Se bazeaza pe utilizarea unui con confectionat dintr-un material solid care sa se potriasca fest in portiunea apicala a canalului. Fixarea definitiva a conului se realizeaza pe toata lungimea de lucru a canalului cu ajutorul unui ciment de sigilare corespunzator, capabil sa completeze spatiile goale neregulate ramase intre conul situat central si peretii canalului.
Premiza obligatorie a realizarii unei obturatii corecte prin aceasta tehnica rezida in fixarea festa a conului in canal pe o portiune de 3-4 mm de la constrictia apicala, fara ajutorul pastei de sigilare. Obtinerea acestui obiectiv este atestata prin rezistenta intampinata la retragerea din canal a conului introdus pe toata lungimea de lucru (fenomenul de fug Back). Materialul de confectionare a conului poate fi reprezentat de gutaperca sau dirse metale (argint, titan).
Indicatii:
- canalele largite printr-un tratament mecanic controlat, cu instrumentar conform normelor ISO, care permit utilizarea conurilor standardizate corespunzator calibruiui canalului;
- exceptional, la obturarea canalului meziostibular al primului molar superior insuficient largit din cauza curburii exagerate sau accesului complicat.
Avantaje: simplitatea si rapiditatea executiei. Dezavantaje:
- solubilitatea sigilantilor, in majoritatea cazurilor;

- conul nu asigura o sigilare eficienta de unul singur;

- neconcordanta dintre calibrul conurilor si instrumentelor pronite de la dirse firme;
- prin forma sa finala de palnie, calibrul canalului largit devine intotdeauna mai mare decat al instrumentarului, indiferent daca este standardizat sau nu;
- existenta premizelor de sigilare a canalului doar pe o distanta de 2-3 mm de la constrictia apicala;
- posibilitatea persistentei unor portiuni relativ intinse ale canalului, obtu rate partial cu ciment de sigilare;
- eficienta globala in prenirea microinfiltratiilor de interfata este mult mai slaba ativ cu alte tehnici de obturare a canalelor radiculare.

Proba conului:

a) proba clinica:
a) vizuala: consta in introducerea unui con de calibrul celui mai gInstrument folosit pentru largirea portiunii apicale a canalului pe toata lungimea sa de lucru, raportandu-ne la reperele ocluza-le alese la efectuarea odon-tometriei.
Pentru probarea conurilor de gutaperca se recomanda manevrarea cu pensa dentara, care marcheaza pe gutaperca prin presiune lungimea de lucru, iar pentru conurile metalice, pensa hemostatica, tinuta perpendicular, al carei sistem sigur de prindere asigura de asemenea respectarea lungimii de lucru in cursul propulsarii conului pe canal.
|3) tactila: consta in determinarea capacitatii conului, o data ^^^^^^^^^^^ introdus pe toata lungimea de
lucru, de a se fixa fest la nilul portiunii apicale a canalului. Un bun rezultat este ilustrat de necesitatea aplicarii unei oarecare presiuni la fixarea conului in pozitia ceruta de odontometrie, respectiv a unei oarecare tractiuni la indepartarea sa din canal. Precautii in interpretarea probei tactile:
- este mai sensibila ia conurile metalice decat la cele de gutaperca;
- sansa apreciabila de eroare la canalele care nu prezinta o sectiune circulara in portiunea lor apicala (ovalare, aplatizate)

b) proba radiografica:

Mai importanta decat proba clinica, rifica rezultatele acesteia, conul trebuind sa fie plasat la o distanta mai mica de 1 mm fata de constrictia apicala determinata prin odontometrie, reper pana la care s-a efectuat tratamentul mecanic de canal.

Situatii mai frecnt intalnite ia probarea conului:

a) neadaptarea festa la calibrul portiunii apicale a canalului - se rezolva fie prin alegerea unui con de diametru mai mare, fie prin scurtarea treptata a celui existent pana la obtinerea efectului urmarit;
b) imposibilitatea propulsarii conului pe toata lungimea de lucru a canalului, in pofida alegerii unui con de acelasi calibru cu cel mai gros instrument endodontic utilizat in largirea portiunii apicale a canalului.
Motile pot fi multiple, actionand uneori si conjugat
1. blocajul segmentului apical al canalului prin detritusurile organominerale neindepartate corespunzator in timpul tratamentului mecanic;
2. nefolosirea instrumentului endodotic de largit, de acelasi calibru cu conul, pe toata lungimea de lucru a canalului;
3. reducerea calibrulul instrumentarului actionat manual de tipul acelor Kerr, prin deformare in cursul unor miscari de rotatie exagerate sau a uzurii-
4. fracturarea unui instrument pe canal;

5. formarea unui prag;

6. formarea unei cai false.
c) depasirea lungimii de lucru - poate fi solutionata prin aceleasi procedee utilizate in cazul neadaptarii feste a conului;
d) discordanta de forma intre varful conului si segmentul apical al canalului radicular - apare uneori mai ales la conurile groase, motiv care necesita remodelarea varfului pentru obtinerea unei pasuiri corespunzatoare:
1. la conurile de metal, forma de piramida patrata a varfului se remo-deleaza eficient prin slefuire;
2. la conurile de gutaperca, prin posibilitatea de a se individualiza forma varfului, se obtine o remodelare superioara celor metalice.

Tehnica de individualizare a conului de gutaperca.

Indicatii:

- canalele cu segmentul terminal aplatizat sau ovalar,

- canalele cu apexul larg deschis. Timpi operatori:
- pregatirea canalului prin spalaturi endodontice pentru ca peretii sai umectati sa impiedice lipirea gutapercii;
- ramolirea unui segment de 2-3 mm de la varful conului printr-un procedeu termic (introducerea in apa incalzita la 40-50AC) sau chimic (introducerea in cloroform pentru 1-2 secunde);
- introducerea conului pe canalul radicular sub o usoara presiune pentru ca varful sau ramolit sa amprenteze segmentul apical al canalului, manevra bazata pe pastrarea nemodificata a consistentei ferme a restului conului care actioneaza astfel ca un fuloar.
Timpii operatori ai obturatiei de canal:

a) proba clinico-radiologica a conului;

b) toaleta finala a canalului printr-o spalatura endodontica;
c) uscarea canalului cu mese de vata sau conuri de hartie sterile uscate; se considera o uscare corecta cand un con de hartie cu 1-2 numere mai mic decat calibrul celui mai gros instrument utilizat in largirea segmentului apical al canalului nu mai lasa dare pe cauciucul de diga pudrat cu talc;
d) introducerea cimentului de sigilare pe canal, respectand urmatoarele
reguli:
a) alegerea unui ac Kerr tip burghiu, avand calibrul cu un numar mai mic decat acul cel mai gros folosit la largirea segmentului apical al canalului; . . .
p) inceperea depunerii cimentului in imediata cinatate a constrictiei apicale, printr-o cantitate minima, transportata pe varful acului;
y) depunerea cimentului pe peretii canalului printr-o miscare rapida de rotatie a acului Kerr, in sens inr3 acelor de ceas;
5) cresterea treptata a incarcarii acului, pe masura ce se obtureaza segmentul mijlociu si cel coronar al canalului radicular;
e) introducerea conului in canal, dupa urmatoarele reguli:

a) incarcarea prealabila cu ciment de sigilare;

p) propulsarea lenta care sa permita refluarea excesului de ciment.