Multe dintre rezultatele nesatisfacatoare ale masajului se atribuie unor defecte de tehnica si metoda, dar ele pot fi explicate mai corect prin greseli de indicatie sau prin aplicarea masajului fara a se tine seama de contraindicatii. Indicat gresit,
masajul nu numai ca nu da rezultatele asteptate, dar poate sa si dauneze chiar daca a fost bine executat.
Asa s-ar intampla daca am masa un focar microbian sau toxic si am imprastia continutul vatamator in tesuturile sanatoase invecinate, sau in intregul organism. Tot astfel, masajul unei regiuni parazitate a pielii ar agrava boala, ar raspandi-o pe regiunile neparazitate, sau ar transmite-o la alte persoane sanatoase, mai ales atunci cand nu s-ar respecta regulile de profilaxie. De aici rezulta o regula valabila pentru toti cei ce vor sa practice masajul si anume, ca trebuie sa cunoasca nu numai indicatiile si efectele favorabile, ci si contraindi-catiile si efectele daunatoare ale acestei metode de inrijire a corpului.
Contraidicatiile masajului se impart schematic in generale sau partiale si definitive sau temporare.
Contraindicatie generala inseamna interzicerea aplicarii oricarui procedeu de
masaj pe oricare parte a corpului; contraindicatie partiala-este fie restrangerea manevrelor de masaj la cele mai bine tolerate si excluderea celorlalte, fie admiterea masajului numai pe partile sanatoase si interzicerea aplicarii lui pe partile bolnave. Contraindicatia definitiva se hotareste numai in cazul unor boli cronice grave, incurabile, care s-ar putea inrautati prin acest tratament; contraindicatiile temporare sunt foarte frecvente, fiind impuse de boli,
tulburari si leziuni usoare si trecatoare, care dupa vindecare vor permite aplicarea tuturor procedeelor de masaj.
Practica ne pune in fata unor situatii si cazuri foarte diferite, in care contraindicatiile generale sau partiale sunt in acelasi timp definitive sau temporare, conditionand intotdeauna aplicarea masajului de sanatatea deplina si sila a celui pe care dorim sa-l masam.
Gruparea contraindicatilor dupa localizarea lor pe tesuturi si organe poate sa fie de o mare utilitate practica.
Primele contraindicatii, de care ne lovim intotdeauna sunt date de bolile pielii. Subliniem inca o data ca masajul nu se poate aplica decat pe pielea perfect sanatoasa si ca bolile de piele ne obliga se renuntam la masaj chiar si atunci cand ar fi de folos pentru tesuturile si organele profunde. Sunt exclusi de la masaj toti cei ce prezinta pe piele boli de natura parazitara sau inflamatorie, eczeme, eruptii, plagi si arsuri, sau alte manifestari patologice acute sau cronice, care prin masaj s-ar putea intinde, agrava si contamina. Nu se va face masaj nici pe regiunile pielii care acopera un proces inflamator profund (furuncule, abcese, flegmoane sau alte colectii purulente;
artrite supurate, osetite si osteomielite).
Masajul este contraindicat in toate starile patologice cu caracter general, insotite de
febra si agitatie, de
oboseala acuta si debilitate intensa; in toate bolile infectocontagioase; in inflamatiile centrilor nervosi; in
hemoragiile cerebrale recente.
Masajul este cu deosebire interzis in bolile sau leziunile cu caracter hemoragie si atunci cand exista pericolul unor complicatii grave, ca in cazul bolilor de cord si vase (miocardita, endocardita,
infarctul miocardic si emboliile, hipertesiunea arteriala, anevrismele aortei,
varicele voluminoase si inflamate,
ulcerul varicos, flebitele si periflebitele in evolutie, hemofilia,
leucemiile etc). Contraindicatiile masajului apar si in cazul bolilor acute ale plamanilor si pleurelor (pneumonii, pleurezii), in unele forme de
tuberculoza pulmonara, dar mai ales in
abcesele pulmonare si in pleureziile purulente.
Masajul abdominal cunoaste cele mai severe contraindicatii, fiind interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura, in tulburarile digestive, in bolile organelor abdominale (stomac, intestine, ficat, pancreas, splina, ganglioni limfatici, rinichi, ca urinara,
uter si anexe etc). Tot ce poate constitui o suferinta acuta, dureroasa, hemoragica, tumorala, inflamatorie si altele, care caracterizeaza asa-zisul
abdomen acut, constituie o cauza serioasa de contraindicatie a masajului sub orice forma.
Exista inca o serie de boli si tulburari de leziuni ale sistemului endocrin si nervos, si chiar ale aparatului locomotor, care nu ne permit sa aplicam masajul inainte de a se vindeca. Cele mai categorice contraindicatii sunt date de tumorile canceroase in forma lor generalizata si de unele boli psihice cu caracter excitatisi confuzional.In practica masajului apar in plus unele restrictii de natura tehnica si metodica de care trebuie sa tinem seama. Asa, spre exemplu, la inceputul sedintelor de masaj prin contactul pielii cu mainile tehnicianului, se produc unele reflexe nefavorabile, care se manifesta fie sub forma unor incordari nervoase si contracturi musculare, fie sub forma unei sensibilitati specifice (gadilatul), care pot fi localizate pe anumite regiuni (abdomen, coapse) sau generalizate. Cand aceste fenomene sunt prea intense, trebuie sa reuntam la masarea acestor regiuni si sa recomandam automasajul.
In ceea ce il priveste pe executant, se constata, mai ales la incepatori, ca masajul constituie o cauza de oboseala intensa, de slabiciune si chiar de nevroza. Aceasta activitate devine plictisitoare si chiar nesuferita pentru cei lipsiti de interes, vointa si rabdare. Prin imbunatatirea tehnicii si metodicii, prin antrenament si experienta, se va dezvolta forta si rezistenta, supletea si abilitatea, energia si capacitatea de intelegere a efectelor si utilitatii masajului.
Se recomanda tuturor ca in cazurile in care masajul produce efecte negative sau chiar nesigure, sa aplicam principiul hipocratic care ordona: "Primum non nocere!"
- inainte de toate sa nu faci rau - si sa renuntam la aplicarea lui. in schimb, masajul executat corect si constiincios, pe o perioada mai lunga de timp, ne rasplateste printr-o serie de efecte ce se traduc printr-o senzatie de sanatate, vigoare si buna dispozitie, pe care nu le pot aprecia decat cei ce le cunosc.In fixarea indicatiilor si a contraindicatiilor masajului, sfatul medicului si al antrenorului este indispensabil. Medicul, ca si antrenorul, trebuie sa cunoasca la randul lor influentele diferitelor forme si metode de masaj asupra organismului si sa-l prescrie atunci cand este nevoie, cu indicatiile tehnice si metodice suplimentare pe care le cred necesare. Tot ei trebuie sa controleze felul in care se aplica masajul in diferite imprejurari si se aprecieze obiectirezultatele constatate.Intre medic, antrenor si tehnican trebuie sa existe un spirit de intelegere si colaborare, care sa contribuie la imbunatatirea acestei metode naturale de ingrijire a corpului omenesc si sa duca la obtinerea celor mai bune rezultate practice.
