anxietate. Dupa ce intati sa controlati situatia respecti, se trece la urmatorul pas mai dificil.Inainte de a trece la aceasta etapa, siliti impreuna cu terapeutul cite reguli de baza. Scopul acestor reguli este sa asigurati ca veti beneficia la maximum de eficienta tratamentului.In primul rind, fixati cite limite referitoare la comportamentele ritualice. Daca manifestati compulsia de spalare, se vor sili cite delimitari legate de momentul in care puteti spala, durata, cantitatea de sapun folosita si asa mai departe. Daca manifestati compulsia de verificare, vor impune limite referitoare la ce anume aveti voie sa verificati, cit de des si asa mai departe. Aceste limite sint labile neincetat. Motitia lor este cit se poate de clara. Daca sinteti expusi la o situatie sau la un obiect care induce disconfort si apoi rezistati impulsului de a efectua ritualuri pentru un interl de timp silit, nu veti face progrese in cazul in care efectuati ritualul ulterior, la confruntarea cu alt stimul. Aceste reguli vor fi silite in fiecare saptamina, de comun acord cu terapeutul.In al doilea rind, nu trebuie sa cereti membrilor familiei sa efectueze ritualurile - de exemplu, sa spele hainele sau podeaua, sa verifice usile, aragazul si asa mai departe. Daca le spuneti sa faca asemenea lucruri in locul dumneavoastra, nu faceti decit sa amplificati problema, in loc sa o rezolti. Desigur, membrii familiei pot sprijini in exercitiile de expunere si prevenire a raspunsului, dar nu trebuie sa apelati la ei pentru a perpetua dificultatile.In formularele urmatoare, impreuna cu terapeutul, enumerati regulile de baza pentru exercitiile ificate zilnic si temele pentru acasa. De asemenea, puteti nota aici greutatile cu care confruntati pe parcursul programului.
Spre finalul programului fi introdusa o noua etapa, supra-intarea. Aceasta reprezinta o parte importanta a tratamentului, in care exercitiile de expunere vor asigura consolidarea deprinderilor dobindite pe parcurs. Terapeutul discuta cu voi acest proces atunci cind fi necesar.
