Indicatiile conurilor metalice:
- canalele inguste (pot fi largite pastrandu-se lumenul rotund), succesul fiind conditionat de:
a tratament biomecanic minutios;
a evitarea depasirii constrictiei apicale (mentinerea conului in interiorul canalului);
a realizarea unei sigilari corespunzatoare a canalului.
- canalele cu curbura accentuata, la care o largire mai puternica in derea obturatiei cu gutaperca ar modifica traseul original al segmentului apical al canalului; aparitia fenomenului de transpozitie apicala contureaza un prognostic nefavorabil.
Cbntraindicatiile conurilor metalice:

- canalele ovale.

Paradoxal, conurile de argint nu s-au folosit la incisivii centrali superiori, unde prin tratamentul biomecanic se poate obtine cel mai usor un canal cu lumenul rotund, in schimb au inregistrat cea mai mare atractie pentru canalul meziostibular al primului molar superior, net ovalar pe sectiune.
Cauza esecurilor clinice nu depinde intr-atat de materialul de obturatie de canal (conuri solide sau gutaperca condensata), cat de tratamentul biomecanic Ireprosabil, alegerea si executarea corecta a tehnicii de obturatie.
Timpii de lucru:
1. Verificarea canalului pregatit pentru obturatie, care presupune:
a) largirea finala, necesara pentru raclarea stratului superficial de dentina a carei duritate se reduce inerent prin spalaturile endodonttee sau pansamentele antiseptice de canal; .
b) indepartarea entualelor resturi de materiale de obturatie provizone care au patruns in canal;
c) indepartarea oricaror resturi pulpare sau a rumegusului denthar pnntr-o miscare de rotatie pe toata lungimea de lucru a canalului, in sensul acelor de ceasornic, utilizand un ac Kerr tip burghiu avand calibrul cu un numar mai mic decat cel mai gros instrument folosit la largirea canalului;
2. Alegerea conului de proba (calibru aproximativ egal canalului) cu ajutorul lerei pentru conuri de argint, metoda simpla si rapida de eliminare a conurilor prea subtiri sau prea groase.
a) introducerea celui mai gros ac endodontic cu care s-a largit segmentul apical al canalului in perforatiile lerei; pana se gaseste acel calibru care permite patrunderea unei portiuni de numai 2-3 mm de la varf;
b) alegerea conului de argint de calibru asemanator (patrunde tot numai 2-3 mm de la varf) prin trierea conurilor in aceeasi perforatie a lerei.In cursul acestei proceduri pot apare 3 situatii:
1 - con de calibru potrivit, care patrunde prin perforatia lerei tot numai 2-3 mm de la varf;
2 - con care patrunde prea mult (calibru mai mic, insuficient unei adaptari corecte in canal), situatie simplu de corijat prin scurtarea sa, respec-tandu-se acea depasire de numai 2-3 mm de la varf;
3 - con care patrunde prea putin sau nu patrunde de loc (calibru mai mare, incapabil de a ajunge pana la constrictia apicala); situatia se remediaza prin alegerea unui con mai subtire sau prin slefuirea aceluiasi con pentru a asigura depasirea de 2-3 mm amintita.
De retinut insa ca proba clinico-radiologica este singura in masura sa ateste precizia alegerii conului.
3. Adaptarea conului de proba, manevra care ridica probleme din cauza:
a) nepotrivirii dintre forma conica ascutita a portiunii apicale a canalului si forma de unghi obtuz sau chiar turtita, cu margini ascutite, a varfului conului;
b) formarii, prin procesul de fabricatie, a unor mici spini metalici la varful conului, raspunzatori de:
- distorsionarea conului, prin angajarea in peretii canalului;
- tasarea unor aschii de dentina in portiunea apicala a canalului, obstacol care impiedica adaptarea conului pe toata lungimea de lucru.
Slefuirea circumferentiala uniforma a varfului conului cu discuri abrazi, la turatie lenta, ii imprima acestuia o forma conicizata, similara portiunii apicale a canalului.
4. Introducerea conului de proba pe canal;
a) prinderea conului cu pensa port-con sau, in lipsa acesteia, intr-o pensa Kocher, la nilul corespunzator lungimii de lucru silite prin odontometrie;
b) introducerea conului pe canal pe toata lungimea de lucru;
c) determinarea gradului de fixare apicala a conului, in cursul acestei manevre pot apare 3 situatii:
1 - fixarea corecta, ceea ce presupune indepartarea conului din canal doar printr-o tractiune puternica cu pensa port-con si nicidecum cu pensa dentara sau degetele;
2 - indepartarea prea usoara a conului din canal, situatie remediabila prin scurtarea succesiva a conului cu portiuni de cate 0,5 mm de la varf pana ia obtinerea gradului de fixare dorit;
3 - fixarea la distanta de reperul apical, situatie care necesita alegerea unui. con mai subtire sau reluarea largirii segmentului apical al canalului, in cazul folosirii aceluiasi con.
5. Controlul radiologie al corectitudinii fixarii conului:
a) la pluriradiculari se foloseste cate o pensa port-con pentru fiecare canal;
b) la molarii inferiori se recomanda doua radiografii din incidente diferite pentru vizualizarea celor doua canale meziale.
La examenul radiologie pot apare mai multe situatii:
1 - foarte usoara depasire apicala, desi s-a respectat odontometria, situatie ce se corecteaza prin scurtarea conului, urmata de rerificarea fixarii la lungimea de lucru corecta;
2 - diferenta mai mare de 1 mm intre odontometrie si lungimea corectata a conului impune repetarea radiografiei, reluarea tratamentului biome-canic si obturarea canalului prin tehnici de condensare a gutapercii;
3 - conul nu ajunge pana la reperul radiologie cerut, desi a patruns pe o distanta corespunzatoare lungimii de lucru; in acest caz se reia largirea portiunii apicale a canalului pana cand se poate fixa un con, in pozitie corectata, la nilul constrictiei apicale.
4 - canale curbe, cu praguri care nu permit patrunderea instrumentelor endodontice cu numere mici pentru corectarea lungimii de lucru necesare fixarii conului la reperul apical cerut; solutia consta in renuntarea la intrebuintarea conului de argint, largirea canalului cu ace Kerr avand cel putin calibrul nr. 30 si obturarea canalului printr-o tehnica care sa asigure o mai buna sigilare, cum ar fi condensarea laterala a gutapercii.

6. Toaleta canalului:

a) indepartarea urmelor de spalaturi endodontice cu conuri sterile de hartie absorbanta;

b) toaleta canalului cu alcool 95%;

c) uscarea canalului si a canaliculelor dentinare, pe cat posibil, tot cu conuri de hartie absorbanta;

7. Obturarea canalului:

a) prepararea cimentului de sigilare;
b) alegerea unui ac Kerr tip burghiu, avand calibrul cu un numar mai mic decat acul cel mai gros folosit la largirea segmentului apical al canalului;
c) marcarea lungimii de lucru pe ac cu un opritor ocluzal din silicon;
d) inceperea depunerii cimentului in imediata cinatate a constrictiei api cale, printr-o cantitate minima, transportata in canal pe varful acului;
e) coafarea peretilor canalului, mai ales in portiunea apicala, printr-o miscare de rotatie a acului Kerr in sens inrs acelor de ceasornic;
f) de obicei sunt suficiente doua depuneri de ciment pentru completarea spatiilor goale dintre conul de argint si peretii canalului.
Cimentul de sigilare de electie pentru conurile de argint este Formula Rickert cu specificatia ca raportul pulbere/lichid recomandat este de 2/1, ceea ce duce la obtinerea unei paste de densitate crescuta, spre deosebire de proportia 1/1 utilizata la conurile de gutaperca.
a incarcarea conului pe varf cu o mica cantitate de ciment de sigilare;
a propulsarea conului pe canal sub presiune ferma pana la atingerea pozitiei dorite fata de constrictia apicala.In cazul unor dubii privind pozitionarea corecta a conului se executa o radiografie de control inainte de indepartarea izolarii.
a indepartarea excesului de ciment de sigilare din camera pulpara cu o buleta de vata sterila imbibata in xilen (manevra permite plasarea unei baze de ciment si evita colorarea coroanei dintelui);
I* uscarea camerei pulpare cu jet de aer; a aplicarea unei baze de ciment fosfat de zinc pe podeaua camerei pulpare, in jurul conului (conurilor); a sectionarea cu foarfeca de sarma a portiunii conurilor care depasesc orificiul de acces coronar, dupa priza bazei de ciment;
a sectionarea conurilor fixate in baza de ciment, la maximum 2-3 mm de podeaua camerei pulpare cu o freza con inrs de turbina, bine ascutita.
8. Obturatia coronara provizorie
9. Depistarea si indepartarea contactelor premature la dintele in cauza
10. Radiografie de control finala (in doua incidente in caz de necesitate)
11. Masuri de prenire a durerii in cazul unei parodontite apicale acute hiperemice consecuti obturatiei de canal.