Studiile epidemiologice recente au evidentiat faptul ca experienta unei traume este un fenomen relativ comun, procentele estimate in cadrul populatiei generale riind de la 51 % in cazul femeilor si 61% in cazul barbatilor (Kessler et al., 1995), la 84% in cazul grupurilor mixte (Vrana si Lauterbach, 1994). Din fericire, in nici un caz toate persoanele care au suferit o trauma vor dezvolta SSPT, iar o mare parte dintre cele care ajung in aceasta situatie isi revin in primele luni de dupa eveniment.
Estimarile referitoare la prelenta pe viata a SSPT in cadrul comunitatii generale riaza de la un minimum de 1% (Helzer et al., 1987) la aproximativ 10% in ceea ce priveste femeile si 5% in ceea ce priveste barbatii (Kessler et al, 1995). Deloc surprinzator, natura evenimentului traumatic este critica pentru evolutia ulterioara a afectiunii, prelenta cea mai mare inregistrindu-se in cazul violului. De exemplu, conform lui Kessler si colaboratorilor sai (1995), 65% dintre barbatii si 46% dintre femeile care au fost victime ale unor violuri ajung sa sufere de SSPT. Prelenta pe viata riaza in mod considerabil de la un studiu la altul.
Prelenta pe durata intregii vieti poate oferi o imagine oarecum eronata, deoarece, in multe cazuri, SSPT dispare chiar si in absenta tratamentului formal. Conform NCS (Kessler et al., 1995), injur de 60% dintre pacienti isi revin in cele din urma (indiferent daca s-a urmat un tratament sau nu), iar majoritatea inregistreaza ameliorari in primele 12 luni. Un studiu asupra SSPT la victimele agresiunilor nonsexuale (Riggs et al., 1995) a aratat ca 71 % dintre femei si 50% dintre barbati au intrunit criterinle de diagnostic pentru SSPT la scurt timp dupa incident. La 3 luni de la eveniment, doar 21 % dintre femei (insa nici un barbat) mai sufereau de SSPT. Conform acelorasi autori, se obser un declin similar in aceeasi perioada in cazul victimelor de sex feminin ale violurilor, desi procentele au fost mult mai ridicate (94% imediat dupa viol, scazind la 47% dupa 11 sap-tamini; Rothbaum et al., 1992a). Astfel, in linii mari, aproximativ jumatate dintre persoanele care sufera de SSPT dupa o trauma isi revin dupa cite luni, tara ajutorul tratamentului formal. Totusi, dupa acest interl, situatia devine mai putin optimista. Datele obtinute din mai multe surse (de exemplu, Solomon, 1989 ; Kessler et al., 1995) sugereaza ca persoanele care continua sa intruneasca criteriile de diagnostic pentru SSPT la sase luni dupa trauma au putine sanse de a se resili (ara ajutor suplimentar. Tulburarea tinde sa urmeze un parcurs cronic, iar simptomele pot dura mai multe decenii, daca nu sint implementate proceduri eficiente.
SSPT nu reprezinta un raspuns "normal" la o trauma, ci mai degraba o tulburare psihiatrica gra care, cel putin in formele sale cronice, apare doar la o mica parte dintre supravietuitorii traumelor. Daca, teoretic, toata lumea poate manifesta o reactie psihologica drept consecinta a unui eveniment traumatizant, majoritatea persoanelor sint capabile de recuperare doar cu ajutorul strategiilor si mijloacelor de sprijin existente, tara sa dezvolte o psihopatologie gra.