O noua categorie, stresul acut, a fost inclusa pentru prima oara in DSM-IV pentru a descrie o reactie posttraumatica care s-a manifestat o perioada de timp mai scurta decit cele patru luni necesare pentru diagnosticul de SSPT. Prin urmare, criteriul referitor la stres este identic, fiind necesara si prezenta cite unui simptom din grupurile asociate cu reexperimentarea, evitarea si hiperexcitatia. De asemenea, se impune existenta disocierii in momentul producerii evenimentului sau imediat dupa aceea (de exemplu, senzatia de paralizie sau confuzie, derealizare, depersonalizare). Se impune ca tulburarea sa se manifeste intr-un interl cuprins intre doua zile si patru saptamini si nu trebuie sa fie cauzata de factori organici. Unele aspecte ale criteriilor de diagnoza a stresului acut sint controversate; Bryant si Harvey (1997) au elaborat un studiu critic asupra acestei noi categorii. Totusi, un astfel de diagnostic este important din mai multe motive. In primul rind, poate facilita accesul rapid la tratament, care probabil nu ar fi disponibil pentru persoanele Iara un diagnostic formal. in al doilea rind, speram ca introducerea diagnosticului de stres acut genera aparitia studiilor asupra unor tratamente diferentiale (de exemplu, interventii scurte si focalizate in cazul stresului acut, in atie cu tratamentul intensiv pentru SSPT). in al treilea rind, ar putea contribui la identificarea factorilor care determina evolutia de la diagnosticul de stres acut la cel de stres posttraumatic si cauza

acesteia.

Au existat numeroase controverse legate de posibila introducere a unei noi categorii de tulburare de stres traumatic pentru a acoperi efectele de lunga durata ale abuzurilor prelungite si repetate. Denumit SSPT complex sau SSPT complicat, acest sindrom clinic a tacut obiectul multor studii aplicate, premergatoare elaborarii DSM-IV (Pelcovitz et al., 1997). Dintr-o rietate de motive, aceasta categorie nu a fost inclusa in versiunea finala, fapt dezamagitor, deoarece includerea sa (probabil sub forma unui set de criterii utile in cercetare) ar fi initiat o serie de studii privitoare atit la fenomenologie, cit si la tratament. Este interesant ca ICD-l0 a incercat sa abordeze aceasta chestiune prin includerea unei noi categorii, "modificare persistenta a personalitatii ca urmare a unei experiente catastrofice". Acest diagnostic se refera la dezvoltarea unor trasaturi persistente, inflexibile si defectuoase ale personalitatii, drept consecinta a unei traume severe cum ar fi ostilitatea, izolarea sociala, sentimentele de vid, hipervigilenta si paralizia emotionala. Se impune necesitatea unor studii empirice pentru a sili liditatea sau utilitatea acestei noi categorii de diagnoza.