Dupa ce am vazut cum poate debuta fobia, vom discuta despre un anumit aspect al reactiei "lupta sau fugi" care prezinta relevanta pentru fobie, si anume hiperventilatia.
Dupa cum am discutat in contextul reactiei "lupta sau fugi", alarma bazata pe anxietate presupune intensificarea respiratiei. Acest fenomen poate amplifica gratatea multor simptome care apar in fobii. Pentru persoanele care sufera de fobii, aceste simptome sint importante, deoarece unele se tem de aparitia reactiei de anxietate la fel de mult pe cit se tem de pericolul reprezentat de situatia fobica.
Hiperventilatia poate contribui la intensificarea simptomelor anxietatii, in continuare, vom analiza modul in care se intimpla acest lucru. ura de mai jos arata conexiunile dintre principalele componente ale procesului respirator.
Ori de cite ori respiram, oxigenul patrunde in plamini. Oxigenul ajunge la singe, unde este preluat de un compus chimic cu aderenta la oxigen. Acesta, numit hemoglobina, transporta oxigenul in tot corpul. Oxigenul este eliberat de catre hemoglobina, pentru a II utilizat de celulele organismului. Celulele folosesc oxigenul si produc un descu numit dioxid de carbon. Dioxidul de carbon este eliberat inapoi in singe, este preluat de plamini si apoi expirat.Intrebarea este, daca hemoglobina are aderenta la oxigen, cum se desprinde oxigenul de ea? Care este mecanismul eliberarii oxigenului? Raspunsul este: prin intermediul dioxidului de carbon. Atunci cind hemoglobina intilneste dioxidul de carbon, oxigenul este eliberat, astfel incit poate patrunde in celulele organismului. Prin urmare, desi este important sa inspiram oxigen, este la fel de important si faptul ca dioxidul de carbon din singe elibereaza oxigenul. Hiperventilatia agraveaza senzatia de anxietate, nu din cauza ca inspirati prea mult oxigen, ci pentru ca expirati o cantitate prea mare de dioxid de carbon.

Respiratia prea intensa are drept consecinta scaderea nivelului de dioxid de carbon, iar respiratia prea lenta contribuie la cresterea acestuia. Organismul functioneaza cel mai bine atunci cind exista un echilibru intre oxigen si dioxidul de carbon. Cind respirati intr-un ritm accelerat, aveti in singe mai mult oxigen decit dioxid de carbon, dezechilibru care induce o serie de modificari in organism.
Una din cele mai importante modificari este ingustarea anumitor vase de singe ; se diminueaza mai ales fluxul de singe spre creier. Pe linga ingustarea acestor vase de singe, se intensifica aderenta hemoglobinei la oxigen. Astfel, in unele zone ale corpului ajunge mai putin singe. in plus, oxigenul transportat de singe are mai putine sanse de a fi eliberat in celule. Apoi, in mod paradoxal, desi hiperventilatia presupune un aflux mai mare de oxigen, de fapt, anumite zone ale creierului si corpului primesc o cantitate mai redusa de oxigen. Acest fapt determina doua mari categorii de senzatii:
1. Unele senzatii sint generate de o usoara scadere a afluxului de oxigen in anumite zone ale creierului. Printre ele se numara:
a ameteala;

a senzatia de lesin ;

a stare de confuzie ;

a vedere incetosata;

a senzatia de irealitate.
2. Unele dintre simptome sint generate de o usoara reducere a cantitatii de oxigen din anumite parti ale corpului. Printre ele se numara :
a intensificarea ritmului cardiac, pentru a pompa mai mult singe;

a senzatia de sufocare;

a amorteala si furnicaturi in extremitati;

a miini reci, umede ;

a rigiditate musculara.
Nu trebuie sa uitati ca reducerea nivelului de oxigen nu atinge valori mari si nu este deloc periculoasa.
De asemenea, hiperventilatia este responsabila pentru o serie de efecte de ansamblu. Hiperventilatia presupune un efort fizic intens. Prin urmare, persoana respectiva se poate simti adesea infierbintata, este rosie la fata si transpira. Pentru ca mentinerea unui ritm respirator accelerat este dificila, pe parcursul unei perioade mai mari poate avea drept efect oboseala si epuizarea.
Deseori, oamenii care manifesta hiperventilatie tind sa respire cu ajutorul pieptului, mai degraba decit prin intermediul diafragmei. Muschii pieptului nu sint structurati in vederea respiratiei, prin urmare tind sa oboseasca si sa dena incordati. Astfel, aceste persoane pot prezenta simptome de rigiditate musculara la nivelul pieptului sau chiar dureri in piept.
Daca hiperventilatia continua, se ajunge intr-o a doua etapa a hiperventilatiei, care produce simptome cum ar fi:

a senzatie intensa de vertij;

a ameteala si greata;

a incapacitatea de a respira cu usurinta ;

a senzatie de greutate sau de dureri intense in piept;
a paralizia temporara a unor muschi din diverse parti ale corpului;
a pierderea temporara a constiintei (lesin);
a spaima creseinda ca s-ar putea intimpla ceva ingrozitor - de exemplu, un infarct, o hemoragie cerebrala sau chiar moartea.
Simptomele din etapa a doua a hiperventilatiei sint generate de reactia automata de aparare a corpului impotriva nivelurilor crescute de dioxid de carbon. Aceasta reactie de aparare forteaza diminuarea ritmului respirator, permitind nivelurilor de dioxid de carbon sa rena la normal.
Cu riscul de a ne repeta, cel mai important aspect pritor la hiperventilatie este faptul ca nu este periculoasa. Ritmul respirator intens este o componenta a reactiei "lupta sau fugi", adica a unei reactii biologice naturale care are drept scop apararea organismului de pericole. Prin urmare, este o reactie automata care ii semnaleaza creierului sa se astepte imediat la pericol, astfel incit persoana respectiva sa simta nevoia urgenta de a scapa de primejdie.
Deseori, hiperventilatia nu este usor de observat din exterior sau nici macar de persoana care o manifesta. Poate avea o forma foarte subtila. Acest lucru este adevarat mai ales daca persoana respectiva a avut un ritm respirator usor mai intens pentru o perioada mai indelungata de timp. in acest caz, se inregistreaza o scadere insemnata a cantitatii de dioxid de carbon, insa organismul o poate compensa, asa incit este posibil sa nu se manifeste simptome. Totusi, pentru ca nivelurile de dioxid de carbon sint in continuare diminuate, scade capacitatea organismului de a face fata unor itoare diminuari ale acestora, si chiar o modificare redusa a ritmului respirator (de exemplu, un suspin, un cascat sau un oftat) poate fi suficienta pentru a declansa simptomele.