Gutaperca se foloseste in obturarea canalelor radiculare de peste 120 de ani. Tehnica de condensare laterala la rece urmareste obturarea intregului sistem endodontic de canale cu gutaperca si ciment de sigilare, prin umplerea progresiva a spatiilor goale din jurul conului principal (master) cu conuri accesorii de calibru mai mic, condensate lateral pe peretii canalului radicular.
Conurile principale de gutaperca au un calibru standardizat ca si instrumentarul de canal, conform normelor ISO, in timp ce conurile accesorii, categorisite dupa grosime in extra fine, fine si medii, au o forma mult mai conicizata, fiind nestandardizate si calibrul lor variind in functie de firma producatoare.
Manevra de condensare laterala a ambelor tipuri de conuri se executa cu Instrumente endodontice speciale, denumite spreadere, si e3te posibila datorita compresibilitatii cunoscute a gutapercii.
Partea activa a spreaderelor are forma conicizata a unei sonde endodontice, in timp ce manerul este asemanator fie sondelor endodontice (hard spreader), fie acelor Kerr (finger spreader).
Forma si calibrul spreaderelor corespund formei ambelor tipuri de conuri de gutaperca, standardizate si nestandardizate.
Hand spreaderele au lungimea partii active de circa 30 mm si se recomanda pentru condensarea laterala a conurilor accesorii nestandardizate de gutaperca deoarece acestea, spre deosebire de conurile standardizate, se apropie mult mai mult de forma partii active a instrumentului.
Finger spreaderele, imaginate de Luks sub forma unui set de 4 instrumente de diverse calibre, cu varful ascutit, datorita dimensiunii reduse, prezinta urmatoarele avantaje fata de hard spreadere:

- confera operatorului o mare sensibilitate tactila;

- permit rotirea cu usurinta a spreaderului in jurul axului sau propriu in ambele sensuri;
- permit indepartarea cu usurinta din canal fara dislocarea gutapercii.
Avantajele tehnicii:
- asigura o sigilare superioara obturatiilor prin cimentarea unui monocon;
- succes clinic considerabil in timp.
Dezavantajul tehnicii este obturatie neomogena (manunchi de conuri separate strans impachetate prin frictiunea asigurata de cimentul de sigilare) Timpii operatori ai obturatiel de canal:
1. toaleta canalului;

2. uscarea canalului;

3. proba spreaderului in canalul radicular - porneste de la importanta fundamentala a certificarii patrunderii spreaderului pana la reperul apical corect, pentru obtinerea unei sigilari de calitate a canalului.
Din aceasta perspectiva, dene necesara respectarea urmatoarelor reguli:
a) selectarea unui spreader de un asemenea calibru, care sa-i permita sa ajunga, de-a lungul conului de gutaperca principal (master), pana la o distanta de 1-2 mm de constrictia apicala, pentru a se imbunatati calitatea sigilarii;
b) reluarea largirii segmentului apical al canalului, in caz de nereusita, pentru a permite introducerea spreaderului pana la reperul apical corect;
c) folosirea preferentiala a finger spreaderelor de catre incepatori, deoarece prin presiunea laterala mult mai mica pe care acestea o dezvolta in timpul condensarii gutapercii, ativ cu hard spreaderele, se reduce semnificativ si pericolul unei fracturi radiculare.

Alegerea conului de gutaperca principal:

a) trebuie sa fie cu un numar mai mare decat calibrul celui mai gros instrument cu care s-a largit canalul pe toata lungimea de lucru, pentru a se putea opri la introducerea in canal la o distanta de 0,5-l mm de constrictia apicala;

b) conurilor care nu opun o rezistenta certa, ci doar aproximativa la incercarea de propulsare dincolo de reper li se reteaza o foarte scurta portiune de la varf; astfel, in cursul condensarii, prin usoara deplasare apicala, vor realiza o mai buna sigilare, etand concomitent depasirea constrictiei' api-cale (Stock recomanda radiografie de control in aceasta faza, pentru un control perfect al procedurii);
c) daca proba clinico-radiologica atesta patrunderea conului pe toata lungimea de lucru silita prin odontometrie, se procedeaza fie la scurtarea conului prin taierea unui segment de 2 mm de la varf, cu foarfeca, fie la inlocuirea sa printr-un con cu un numar mai mare; in mod corespunzator, conurile prea groase, pentru a atinge reperul apical dorit, se inlocuiesc prin tatonare cu altele mai subtiri.
'Observatie: indidualizarea formei varfului conului de gutaperca principal prin tehnica ramolirii in cloroform: Indicatii:

- apex larg deschis;

- portiunea apicala a canalului de forma neregulata. Valoare - obpnerea unei etanseizari corespunzatoare a canalului cu conditia folosirii unui ciment de sigilare.

Timpi operatori:

- alegerea, prin proba clinico-radiologica, a unui con de gutaperca principal de calibru standardizat dupa tehnica cunoscuta, mai sus descrisa;
- ramolirea portiunii ap/cale de 2 mm a conului prin introducerea sa fntr-un godeu cu cloroform, timp de numai 3-4 secunde;
- umectarea peretilor canalului cu o solutie de lavaj endodontic pentru etarea lipirii varfului conului dupa ramolirea sa in cloroform;
- introducerea conului in canal pana la reperul apical, cu o apasare ferma;
- mentinerea conului in pozitia atinsa timp de mai multe secunde pentru amprehtarea portiunii apicale a canalului;

- indepartarea conului din canal;

- pauza de lucru obligatorie de 2-3 minute care, prin evaporarea solventului (cloroformului), asigura:

a reintarirea varfului conului de gutaperca;

a refacerea silitatii sale volumetrice dupa terminarea procesului de contractie a stratului de suprafata ramolit.
- in continuare, timpii de lucru sunt identici celor din condensarea laterala la rece conventionala a gutapercii.
5) coafarea peretilor canalului cu ciment de sigilare;
6) coafarea conului cu ciment de sigilare si introducerea sa in canal pana la distanta deja amintita de 0,5-l mm de constrictia apicala.
*in cazul conurilor principale metalice se recomanda cresterea prealabila a portiuni extraradiculare la nivelul dorit pentru facilitarea indepartarii sale, dupa terminarea condensarii laterale a conurilor auxiliare de gutaperca in jurul portiunii metalice intraradiculare.
7) introducerea spreaderului deja selectat in canal, de-a lungul conului pe care il deplaseaza lateral, urmarindu-se o cat mai mare apropiere de consrictia apicala (ideal 1-2 mm) printr-o miscare combinata de usoara presiune apicala si rotatie.
8) mentinerea spreaderului in pozitia finala atinsa timp de 15-30 secunde. (Se urmareste realizarea unei presiuni continue care sa innga elasticitatea conului de gutaperca si sa permita, prin deformarea realizata de condensarea laterala, mularea acestuia pe peretele canalului).
9) indepartarea spreaderului din canal prin miscari reciproce de rotatie cu o amplitudine de 30-40A
10) introducerea; imediata a unui con auxiliar de gutaperca, cu varful coafat in ciment de sigilare, de-a lungul conului principal, in spatiul parasit de spreader (se recomanda alegerea conurilor auxiliare de forma si calibru cat mai apropiate spreaderului - calibrul poate fi eventual mai mic -, pentru a se introduce cu usurinta in spatiul creat prin condensarea laterala).
11) reintroducerea spreaderului si condensarea laterala simultana a ambelor conuri de gutaperca, principal si auxiliar.
12) repetarea manevrelor descrise pentru conurile auxiliare pana la completa obturare a canalului, moment in care nu se mai poate introduce un nou con auxiliar pe o distanta mai mare de 2-3 mm.
13) indepartarea excesului de gutaperca prin sectionarea conurilor cu un fuloar incalzit la nivelul orificiilor de emergenta ale canalelor radiculare;
14) condensarea ferma finala, verticala, a gutapercii la nivelul orificiului canalului radicular cu ajutorul unui plugger.
a ordinea recomandata de Stock in obturarea canalelor radiculare ar fi urmatoarea:
- canalele cu probleme, apoi cele largi, accesibile;
- molarii superiori - meziovestibular, distovestibular, palatinat;
- molarii inferiori - meziovestibular, . 52 - indepartarea excesului de guta- meziolingual, distal;

a in cazurile care necesita o obtu-
ratie armata se procedeaza in continuare la prepararea canalului pentru aplicarea pivotului, mergandu-se cu dezobturarea gutapercii pana la maximum 4 mm de constrictia apicala, pentru a nu periclita sigilarea.
15) indepartarea cimentului de sigilare la monoradiculari pana la un nivel situat imediat sub jonctiunea cementoadamantina, pentru etarea colorarii dintelui (a dentinei) de care pot fi responsabile aceste materiale;
16) coafarea podelei camerei pulpare cu ciment de sigilare la pluriradi-culari si condensarea la cald de gutaperca peste stratul de ciment pentru sigilarea canalelor accesorii care fac legatura cu zona furcatiei;
17) radiografie de control;
18) aplicarea unei obturatii de baza cu ciment policarboxilat sau cu ionomeri de sticla (preferabile cimentului fosfat de zinc din punct de vedere al adeziunii)
a obiectivul urmarit consta in cat mai buna izolare a cimentului de sigilare impotriva microinfiltratiilor din mediul lichid bucal, principalul agent care deterioreaza etanseitatea obturatiilor de canal.

19) obturatie coronara prozorie.