Compensarea heteroforiilor - heteroforia

COMPENSAREA HETEROFORIILOR

Heteroforia este un dezechilbru oculomotor cu tendinta de fuzionare, mentinerea vederii binoculare facandu-se cu greutate, iar paralelismul se pastreaza pana in momentul in care reflexul de fuzionare este anihilat. Din acest moment axele vizuale isi pierd pozitia normala, una deviind (cea a ochiului care are viciul de refractie mai mare).

Termenul de heteroforie este definit in antagonism cu cel de ortoforie care semnifica starea de echilibru a globilor oculari.

Ortoforia defineste echilibrul normal al muschilor oculari extrinseci care mentin starea de paralelism a axelor celor doi ochi, cand privirea este fixata asupra unui obiect.

Studiul heteroforiilor se face cu ajutorul crucii Maddox: cruce cu brate inegale pe care sunt inscrise gradatii de la 1 la 10, pe bratele orizontale si de la 1 la 7 pe bratele verticale. Centrul este marcat cu un cerc mic.

Procesele implicate in aparitia heteroforiilor sunt acomodarea si convergenta:

acomodarea este modificarea curburilor cristalinului, prin bombarea sa, datoria elasticitatii sale, sub actiunea muschiului ciliar, realizand astfel focalizarea razelor de lumina ce patrund in ochi pe o zona retiniana, unde se va forma o imagine clara. Elasticitatea cristalinului scade, odata cu inaintarea in varsta, ceea ce atrage dupa sine scaderea 'rezervei de acomodare'.

convergenta in oftalmologie, inseamna miscarea celor doi ochi pentru a privi acelasi punct. Cu cat punctul este mai apropiat de ochi, cu atat efortul de convergenta este mai mare (ca si efortul de acomodare). Efortul de convergenta se masoara in unghi metrici, cel de acomodare in dioptrii.

Pentru a vedea clar un obiect la distanta de 1 m, ochii fac un efort de acomodare de + 1,00 dpt si un efort de convergenta de 1 unghi metric.

Legatura dintre acomodare si convergenta nu este fixa, acomodarea poate varia si convergenta sa ramana aceeasi, in acest caz avem 'acomodare relativa'.

Unul din aspectele cele mai importante in studiul heteroforiilor o reprezinta fuziunea imaginilor. Aceasta notiune defineste contopirea imaginilor ce se formeaza pe cete doua retine intr-una singura. Fuziunea imaginilor este posibila atunci cand aceasta se formeaza in puncte corespondente pe cele doua retine. Acest proces este de trei feluri:

-fuziune senzoriala, ce consta in suprapunerea imaginilor ca o perceptie unica a senzatiilor identice ale celor doi ochi;

fuziunea motorie se realizeaza prin miscari oculare provocate de reflexul de fixatie binoculara, ce reprezinta capacitatea de mentinere a fuziunii, in cursul deplasarii ochilor, datorat reflexului de fuziune;

fuziunea frustrata, este o notiune ce se refera la lipsa de fuziune a semiimaginilor de la sinoptofor, dupa exercitiile ortoptice. In acest caz, este vorba despre 'horror fusionis', tulburare specifica a fuziunii imaginii celor doua retine, ce survine la persoane cu tulburari nevrotice sau la persoane operate pentru strabism si ramas partial necorectat. Imaginile duble sunt foarte apropiate, ceea ce face ca diplopia sa dispara la un moment dat in timp, alteori fiind necesare exercitiile la sinoptofor. in cazuri mai rezistente se instaleaza ambliopia.

Foria este o masura a pozitiei ochilor, cand fuziunea binoculara este sparta, dar acomodarea este mentinuta constanta. Din acelasi motiv este preferabil sa se foloseasca tinte formate din optotipi, care necesita o acuitate vizuala aproape maxima, astfel ca nu cumva o variatie cat de mica a acomodarii sa duca la neclaritatea observarii testelor optotip. Foriile se masoara pentru diferite distante, dar in general pentru 6 m si 0,40 m.

Esoforia - principalele manifestari ale subiectului sunt: ochelarii il fac nervos; tine sectiunea aproape cand citeste; priveste prea aproape televizorul; vedere incetosata departe (cu toate ca in monocular Vb=l); dureri oculare si/sau oboseala la citit; dureri de cap severe; nu se poate concentra pe o activitate un timp mai indelungat; nervozitate excesiva; uneori diplopie; ticuri faciale; clipire frecventa; aprecierea distantelor este deficitara.

Ca metode de corectie a dezechilibrului vederii binoculare se pot folosi urmatoarele variante: prescrierea unei compensari prismatice, prescrierea unei compensari sferice, exercitii ortoptice.