Acest manual reprezinta atit un ghid pentru tratament, cit si un caiet de exercitii pentru persoanele care sufera de tulburarea obsesiv-compulsiva. in timpul tratamentului, poate fi folosit ca un fel de jurnal in care pacientii sa isi noteze propriile experiente, impreuna cu sfaturile specifice sugerate de terapeut. Dupa incheierea tratamentului, acest manual va ser ca reper, ajutindu-i pe cei care s-au ndecat, dar care se confrunta cu alti factori de stres sau cu alte dificultati sa aplice continutul si sa-si mentina sanatatea.
Natura tulburarii obsesiv-compulsive
Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) este o tulburare anxioasa care, pina nu demult, era considerata o afectiune rar intilnita. Cercetarile recente au aratat insa ca este cu mult mai frecventa si ca 2 persoane din 100 pot manifesta aceasta tulburare.
TOC se caracterizeaza prin ginduri persistente, intruzive, nedorite, pe care indidul nu le poate controla. Adesea, aceste ginduri sint extrem de suparatoare si genereaza senzatia de disconfort. De asemenea, multe persoane cu TOC apeleaza la ritualuri sau compulsii, care reprezinta necesitatea sau nevoia imperioasa de a se angaja in anumite comportamente, cu scopul de a reduce
anxietatea sau disconfortul ori de a preveni un eveniment de care le este teama. De obicei, ritualurile sint asociate cu un gind obsesiv. De exemplu, spalarea, cu rolul de a eta contaminarea, surne ca urmare a gindurilor legate de o posibila contaminare. in unele cazuri, nu exista nici o asociere aparenta intre gindul intruziv si comportamentul repetitiv, ca in exemplul ocolirii crapaturilor din trotuar pentru ca membrilor familiei sa nu li se intimple nimic rau. Alte persoane nu manifesta compulsii, fiind afectate numai de ginduri obsesive, iar altele nu prezinta obsesii, ci numai ritualuri compulsive.
Elementul comun al diverselor simptome asociate cu TOC il constituie anxietatea sau disconfortul. Pentru cei care manifesta atit ginduri obsesive, cit si ritualuri compulsive, elementul comun il reprezinta anxietatea sau disconfortul asociate cu gindul care genereaza ritualul. Cu alte cunte, ritualul este efectuat cu scopul de a reduce anxietatea determinata de gindul obsesiv. in cazul celor care manifesta numai ginduri obsesive, anxietatea este asociata adesea cu gindurile respective, iar ritualurile mentale, distragerea atentiei sau etarea pot fi utilizate pentru a atenua disconfortul si a preveni producerea evenimentului temut. Lucrurile stau aproximativ la fel si in cazul celor care manifesta numai ritualuri compulsive, deoarece compulsiile au rolul de a diminua necesitatea ritualurilor. Anxietatea are un rol important in TOC si va fi analizata mai detaliat in sectiunile urmatoare.
Majoritatea persoanelor care sufera de TOC sint constiente de inutilitatea si absurditatea actiunilor lor, dar, cu toate acestea, se simt nevoite sa efectueze diverse comportamente ritualice. Stiu ca nu au miinile murdare sau pline de microbi, stiu ca nu va lua foc casa daca nu au scos din priza ceainicul electric. Deoarece isi dau seama cit de irational este acest comportament, multora le este rusine de actiunile lor si fac tot posibilul sa-si ascunda simptomele fata de familie, prieteni si, din nefericire, chiar fata de medici. Este extrem de important ca terapeutul sa cunoasca toate simptomele, indiferent cit de jenante sau rusinoase ar fi ele, deoarece aceasta este singura modalitate prin care poate fi elaborat un program de tratament adecvat. Fiti siguri ca un terapeut cu experienta in tratarea TOC a intilnit in mod frecvent simptome mult mai severe.
Simptomele tulburarii obsesiv-compulsive
De obicei, obsesiile au ca tema contaminarea, teama de a nu face rau siesi sau celor din jur, dezastrele, blasfemia, olenta,
sexul sau alte subiecte nelinistitoare. Desi in general sint reprezentate de ginduri, obsesiile pot consta adesea in imagini sau scene care se fixeaza in mintea persoanei afectate, generind anxietate. De exemplu, gindul "miinile mele sint murdare" va declansa ritualul spalarii. O persoana afectata de tulburare isi imagineaza frecvent scena incendierii propriei locuinte. Aceasta scena declanseaza ritualuri de verificare. Si persoanele care manifesta numai obsesii pot fi influentate de anumite ginduri, imagini sau scene. De exemplu, o persoana obsedata de vatamarea propriului copil se gindeste la modul in care ii face rau, isi imagineaza o scena inspaimintatoare in care il raneste sau isi proiecteaza in minte imaginea copilului ranit.
Dupa cum am aratat mai sus, multe obsesii genereaza anxietate sau disconfort, care sint diminuate prin efectuarea ritualurilor. Ritualurile cel mai des intilnite sint spalarea si verificarea, dar exista si altele - de exemplu, numararea, ordonarea sau imbracarea intr-o maniera sobra, extrem de ingrijita. Desi ritualurile sint efectuate pentru a reduce
anxietatea sau disconfortul provocate de obsesie, diminuarea anxietatii are, de obicei, o durata scurta. O persoana care se spala pentru a eta sau a neutraliza contaminarea face acest lucru in mod repetat, fie pentru ca nu este sigura de eficienta actului, fie pentru ca obsesia contaminarii a survenit din nou. In mod asemanator, o persoana care verifica intrerupatoarele, sobele si asa mai departe pentru a eta izbucnirea unui incendiu trebuie sa repete actiunile de mai multe ori, deoarece e posibil sa nu fi verificat cu atentie sau pentru ca i-a venit din nou in minte imaginea casei in flacari. Chiar si persoanele care manifesta numai obsesii trebuie sa repete de mai multe ori propriile ritualuri cognitive, cum ar fi numaratul sau spunerea unei rugaciuni, pentru ca e posibil sa nu le fi efectuat la perfectie prima oara.
Nu trebuie ignorat faptul ca multe persoane afectate de tulburare prezinta mai multe tipuri de simptome, respectiv mai multe tipuri de ritualuri sau obsesii. De asemenea, un alt element important de care trebuie sa tineti seama este posibilitatea modificarii in timp a simpto-melor, astfel incit o persoana cu mania spalatului poate sa dezvolte in timp compulsii precum verificarea, care sa surclaseze in cele din urma simptomul initial. Pe linga modificarile simptomelor, evolutia tulburarii poate inregistra fluctuatii, perioadele de inrautatire alternind cu cele de ameliorare. in unele cazuri simptomele nu se modifica, iar in altele se constata o agravare treptata a simptomelor, de la debutul tulburarii incoace.In cazul multor pacienti cu TOC, aceste simptome ocupa o mare parte din timp, una dintre consecintele frecvente fiind dificultatea de a ajunge la timp la intilniri si la serciu, prin urmare - fragmentarea existentei si aparitia unor interferente nedorite. Dincolo de afectarea existentei proprii, simptomele ii influenteaza si pe ceilalti membri ai familiei, persoana respectiva cerind adesea celor din jur sa taca lucrurile intr-un anumit fel sau sa nu intreprinda anumite actiuni care i-ar declansa nevoia de ritualuri. Prin urmare, simptomele sint dominatoare, frustrante si iritante nu numai pentru pacienti, dar si pentru familiile, prietenii si colegii lor de serciu.
Un alt simptom comun al pacientilor cu TOC este etarea anumitor situatii sau obiecte care pot cauza disconfortul si declansa ritualurile. Pare logic sa eti obiectele contaminante, daca ai obsesia spalatului, sau sa eti sa parasesti locuinta, daca trebuie sa verifici toate aparatele electrice, usile si ferestrele. Chiar daca aceasta strategie pare o modalitate rezonabila de a face fata situatiei, ea agraveaza problema, pentru ca pacientul tipic ajunge sa ete din ce in ce mai multe situatii, iar tulburarea tinde sa ii controleze existenta. Chiar mai mult, etarea nu reprezinta un mod de a infrunta problema, sernd doar la amplificarea ideii ca asemenea situatii sint periculoase. Pentru ca situatia sau obiectul respectiv este etat in mod constant, pacientul nu are nici o posibilitate de afla ca nu prezinta nici un pericol.
