Pe langa folosirea preparatelor enumerate mai sus, care modifica intr-o oarecare masura executia tehnica si prin natura lor produc o serie de efecte fiziologice si terapeutice proprii, masajul poate fi asociat si cu unele metode de exercitare si de ingrijire provenind din alte ramuri terapeutice. Aceste asocieri se fac deosebit de usor, cu unele metode fizioterapice si anume: cu hidroterapia, termoterapia si.electroterapia, precum si cu metodele de gimnastica medicala cu caracter analitic ca: mobilizarea articulara metodica, exercitarea grupelor si lanturilor de muschi, reeducarea neuromotoare sau gimnastica aparatelor respirator, circulator digestiv etc.
Cele mai frecvente si mai eficace asocieri ale masajului sunt cele care se grupeaza sub numele de hideroterapie. Aceste asocieri sunt posibile numai in anumite conditii tehnice si metodice. Avem nevoie, inainte de toate, de incaperi bine incalzite si aerisite de mobilier si instalatii speciale si mai ales de tehnicieni care sa cunoasca la fel de bine procedeele de hidroterapie ca si pe cele de masaj. in cadrul hidroterapiei se practica, in mod curent, frictiunile umede, masajul sub apa si dus-masajul.
Frictiunile umede se pot aplica fie partial - pe regiuni si segmente, fie pe tot corpul.
Tehnica frictiunilor partiale este destul de simpla. Cel ce urmeaza sa fie masat este dezbracat complet si culcat pe o bancheta inalta, tapisata cu o panza impermeabila si acoperita cu un cearsaf uscat, iar corpul este acoperit cu prosoape mari uscate.

Pe regiunile sau segmentele ce vor fi masate se intinde un prosop umed, inmuiat intr-un vas cu apa incalzita la temperatura indicata (intre 35A si 45A). Prosopul nu va fi pus in contact cu pielea inainte de a fi bine stors.
Peste acest prosop umed se executa cu ambele maini, timp de cateva minute, neteziri si frictiuni ample, intr-un ritm foarte u. La aceste manevre de baza pot fi adaugate si alte procedee, ca cele de framantat, de tocat, plescait si batatorit, rulat si altele. Cand partea masata s-a incalzit suficient, inlocuim prosopul umed cu unul uscat, peste care aplicam in continuare manevre de netezire si frictiune din ce in ce mai lente si mai usoare. Daca este nevoie, putem trece mai departe, masand patile cele mai apropiate sau pe cele simetrice.
Frictionarea intregului corp va produce, desigur, reactii generale mai intense si de durata mai lunga. Executarea frictiunilor extinse se deosebeste de cea folosita in masajul partial. Pentru a cuprinde corpul intreg, este nevoie de un cearsaf mai mare, care se inmoaie in intregime de apa fierbinte, dupa care se stoarce bine inainte de a fi aplicat. Cel ce urmeaza a fi masat va sta in picioare, complet dezbracat, cu mainile in sus (deasupra capului). Cearsaful se aplica in jurul corpului, mai intai de la axila pana la glezne; apoi se coboara bratele pe langa trunchi si cearsaful este trecut inca o data peste umerii si membrele superioare intinse in jos. De aceasta data, masajul se executa prin manevre lungi de netezire si frictiuni, parcurgand repede, de sus in jos si de jos in sus, partile anterioare, laterale si posterioare ale intregului corp. Se va da o atentie deosebita masajului extremitatilor inferioare care se incalzesc mai greu.
Masajul extins se executa mai bine de catre doi tehnicieni, care vor lucra simultan si simetric, pe cele doua parti laterale ale corpului.
Pentru cei ce nu suporta caldura umeda se recomanda apa mai putin fierbinte si aplicarea unei comprese reci pe ceafa sau pe frunte.
Dupa ce masajul extins a fost terminat, corpul se acopera cu un alt cearsaf, iar cel care a fost masat ramane in repaus culcat, timp de 20 - 30 minute.
Masajul sub apa este o metoda destul de veche, utilizata mai ales in tratamentul unor afectiuni cronice ale aparatului locomotor, sau pentru combaterea tulburarilor functionale ale articulatiilor, muschilorsi nerlor. Se stie de multa vreme ca in apa calda durerile si contracturile musculare scad, iar miscarile pasive si active pot fi executate cu mai multa usurinta.
Acest masaj se poate executa pe regiuni si segmente, pe jumatatea inferioara a corpului sau pe corpul intreg.
Pentru executarea masajului partial, avem nevoie de vase diferite ca forma si marime, potrite indeosebi pentru extremitatile membrelor - maini, antebrate, si coate; picioare si gambe.
Pentru baia jumatatii inferioare a corpului folosim cade sau vane scurte, iar pentru corpul intreg cade lungi sau bai obisnuite. in ultimul timp s-au construit bai in forma de trefla, care permit intinderea si miscarea pratelor in sens lateral, precum si o mai buna aplicare a masajului pe toate partile corpului.
Baia popriu-zisa se face la o temperatura moderata sau calda, variindIntre 35A si 40A.
Baile partiale se fac din pozitia sezand pe un scaun comod, avand descoperite numai partile ce vor fi scufundate in apa si masate. Vasul cu apa este asezat la o inaltime potrita, pe o masa pentru extremitatile superioare sau pe podea pentru extremitatile inferioare.
Baile pentru jumatatea inferioara a corpului se fac cu intregul corp dezbracat, din pozitia sezand sau sezand rezemat, in baia scurta. Baile totale se fac din pozitia culcat sau culcat rezemat, in baia lunga.
In aceste pozitii se pot masa cu usurinta partile anterioare ale corpului. Masajul spatelui se executa din pozitia sezand, iar partea posterioara a membrelor inferioare se maseaza ridicandu-le in sus apucand de calcaie. Mai rar se foloseste in acest scop pozitia pe genunchi cu sprijin pe palme.
Durata baii asociata cu masajul este de 5 - 15 minute pentru masajul partial, de 15 - 20 minute pentru masajul partii inferioare a corpului si de 20 -30 minute pentru masajul corpului intreg. Aceasta durata poate fi scazuta sau crescuta de necesitati.
Spre sfarsitul sedintei corpul se racoreste fie prin scaderea treptata a temperaturii apei din baie fie prin dusuri sau efuziuni reci (turnarea apei peste diferite pati ale corpului sau peste intreg corpul).
Dus-masajul este o asociere intre actiunea mecanica si termica a apei care cade pe suprafata corpului cu o presiune moderata si efectele unor manevre de masaj care se aplica in acelasi timp peste partea aflata sub dus.
Forma si directia dusului, presiunea si temperatura apei, precum si intensitatea sau ritmul manevrelor de masaj, pot fi modificate dupa necesitatile indiduale.
De regula se folosesc 6-l0 dusuri verticale sau oblice, asezate unul langa altul, pe una sau doua coloane, la 50 - 60 cm deasupra unei banchete de masaj inalta, acoperita cu o panza impermeabila. Pe aceasta bancheta se culca, cu fata in sus sau in jos, cel ce urmeaza sa fie masat.
Dus-masajul se aplica indeosebi partial: pe spate si pe partea posterioara a membrelor, sau pe torace, abdomen si pe partea anterioara a membrelor.
Pe regiunea expusa, curge continuu apa la temperatura dorita: moderata, calduta sau calda (intre 20A si 39A). Apa dusului se imprastie uniform si fara presiune ("ca ploaia"), prin dispozitive in forma de rozeta, sau sub presiune ("in jet", punctiform, liniar sau intins), in diferite sensuri si uri, prin dusuri mobile, apropiate sau departate de'corp.

Manevrele de masaj sunt intrucatva asemanatoare cu frictiunile, framantatul, plescaitul sau batatoritul cu palmele. Dupa prelucrarea unei regiuni, dusul se va deplasa pe o regiune invecinata sau simetrica, pe care se vor aplica in continuare, aceleasi manevre de masaj. Trecand metodic peste principalele regiuni de suprafata ale corpului, se realizeaza un masaj extins.
Durata masajului sub dus este foarte scurta, variind in cazul masajului regional de la 2 la 4 minute, iar in masajul extins de la 8 la 10 minute.
Sub dus se poate executa si automasajul, bineinteles ca numai pe regiunile accesibile si indeosebi pe torace, abdomen si membre.
Efectele dus-masajului sunt in general stimulatoare, excitante; dar pot fi si relaxatoare sau sedative. Asupra pielii exercita efecte vasconstrictoare si vaso-dilatatoare. Toate acestea variaza in raport cu temperatura apei, presiunea jetului, intensitatea manevrelor de masaj si mai ales durata aplicarii lor. Aceasta metoda tonifica sistemul neuromuscular si stimuleaza meolismul.
La fel de usor se poate asocia masajul cu termoterapia. Actitatea practica a demonstrat ca efectele masajului sporesc si apar mai repede daca partile care urmeaza sa fie masate sunt supuse in prealabil actiunii blande si progresive a unor agenti termici externi. Sunt folosite cu predilectie baile calde, compresele si cataplasmele umede, dusurile calde sau fierbinti.
Se mai folosesc aplicatiile calde de namol, parafina incalzita, vata ter-mogena, pernele electrice, baile de aer cald, baile de lumina, radiatiile in-frarosii (Solux), diatermia, undele ultrascurte.
Aceste aplicatii sunt in general partiale, iar durata lor este scurta, variind intre 10 si 15 minute. Este indicat sa se porneasca de la temperaturi indiferente sau moderate (20A - 30A), iar caldura sa creasca treptat, grad cu grad, pana se ajunge la temperatura necesara.
Efectul urmarit prin aceste aplicatii calde este o activare a circulatiei superficiale, o scadere a sensibilitatii si relaxarea musculaturii.
Sedinta de termoterapie se continua fara nici o pauza cu sedinta de masaj. Primele manevre indicate sunt cele de netezire, care au rolul de a activa in continuare circulatia sangelui in vasele largite si de a descongestiona regiunea. Urmeaza frictiunea si framantatul, care se adreseaza tesuturilor profunde. Rulatul, cernutul si netezirea de incheiere sunt necesare pentru a readuce la starea de repaus functiunile din regiunea masata.
Masajul electric este o forma de utilizare a curentilor galvanici si faradici in scopuri fiziologice sau curativo-profilactice. Aceste forme de curent electric sunt produse de aparate medicale numite pantostate sau multostate.
Masajul se aplica sub forma de alunecari pe piele, in lungul nerlor si muschilor, cu ajutorul unui electrod in forma de rulou, montat la polul pozitiv sau negativ al circuitului.

Masajul galvanic produce in jurul anodului o scadere, iar in jurul catodu-lui o crestere a exciilitatii nerlor si muschilor. Asupra nerlor senziti, acest curent are un efect analgezic, pentru care este indicat in tratamentul nevralgiilor, nevritelor si al mialgiilor. Asupra nerlor motori, cresterea brusca a curentului produce o contractie a fibrelor musculare, in timp ce cresterea lenta nu produce acest efect. Aceasta proprietate a curentului galvanic face sa fie folosit in tratamentul paraliziilor provocate de poliomielite si de nevri-tele toxice. Sub actiunea curentului galvanic se produce la inceputul sedintei de masaj o vasoconstrictie de scurta durata, urmata de o vasodilatatie activa si o crestere a temperaturii locale, care dureaza cateva ore dupa sedinta. Aceasta face ca masajul galvanic sa fie indicat in tratamentul unor afectiuni vasculare caracterizate prin insuficienta circulatorie periferica (acrocianoza, maladia lui Reynaud, sechele de flebita).
Sub actiunea cuentului faradic se obtine in primul rand o crestere a tonusului si a exciilitatii neuromusculare.
Pentru a obtine o actiune excito-motoare selectiva, se maseaza fie direct fibrele musculare respective, fie indirect punctele de excitatie maxima ale nervului motor corespunzator (punctele lui Erb).
Faradizarea muschilor si nerlor motori este indicata pentru prevenirea si tratamentul atoniei si atrofiei care apar dupa paralizii.
Curentii faradici cu intensitate si frecventa mare cresc exciilitatea nerlor senziti si vasomotori. Sedintele scurte produc o vasoconstrictie trecatoare, cele mijlocii au o actiune de reglare a circulatiei, iar cele lungi sunt urmate de o vasodilatatie de lunga durata.
Curentii faradici cu o frecventa mica si o durata lunga sunt folositi pentru a reduce stazele si edemele periferice, pentru stimularea schimburilor nutritive locale si pentru combaterea atrofiei tesuturilor.
Asocierea atat de frecventa a masajului cu exercitiile fizice se justifica nu numai prin mecanismele care le conditioneaza, cat mai ales prin actiunea lor comuna de intarire a relatiilor dintre elementele somatice si marile functiuni ale organismului. Aceste doua forme de actitate exercita asupra organismului influente complementare si in acelasi timp se intregesc si se echilibreaza reciproc.
Cei ce practica metodic exercitiile fizice sub forma gimnasticii, jocurile si sporturile simt nevoia masajului pentru prevenirea oboselii si pentru refacerea rapida a capacitatii energetice a organismului. Sportii care cunosc bine efectele masajului ii apreciaza importanta si il considera ca q conditie indispensabila pentru cresterea performantelor.
Cei ce urmaresc obtinerea performantelor sportive, dar vor sa-si pastreze sanatatea si conditia fizica, asociaza la regimul lor de ata atat gimnastica igienica indiduala, cat si masajul.

Cele mai utile asocieri se silesc intre gimnastica medicala si masaj. Legaturile dintre aceste doua actitati sunt asa de vechi si de stranse, incat multi autori le-au considerat ca parti ale aceleiasi discipline. in practica, masajul se asociaza indeosebi cu exercitarea analitica a unor grupe sau lanturi de muschi, cu mobilizarea metodica a articulatiilor, cu reeducarea diferentiata a marilor functiuni organice: respiratia, circulatia, meolismul etc.
Descriind in modulele anterioare procedeele tehnice ale masajului, am amintit locul potrit si felul cum se pot asocia aceste actitati, asa incat o repetare a lor dene inutila.