Definitie si criterii de diagnostic
Acluala clasificare internalionalA a bolilor (a X-a revizuirc O.M.S.) promoveazA denumirea de intArziere mintalA penlru grupul de tulburAri psihice denumite anterior oligofrenii [oligos = putin; /renos = minte).
Continuiul conceptului de lntArziere mintalA cuprinde toate afecliunile care prezintA un deficit intelectual cu caracter permanent, datorat unor cauze care au actionat in perioada dezvoltArii inlense a creicrului, afectiuni care nu mai evolueazA.
Copilul cu aceastA suferintA prezintA o intArziere in dezvoltarea psihomotoric; el vorbi si merge mai tArziu decAt copilul normal ( modulul 4).
Nevoia unei clasificAri unanim acceptate a fAcut ca determinarea 9I-ului sA fie criteriul esential. Acesta se determinA prin folosirea unei scale de eficientA intelectualA care vizeazA eluarea cantitativA a raAonamentului logic si determinarea vArstei mintale (VM), respectiv a nivelului intelectual, indiferent de vArsta realA (VR).
Aceste scale psihometrice sunt aplicate de cAtre psiholog, rezul-tAnd coeficientul de inteligentA ; dupA tipul de teste aplicate existA QI de tip Stern, de tip Wechsler si de tip centile.
Clasificarea nivelelor de inteligentA (WISC-R 1981) este urmAtoarea:

IntArzierile mintale dupA DSM-IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) sunt definite prin urmAtoarele criterii:
A. ScAdere semnificativA a performantei intelectuale obiectitA printr-un lest de inteligentA care relevA 91 mai mic de 70.
B. Deficit al functiei adaptative manifestat in cel putin douA din urmAtoarele domenii:

- comunicare;

- ipgrijirea propriei persoane;

- integrare familialA;

- integrare socialA;

- pregAAre scolarA;

- activitate profcsionalA.

C. DebAt sub 18 ani.

Etiopatogenie
Factorii etiologici implicati in aparitia intArzierilor mintale pot fi grupati in urmAtoarele categorii:
Factorii exogeni, care actioneazA in perioadele ante-, intra- si postnatalA si care afecteazA ireversibil procesul dezvoltArii creieru-lui, sunt urmAtorii:

- infectii (virale, bacteriene, parazifare);

- traumatisme craniene;

- radiatii ionizante;

- tulburAri endocrine;

- intoxicatii;

- afectiuni somatice severe in primele luni de viatA.
Factorii endogen! (ereditari), care determinA alterarea genomului.
Clasificare
Criteriile care stau la baza clasificArii intArzierilor mintale sunt urmAtoarele:
- mArimea deficitului intelectual;
- nivelul maxim al dezvoltArii mintale pe care-l poate atinge la maturitate;
- nivelul dezvoltArii limbajului (scris si citit);
- nivelul maxim de independentA socialA pe care il poate atinge. 1. IntArzierea mintalA usoarA (debilitatea mintalA) se caracte-
rizeazA prin:

- nivelul QI intre 50 si 69;

- vArsta mintalA la subiectul devenit adult este similarA cu cea a unui copil de 9- 12 ani;
- isi poate insusi cunostintele primelor patru clase elementare;
- poate invAta o meserie simplA;

- poate sA-si intemeieze o familie;
- acesti copii pot fi orientati cAtre scoli speciale unde beneficiazA de programe si metodologii speciale de pregAtire, adecte capacitAUi lor de gAndire (operatii concrete).
2. intArzierea mintalA moderatA se caracterizeazA prin:

- nivelul QI intre 35 si 49;

- vArsta mintalA a subiectului devenit adult este similarA cu cea a unui copil de 6-9 ani;
- limbajul verbal este prezent, dar nu poate scrie sau citi;
- se autoservesc la un nivel elementar;

- pol efectua muncA necalificatA sub supraveghere;

- au un Statut de semidependent social;
- acesti copii, conform legislatiei actuale, sunt incadrati in cate-goria de handicap de gradul II pot fi incadrati in cAmine-scoalA.
3. intArzierea mintalA severA se caracterizeazA prin:

- nivelul QI intre 20 si 34;

- vArsta mintalA a subiectului devenit adult este similarA cu a unui copil de 3-6 ani;

- limbajul verbal este foarte sArac;

- se autoserveste cu greutate;

- este dependent social;

- poate fi orientat, la cererea familiei cAtre un cAmin-spital; conform legislatiei, este considerat handicap de gradul II.
4. intArzierea mintalA profunda se caracterizeazA prin:
- nivelul QI sub 20;
- vArsta mintalA a subiectului devenit adult este similarA cu a unui copil mai mic de 3 ani;
- nu dispune de limbaj, e incapabil de comunicare;

- nu se poate autoservi;

- este total dependent social;
- necesitA supraveghere si ingrijiri permanente; poate fi orientat cAtre un cAmin-spital la cererea familiei; este considerat handicapat de gradul I, conform legislatiei actuale.
Intelectul de limitA (QI = 70-79)
In ultimele decenii si mai ales in ultima ani, cresterea cerintelor scolare a dus la individualizarea unei categorii de copii la care per-formantele intelectuale par a scAdea dupA intrarea in clasa a cincea.
Copin acestia au dificultAti tot mai vizibile in realizarea operatiilor de gAndire, dar mai ales in sfera rationamentelor ipotetico-deductive.
Intelectul de limitA este o problemA in special a pedagogiei contem-porane. Acesti copii reusesc in final sA-si depAseascA dificultAtile cog-nitive, obtinAnd o integrare socialA si profesionalA de nivel mediu.

Familiei, personalului din colectivitAtile de copii si medicului pediatru le revine sarclna sesizArii si a depistArii cAt mai precoce a copiilor a cAror dezvoltare psihomotorie este intArziatA.
Pentru aceasta este necesarA atAt cunoasterea parametrilor normali ai dezvoltArii psihomotorii a copilului, cAt si eluarea lor cu ocazia con-troalelor periodice de ruAnA.
DacA depistarea precoce este o datorie a celor ce se ocupA de ingri-jirea copilului, diagnosticul propriu-zis este o sarcinA a echipei de spe-cialitate (pedopsihiatru, psiholog, logoped); aceasta deoarece afirmarea diagnosAcului de infarziere mintalA poate fi un stigmat pentru copil si familie.