Istoria vizuala personala actuala si anterioara

ISTORIA CAZULUI

Istoria cazului reprezinta ansamblul informatiilor legate de caracteristicile fizice, psihice, starii de sanatate, mediul in care subiectul traieste, functia sa vizuala, a nevoilor vizuale in legatura cu activitatile sale. Se poate considera ca istoria generala a cazului se compune din: istoria vizuala personala actuala si anterioara, istoria vizuala familiala, starea de sanatate, aparenta fizica, aparenta psihologica, analiza nevoilor vizuale.

1 Istoria vizuala personala actuala si anterioara

Cuprinde mai multe faze:

a) Informatii generale: data consultatiei, datele de identificare ale subiectului.

b)

Doleantele subiectului - motivul vizitei la cabinetul optometric. Statistic s-au constatat
urmatoarele motive invocate de subiecti: vederea neclara pentru aproape, oboseala si indispozitie
oculara nespecifice, senzatie de arsura oculara, lacrimare abundenta, vedere neclara pentru departe,
verificari oculare de rutina, verificarea monturii, achizitionarea unei monturi noi, sau aspecte legate de
lentile, dureri de cap cu sau fara legatura cu ochii, infectii diverse specifice, fotofobie, dureri oculare,
pierderea vederii, scotoame, exoftalmie, diplopie, anizocorie, strabism, dificultati la citit, tulburari de
vederea culorilor, ameteli, corp strain in ochi.

c) Istoria vizuala personala propriu - zisa

Daca tendintele naturale ale indivizilor pot induce comportamente vizuale particulare, obisnuintele obtinute functie de tendintele sale sau de imperativele mediului inconjurator, determina adesea atitudini emetropice specifice. Activitatile vizuale de aproape impun un efort care poate fi acceptat fara daune, altele decat senzatii de greutate a ochilor sau intepaturi oculare. In alte cazuri, acest efort poate fi ocolit prin adaptare sub forma progresiei miopice. Adesea efortul vizual creeaza manifestari tensionale, fara modificari structurale, care pot dispare dupa echilibrarea optica.

Nevoile perceptive foarte particulare pot sa perfectioneze punerea la punct si sa reduca din suprafata si jocul functional al vederii. Este mai ales cazul persoanelor care executa lucrari minutioase si se g ca vad neclar cand ridica ochii pentru a privi la distanta.

Unele intrebari puse subiectului, se refera la simpotme caracteristice disfunctionalitatilor procesului de focalizare: dificultati la concentrarea asupra lucrului, dupa efort vizual daca apar dureri, senzatii de arsuri, usturime, nisip in ochi, inrosirea ochilor, oboseala, tensionarea pleoapelor, clipire frecventa, lacrimare abundenta, vedere neclara.

Simptomele care afecteaza procesul de binoculizare sunt: migrene localizate in zona fruntii sau orbitelor, inrosirea ochilor, clipiri excesive, intepaturi oculare.

Relatiile dintre urechea interna si nervii oculo - motori, duc la asocierea problemelor binocularitatii cu senzatii de ameteala si claustrofobie. Unele tipuri de surzenie par sa aibe relatii cu problemele oculo - motoare. Tratamentele de reeeducare auditiva par sa amelioreze strabismul.

Durerile coloanei vertebrale pot fi asociate foriilor verticale.

Aspectele neplacute legate de instabilitatea vizuala pot fi consecinta unei fuziuni precare.

Senzatiile de incetosare vizuala, impresia de a vedea la un moment dat mai putin net, pot fi legate de anomalii ale vederii binoculare, ca si diplopia. Pozitii incorecte ale corpului pot determina aparitia heteroforiilor si chiar a strabismului.

Distanta la care se lectureaza pune in evidenta unele dificultati ale procesului de binoculizare; in acest sens un rol important au si factorii emetropiei (focalizarea).

Indicatii complementare sunt furnizate de unele aptitudini ale subiectului: viteza de citire, durata cat poate fi mentinura o activitate vizuala.

In ce priveste gerea principala, trebuie sa se cunoasca urmatoarele: prima aparitie a neplacerilor vizuale, natura problemelor vizuale, durata si periodicitatea, locul, caracterul si severitatea simptomului (frecventa, factorii care provoaca sau usureaza simptomul, progresiv, regresiv sau stationar), relatii cu alte simptome, tratamentul daca exista.

Un simptom care exista de multa vreme poate sugera daune structurale si functionale importante.

Unele afectiuni acute, cum ar fi obstructia arterei centrale a retinei, au de regula debut brusc, in timp ce altele ca presbitia, cataracta senila, retinita pigmentara apar gradat.

Unele conditii au durata mica, iar altele sunt cronice. Timpul aparitiei nu corespunde intotdeauna cu cel al constatarii de catre subiect. O problema monoculara este de obicei ignorata. Unele

simptome au tendinta de a reapare, de a deveni mai acute periodic (dureri de cap, conditii alergice, glaucomul) altele sunt continue.

Unele dureri de cap au localizari distincte, fixe, altele sunt difuze. Durerile provocate de un corp strain sau de astenie sunt fixe, in timp ce durerea de cap psihica, cea provocata de proasta functionare a traectului gastro - intestinal se deplaseaza.

O durere poate fi difuza, domoala, acuta. Reactia depinde de subiect. Trebuie determinat daca apare noaptea, daca intrerupe somnul, daca dauneaza lucrului. Glaucomul acut, iridociclita, unele keratite duc la dureri puternice. Eroarea de refractie, glaucomul cronic, durerea de cap data de o tumora cronica etc, pot produce dureri difuze sau indispozitii, in timp ce o paralizie musculara, o cataracta, presbiopia nu produc, in general, dureri.

Subiectii cu simptome specifice, stiu de regula, ce le agraveaza sau provoaca o problema de sanatate vizuala. Acesti factori pot fi exercitiul fizic, fumatul, hrana, alcoolul, lectura, calculatorul, tulburarile emotionale, oboseala generala, temperatura mediului inconjurator etc.

O scadere a performantei vizuale trebuie luata imediat in considerare, cauza putand fi o cataracta, un retinoblastom, un melanom coroidian, o tumora craniana sau atrofia secundara a nervului optic.

Un alt aspect care trebuie avut in vedere este si portul unor ochelari de catre subiect, anterior venirii la cabinetul de optometrie. Apoi toate datele legate de acesta: data ultimei consultatii oftalmologice si detalii despre aceasta, prescriptia ochelarului, durata, efectele ameliorative.

intrebarile speefice determinarii istoriei vizuale anterioare a subiectului ar putea fi legate de accidente oculare, existenta glaucomului, existenta imtului de cristalin, expunerea la radiatii, arsuri termice, chimice, urmarea unui tratament ortooptic, existenta ambliopiei etc.

Istoria vizuala familiala

Unele conditii ereditare si congenitale atat sistemice cat si oculare pot exista la unii membrii ai familiei. De subliniat hemofilia, orbirea cromatica, unele degenerescente pigmentare, migrena, diabetul, strabismul, miopia etc.

Aparenta fizica si psihologica

Caracteristicile fizice generale trebuie observate de catre optometrist, din momentul in care subiectul a intrat in cabinet, magazin, atelier, in timpul conversatiei preliminare, testelor preliminare. Se observa discret modul cum se misca, cum vorbeste, temperamentul, cum citeste, scrie, daca are ticuri, deficiente de auz etc.

Rezultatele observatiilor se consemneaza, acestea ajutand la stabilirea diagnosticului, la alegerea metodelor si mijloacelor terapeutice.

Analiza nevoilor vizuale

Nevoile vizuale intereseaza cele mai multe procese. Mediul influenteaza focalizarea. Lumina influenteaza variatia diametrului pupiular, deci profunzimea campului observat si precizia de punere la punct. Variatia intensitatii luminoase a radiatiei perceputa, activeaza o gimnastica oculara ce influenteaza emetropizarea. Absenta variatiilor de intensitate luminoasa, limitarea lor prin iluminat artificial, portul abuziv de ochelari cu lentile absorbante pot provoca comportamente prea rigide ducand la variatii dioptrice.

Sistemul vizual uman este echilibrat pentru vederea la distanta. Distanta de lucru aproape, fara cheltuieli energetice anormale, este distanta manipularii fiziologice (distanta lui Harmon), care corespunde lungimii antebratului masurata de la jonctiunea degetului mare cu aratatorul, pana la varful cotului. Distanta de lucru este un element important al nevoilor vederii binoculare. Centrarea celor doi ochi, trebuie sa se realizeze cu precizie pe punctul observat si cu suplete. Daca distanta este frecvent variata, subiectul va trebui sa adapteze instantaneu postura sa binoculara. Aceste variatii pot provoca

dificultati notabile in cazurile de fuziune fragila. Sistemul binocular este prost adaptat pentru vedere la distanta mai mica un timp indelungat. Persoanele care sunt nevoite sa lucreze in aceste conditii, pot simti oboseala, desi comportamentul binocular este aproape normal.

Vederea binoculara este elaborata sa functioneze in spatiul tridimensinal. Activitatea exercitata intr-un singur , constituie o sursa de tensiuni binoculare ce pot duce la usoara esoforie.

Unele activitati privilegiaza activitatea aproape - departe pe o singura directie, fara sa faca apel la suport periferic. Este cazul conducerii autovehiculelor noaptea, cand vederea periferica este putin stimulata. Specializarea pe una sau doua dimensiuni ale spatiului poate provoca tensiuni binoculare.

Miscarea poate fi considerata ca un element de igiena pentru procesul de binoculizare.

Vederea binoculara depinde de stimularile vizuale periferice. O iuminare insuficienta care privilegiaza numai vederea centrala poate constitui o agravare a unei situatii binoculare deja instabila.

Postura influenteaza vederea binoculara. Poate fi cazul unei distante de vedere prea scurta, a unei posturi corporale asimetrice, a unei pozitii ce stanjeneste miscarile respiratorii. Durata de lucru poate duce la oboseala, jena vizuala. Acestea depind de individ, de mediu, de conduita sa generala.

Analiza vizuala determina un profil al capacitatilor subiectului, care se pot dovedi suficiente sau incomplete, functie de nevoile individului.

4.5 Istoria sanatatii cazului

Principalele cauze ale problemelor oculare sunt: cauze congenitale si ereditare, infectii si boli infectioase, boli neinfectioase ale altor oragne, cauze mecanice, cauze functionale, anomalii de dezvoltare.

Schimbari vizuale si chiar orbire temporara subita, pot apare datorita cresterii presiunii arteriale si a angiospasmelor. Din aceleasi cauze pot apare schimbari usoare de refractie si forii.

Sarcina influenteaza amplitudinea de acomodare si relatia acomodare - convergenta.

Infectiile dentare pot influenta motilitatea ocuala.

Diabetul si unele turlburari renale care modifica chimia sangelui, pot cauza modificari de refractie.

Icterul, gripa, medicamentele cu arsenic, pot produce modificari ale cristalinului, miopie tranzitorie.

Deficitulde vitamina A poate duce la orbirea nocturna, uscarea tesuturilor oculare si in final la enoftalmie (enoftalmia este infundarea patologica a globului ocular in orbita).

Deficitul de vitamina B2 poate favoriza cataracta, fotofobia, scaderea acuitatii vizuale, congestii sclerale, vascularizarea si opacifierea corneei.

Deficitul de vitamina C poate cauza hemoragii retiniene si subconjuctivale.

Deficitul de vitamina D duce la slabirea corneei si sclerei.

Lipsa mineralelor, carbohidratilor si a proteinelor afecteaza starea tesuturilor oculare.

Multe forme de alergii produc reactii oculare. Polenul, bacteriile si medicamentele sunt tipuri de alergeni intalniti foarte des in cazuistica oculara. Acestia duc la o sensibiliate anormala a organismului. Unele substante de origine animala, vegetala sau anorganica pot cauza eczeme alergice. Este cazul eczemelor produse de te, alifii, colire, produse cosmetice etc. Ereditatea are un rol important in transmiterea afectiunilor alergice. Alergia poate aparea ca urmare a unei perturbari grave in organism -exemplu eczeme provocate de medicamente. Un focar de infectie latent si ignorat la nivelul danturii, sinusurilor, amigdalelor, la ca biliara, pe traectul uro - genital poate influenta afectiunile oculare. Microorganismele toxice pot actiona in corp de la distanta si distruge intregul organism.

Tulburarile hepatice, diabetul pot influenta xanthelasma (pete galbui cu margini regulate pe pleoape) si nefrita (inflamarea rinichilor).

Tulburarile cardiace pot provoca edeme inflamatorii bilaterale ale pleoapelor.

Eczemele si acneea pot duce la apritia blefaritelor (inflamatia marginilor pleoapelor).

Culoarea galbena a conjunctivei poate fi cauzata de afectiuni biliare, icter.

Tusea convulsiva la copii poate produce hemoragii conjunctivale.

Anumite blefaro si kerato - conjunctivite sunt legate de starea generala precara a organismului.

Exoftalmia poate fi cauzata de neoformatiuni orbitare (tumori maligne) sau de boala Basedow.

Exista numeroase alte cauze anatomice, patologice, nevrotice, psihice care pot influenta vederea si care sunt caracterizate prin simptome mai mult sau mai putin caracteristice.

Im cazul copiilor, istoria cazului este complexa, ea cuprinzand informatii privind ontogeneza, comportamentul la gradinita, scoala, realtiile cu familia, relatiile cu societatea.