Bolnavul este persoana care acuza o suferinta subiecti sau prezinta semne obiective ale unei suferinte somato-fiziologice, psihice sau psihosomatice. Statutul de bolnav este atribuit unei persoane de catre medic si sunt mai multe moduri de a eticheta o persoana ca bolna, asa cum se poate vedea mai jos:
a) cazuri obisnuite, tipice, nesemnificative sau considerate ca fiind "neinteresante" din punct de vedere medical si stiintific;
b) cazuri neobisnuite, atipice, care se abat de la "formele clinice" silite de ordinea clasificarilor medicale, cu complicatii, cauze necunoscute sau modalitati atipice de evolutie clinica;
c) cazuri ilustrative, mai rar intalnite, care starnesc curiozitatea si interesul stiintific al medicilor prin raritatea si ineditul lor;
d) bolnavii imaginari, pentru care acuzele clinice nu au nici un fel de fundament organic-somatic sau fiziologic, fiind, de fapt, o "stare de spirit" maladi in care acestia se complac, sau, din punct de vedere psihanalitic, o "regresiune" ;
e) simulantii sunt persoanele care, in scopul obtinerii unor antaje, simuleaza diferite simptome clinice sau chiar boli.
Kahana si Bibring propun o alta clasificare a tipurilor caracteriale de bolnavi, luand drept criteriu de apreciere comportamentul acestora in timpul bolii. Ei noteaza faptul ca "tipul de bolnav" este, de fapt, expresia "modului de raspuns" al persoanei respective la factorii stresanti reprezentati de suferinta. in sensul acesta, autorii citati disting urmatoarele sapte tipuri de bolnavi, dupa cum se poate vedea in elul de mai jos.

Admitand faptul ca orice boala, indiferent de natura ei (somatica, psihica sau psihosomatica) modifica atitudinile, reactiile, conduitele personalitatii individului, A. Paunescu-Podeanu, plecand de la tipologiile bolnavilor propuse de Schweisshamer, izoleaza urmatoarele cinci tipuri de personalitati de bolnavi:
1. Nepasatorul este tipul de bolnav indiferent fata de suferinta sa, pe care o priveste si trateaza cu superficialitate, desconsiderand-o, luand lucrurile usor. Neglijentul este in fond un fatalist putand merge pana la o atitudine negativista. Medicul trebuie sa adopte fata de acest tip de bolnav o atitudine autoritara, energica, incercand sa-l mobilizeze pentru a putea colabora activ in vederea vindecarii.
2. Nerabdatorul este tipul de bolnav care priveste suferinta sa cu mai multa seriozitate si grija, dar care nu poate fi convins de importanta sau de severitatea bolii, de pericolele pe care aceasta le implica. El este nerabdator, minimalizeaza boala, schimba frecvent medicii si tratamentele prescrise, neputandu-se conforma regimului de disciplina terapeutica. in aceste cazuri, medicii trebuie sa fie circumspecti, sa actioneze cu tact si autoritate.
3. Grijuliul este tipul de bolnav meticulos, hiperconstiincios, opus celor doua tipuri de mai sus. Atent cu boala, el se autoanalizeaza minutios, inregistreaza orice fel de schimbare in evolutie. El ia boala in serios, dar nu se lasa dominat de "ideea bolii". Da medicului sau relatii bune despre boala si evolutia ei si executa constiincios prescriptiile terapeutice.
4. Ipohondriacul este tipul de bolnav exagerat in raport cu precedentul. El este dominat de "ideea bolii", care-i declanseaza o stare de angoasa, o tensiune psihica permanenta. Totul, in cazul acesta, capata proportii exagerate, amenintatoare, de o maxima gravitate. Bolnavul este agitat, are idei sumbre, catastrofice in legatura cu boala sa. Ideea de boala il domina atat in ideativ, cat si afectiv. Se considera condamnat, suferind de afectiuni grave, incurabile. Medicii au foarte mult de luptat cu aceasta categorie de bolnavi, trebuind sa trateze atat boala, cat si atitudinile psiho-afective ale bolnavului fata de suferinta sa pe care o exagereaza, iar in unele situatii chiar o inventeaza.
5. Echilibratul este tipul de bolnav care priveste boala cu seriozitate, fara sa se sperie sau sa exagereze. El este lipsit de idei preconcepute. Are incredere in el, in medici si in tratamentele prescrise. Este o persoana calina, echilibrata, ponderata, and capacitatea de a distinge anormalul de normal. Este disciplinat in ceea ce priveste prescriptiile terapeutice pe care le urmeaza cu strictete. Are o foarte buna colaborare cu medicul curant.
Pentru H.E. Sigerist, "boala dezbraca omul, infatisandu-l in stare primiti. Multi oameni traiesc in spatele unei masti. Boala este cea care le descopera aderata lor ura". Acelasi autor afirma ca "boala sensibilizeaza omul, in timp ce in viata el este acoperit de un ecran izolator".
Un fapt este absolut cert: orice boala modifica personalitatea individului, in sensul aparitiei unor aspecte psihologice si comportamentale noi. in aceasta privinta, P. Sidon le mentioneaza pe urmatoarele:
1. Regresiunea
Orice atingere a integritatii persoanei antreneaza o reactie de protectie de tip regresiv din partea acesteia. Aceasta stare de regresiune se traduce prin atitudini infantile care au urmatoarele caracteristici: reductia temporal-spatiala, egocentrismul si starea de dependenta.
2. Transferul si contra-transferul
Transferul este urmarea regresiunii si se sileste in cadrul relatiei medic-pacient. Transferul poate fi de doua feluri:
a) transfer pozitiv, cand atitudinile si sentimentele bolnavului sunt transferate asupra medicului curant, fata de care acesta capata o dependenta bazata pe incredere cu efecte pozitive;
b) transferul negativ, in cursul caruia bolnavul adopta o atitudine de opozitie si de neincredere fata de medicul sau curant.
La reactia de transfer a bolnavului, medicul raspunde cu o atitudine complementara, numita contra-transfer.

3. Reluarea autonomiei

Orice stare de boala face ca persoana bolnavului sa devina dependenta de persoanele care o ingrijesc. Vindecarea, prin resilirea starii de echilibru somatic si psihic, favoriza reluarea autonomiei bolnavului, redandu-i capacitatile sale de a actiona in mod liber si voluntar.
Un aspect important care se discuta in ceea ce priveste psihologia bolnavului este reprezentat prin atitudinea acestuia fata de propria sa boala si, corelat cu aceasta, atitudinea bolnavului fata de medicul sau curant. Le vom analiza in continuare.
Atitudinea bolnavului fata de boala este in functie de regresiune. Aceasta depinde de temperamentul individual si de normele modelului sociocultural. Bolile se agraveaza daca bolnavul isi concentreaza atentia asupra lor printr-o continua autoanaliza. Dimpotri, bolile devin suporile atunci cand bolnavul este puternic motit de alte griji sau de o sursa puternica de interes pentru viata. Adesea, simptomele prc-clinice, in cazul unei afectiuni grave (cancer, leucemie, TBC, SIDA etc), nu sunt luate in considerare, printr-un mecanism de negatie din partea bolnavilor. in alte situatii, simptomele minore, nesemnificative, ale unor afectiuni neimportante sunt exagerate sau insotite de panica, mergand sau ajungandu-se la instalarea unor grave tulburari nevrotice cu consecinte nedorite.
Al doilea aspect care se discuta este atitudinea bolnavului fata de medicul sau curant. De regula, orice boala face ca bolnavul sa aiba o atitudine de dependenta fata de medicul sau curant. Pentru medic, boala este o problema stiintifica si obiecti, iar pentru bolnav, o problema emotionala si subiecti. in relatia sa cu medicul, orice bolnav cauta sa dobandeasca o pozitie cat mai privilegiata, reprezentata prin urmatoarele antaje:
- sa fie cel mai bine ingrijit;

- sa reprezinte cel mai important caz ;

- sa primeasca cele mai bune medicamente;
- sa beneficieze de investigatii cat mai complete si riate, care, eventual, sa fie repetate;
- sa primeasca vizite medicale cat mai dese;
- sa dispuna de un ajutor permanent, de o atentie deosebita din partea medicilor si a personalului medical auxiliar de ingrijire.In relatia sa cu medicul, orice bolnav urmareste cate antaje, care ar putea fi sintetizate in:
a) cautarea unui punct de sprijin, a unui refugiu, medicul and rolul simbolic, in sens psihanalitic, de "mama protectoare" ;
b) cautarea unei uri parentale omnisciente si omniprezente de care sa asculte si in care sa aiba incredere;
c) cautarea unui contact emotional pe care, in aparenta, refuza sa-l recunoasca;
d) teama de a nu fi dominat de medic, inselat sau mintit de acesta, de a nu i se ascunde ce in legatura cu diagnosticul si prognosticul bolii sale.