Fobia sociala a fost relativ recent recunoscuta ca o unitate de diagnostic. Problemele anxietatii sociale au fost adesea privite ca un aspect al personalitatii (Turner si Beidel, 1989). Cu toate acestea, in anii '60 au aparut mai multe descrieri detaliate ale sindromului, odata cu argumentele care sprijineau clasificarea anxietatii sociale ca fobie (Taylor, 1966 ; Marks, 1969, 1970). Ca urmare a studiilor lui Marks (1969) referitoare la distinctia intre fobia sociala, fobia specifica si agorafobie, DSM-III a introdus in 1980 tulburarea in taxonomia psihiatrica. Revizuirile ulterioare au incercat sa sporeasca precizia si specificitatea criteriului de diagnostic, in special pentru alte tulburari anxioase si tulburarea de personalitate evitanta (TPE). DSM-IV si-a propus, de asemenea, sa sileasca o compatibilitate mai buna cu ICD-l0. ICD-l0 difera de DSM-IV in principal prin cerinta ca anumite simptome fiziologice al anxietatii sa fie prezente si printr-un accent mai mare asupra excluderii tulburarilor psihotice in diagnosticul diferential.
DSM-lII-R a introdus subtipuri atit generalizate, cit si individuale ale fobiei sociale. DSM-IV a retinut specificantul generalizat, dar, i pina in prezent, definitia nu a fost operationalizata. Fobia sociala generalizata este definita simplu ca incluzind "cele mai multe situatii sociale". in cazurile clinice, este mai des intilnita decit fobia sociala specifica, insa include numai o treime din cazurile epidemiologice sau mai putin (Wittchen et al., 1999; Furmark et al., 2000). Permitind o variatie in strategiile folosite de diferite echipe de cercetatori pentru a distinge intre statutul generalizat si cel individual al subtipurilor, s-au observat diferente semnificative intre aceste grupuri. Teama de a rbi in public este cea mai comuna in ambele subtipuri, insa temerile legate de interactiune sint mai des intilnite in subtipul generalizat decit in cel specific (Manuzza et al., 1995 ; Kessler et al., 1998). Recent, a fost sugerat (Eng et al., 2000) un model de solutie tripartita a "anxietatii sociale universale" (rbitul in public + anxietatea interactiunii sociale + teama de evaluare publica + teama de mincat si baut in public), "anxietatii sociale moderate" (teama de a rbi in public + anxietatea moderata a interactiunii sociale) si "anxietatii dominante a rbitului in public", pe baza aplicarii LSAS (Leibowitz Social Anxiety Scale) pe un esantion clinic extins. Punctajele obtinute pe SPS (Social Phobia Scale) si SIAS (Social Interaction Anxiety Scale), aplicate pe o populatie epidemiologiea, au condus de asemenea la un model de solutie tripartita, similar cu cel de mai sus (Furmark et al., 2000). Exista diferente semnificative intre fobia (sociala) pura a rbitului in public si fobia sociala generalizata (Kessler et al., 1998, 1999b). Fobia sociala limitata la una sau doar citeva situatii sociale este, in general, mai putin incapacitanta, asociata cu o mai mica comor-biditate si o mai buna anticipare (Manuzza et al., 1995 ; Kessler et al., 1999b). Depresia comorbida si abuzul de alcool devin din ce in ce mai comune de-a lungul spectrului, de la fobia sociala specifica la fobia sociala generalizata la fobia sociala comorbida cu TPE (Turner et al., 1986; Holtei al., 1992; Lepine si Pelissolo, 1998; Stein si Chavira, 1998). O excitatie autonoma mai mare este evidenta in fobia sociala limitata la teama de a rbi in public (Stein, 1998). In prezent, exista destule do care sprijina ideea ca fobia sociala si TPE reprezinta diferite puncte pe un spectru in care conditia comorbida este asociata cu o mai mare severitate si intruziune a anxietatii si disconfortului, o mai mare comorbiditate si o inca-pacitare functionala (Hoit etal., 1992; Turner et al., 1992b; Rapee, 1995 ; Boone et al., 1999). Prevalenta estimata a TPE comorbide in fobia sociala variaza de la 18% la 84% (Alnaes si Torgersen, 1988b; Schneier et al., 1991 ; Turner et al., 1991 ; Hoit et al. 1992; Merschf/a/., 1995; Baillie si Lampe, 1998; lurketal., 1998). in studiile care utilizeaza criteriile DSM-III-R, nu exista prea multe deosebiri intre pacientii diagnosticati doar cu fobie sociala generalizata si cei la care tulburarea este comorbida cu TPE in ceea ce priveste situatiile temute, concentrarea cognitiva generala, anxietatea situationala subiectiva si subminarea perceputa a performantei (Hoit et al., 1992 ; Turner et al., 1992b), dar ultimii manifesta o evitare mai mare si un disconfort general (Turner et al., 1986). Rudele de gradul intii ale probanzilor cu fobie sociala generalizata indica o prevalenta deosebit de ridicata a TPE in atie cu rudele grupului de control fara fobie sociala (Stein et al., 1998). DSM-IV a introdus revizuiri semnificative ale criteriilor pentru TPE, pentru care exista un suport empiric (Baillie si Lampe, 1998). O accentuare mai mare a fricii de respingere si umilire si ideea inadecvarii personale si a inferioritatii necesare pentru silirea diagnosticului pot permite identificarea unui grup de indivizi care difera in moduri semnificative de subtipurile de fobie sociala recunoscute in prezent si care pot avea nei nesatisfacute de programele de tratament existente.