La inceputul lucrarii, au fost definite clar scopurile comune ale tuturor formelor de masaj. Aceste scopuri raman valabile si pentru masajul indicat sportivilor, care practica diferite genuri de exercitii fizice si se gasesc in diferite etape ale pregatirii lor. Vom distinge deci forme de masaj aplicate in scop fiziologic, in perioadele de antrenament si de refacere, sau in competitii si in legatura cu probele de performanta, un masaj igienic orientat indeosebi spre evitarea oboselii si, in fine, un masaj curativo-profilactic, indicat sportivilor accidentati sau bolnavi.
Pentru a cunoaste cat mai bine influentele masajului asupra organismului in conditii variate de efort, fiziologii si medicii au studiat cu asiduitate efectele lui pe diferite categorii de sportivi. Au fost intreprinse studii sistematice, atat pe cazuri individuale, cat mai ales pe colective omogene de sportivi, care au fost supusi, fie unor probe de laborator, fie unor eforturi specifice activitatii sportive.
Cercetarile s-au desfasurat intr-o anumita ordine. Au fost observate mai intai efectele procedeelor tehnice principale, ca fiind esentiale in masajul sportiv, apoi au fost urmarite efectele procedeelor ajutatoare, singure sau in legatura cu cele principale. Procedeele principale si secundare au fost aplicate izolat sau diferit combinate, pe regiunile si segmentele corpului. Aceste procedee au fost executate in conditii variate de ritm, intensitate si durata, in diferitele perioade ale activitatii sportive si in momentele cele mai importante ale probelor de performanta sau ale concursurilor.
Au fost analizate influentele masajului asupra pielii si tesuturilor subcutanate, precum si asupra vaselor si nervilor de la periferia corpului, sub actiunea procedeelor simple sau asociate prin inlantuire, ori prin alternarea lor diferita. S-a putut constata imbunatatirea elasticitatii, a mobilitatii si sensibilitatii pielii si a tesuturilor de sub piele, activarea sangelui si limfei din vase, intensificarea schimburilor nutritive si cresterea moderata a temperaturii locale.
O atentie deosebita a fost acordata cercetarii influentelor masajului asupra proprietatilor si functiunilor muschilor si tendoanelor, aponevrozelor si fasciilor. Au fost urmarite indeosebi modificarile tonusului si elasticitatii, exciilitatii si contractibilitatii muschilor masati, atat inainte, cat si dupa efort.
S-a constatat ca masajul tesuturilor moi din jurul articulatiilor si mai ales al capsulelor si ligamentelor articulare a scazut sensibilitatea si tensiunile din aceasta zona, a activat circulatia sangelui si a limfei si a permis o crestere moderata a amplitudinii miscarilor pasive si active din articulatia masata.
Unele procedee au fost adaptate in mod special la masajul peretilor marilor cavitati ale trunchiului si ale organelor cuprinse in torace si abdomen. Au fost urmarite efectele obtinute asupra marilor functiuni prin manevre stimulatoare sau calmante.
Cele mai importante observatii s-au facut cercetand influentele masajului asupra sistemului nervos periferic si central. S-a constatat ca si cele mai simple si mai usoare manevre de masaj realizeaza legaturi functionale stranse intre nervii periferici si centrii nervosi cerebro-spinali sau vegetativi.
Se admite in general ca energia mecanica a manevrelor de masaj se transforma in excitatii nervoase, provocand un lant de reactii, directe sau reflexe. Excitarea exteroceptorilor din piele si din tesuturile subcutanate se uneste cu excitarea proprioceptorilor din muschi, tendoane si aponevroze, din ligamente, capsule si cartilagii articulare si chiar din periost. La acestea se asociaza excitatiile interoceptorilor din vase si organe, care sunt conduse pe caile de legatura ale sistemului de relatie, spre centrii nervosi coordonatori din axa cerebro-spinala. Ajunse in acesti centri, excitatiile centripetale sunt prelucrate si concentrate in reactii centrifugale, care se intorc sub forma de impulsuri, la tesuturi si organe, pentru a activa si stimula functiunile respective, sau pentru a le linisti sau incetini.
Caracterele acestor impulsuri depind intotdeauna de mai multi factori, si anume: tehnica si metoda folosita in masaj, starea generala a organismului, sensibilitatea tesuturilor si organelor masate, reactivitatea sistemului nervos.
La influentele masajului asupra organismului, produse prin mecanisme nervoase, se adauga o serie de influente de origine endocrinica si umorala.
Cercetarile biochimice recente au aratat ca sub influenta masajului se produc in piele si in tesuturile conjunctive anumite substante cu caracter hormonal, care influenteaza regiunea masata si se raspandesc apoi in tot corpul, influentand circulatia sangelui si a limfei, schimburile nutritive, procesele eheretice, termogeneza si alte functiuni organice. Factorii umorali nu actioneaza izolat, ci se manifesta in stransa legatura cu functiunile sistemului nervos vegetativ.
Sistemul de reglare neuroendocrin explica o buna parte din efectele generale ale masajului.
Dupa masajul general se constata intr-adevar o stimulare a meolismului de baza, o usoara ridicare a temperaturii intregului corp si o crestere a eliminarilor cutanate si renale.
Pentru sportivi, unul din cele mai importante obiective este lupta impotriva diverselor forme de oboseala, care influenteaza intotdeauna negaticapacitatea de efort a organismului.
Cauzele si mecanismele 'oboselii fizice nu au putut fi precizate pana acum, cu tot numarul mare de cercetari care s-au efectuat in acest scop.
Teoriile mai vechi explicau oboseala, mai ales cea care urma dupa probele sportive cu efort maximal, fie prin epuizarea substantelor energetice din sange, fie prin insuficienta oxigenului din plamani, atat de necesar arderilor intense care au loc in muschi.
Pentru oboseala provocata de eforturile prelungite, s-au cautat alte explicatii. Se stie ca in urma eforturilor de durata sau de rezistenta se acumuleaza in muschi si in sange mari cantitati de produse de dezasimilatie, in special, acide, care contribuie la aparitia unor stari prelungite de oboseala. S-a vorbit chiar de existenta unor produse toxice specifice oboselii.Intr-adevar, injectand unor animale de experienta sangele altor animale obosite, primele au prezentat simptome de oboseala, desi nu efectuasera nici un fel de efort.
Ipoteza ca oboseala s-ar datora epuizarii rezervelor energetice, sau lipsei de oxigen, nu s-a putut confirma, fiind rasturnata de unele experiente care au permis sa deosebim fenomenele de oboseala, de anumite tulburari de adaptare a organismului la efortul fizic intens sau prelungit.In ce priveste ipoteza acumularii produselor de dezasimilatie din muschi, s-a constatat ca dupa incetarea efortului, acestea sunt eliminate treptat pe caile naturale, sau sunt supuse unor modificari biochimice de neutralizare si regenerare partiala a substantelor energetice.
Cele mai noi ipoteze privitoare la producerea oboselii sunt cele care se refera la participarea sistemului nervos. Pe baza teoriei neurogene a oboselii musculare se pot explica cele mai multe dintre simptomele obiective si subiective, care insotesc aceasta stare.
Efectele masajului impotriva oboselii au fost dovedite printr-o serie de probe functionale simple, obtinute in laborator.
Cele mai concludente experiente au fost realizate cu ajutorul unui ergograf obisnuit, aparat care inscrie curba efortului.
Intr-o prima serie de experiente, un numar de sportivi si-au inscris la acest aparat curba efortului depus prin flexia ingreuiata a degetului indicator de la mana dreapta, care se misca in ritmul fixat de un metronom, pana la epuizare. Dupa efort, urma un repaus paside 10 minute. Proba se repeta dupa pauze, de un anumit numar de ori, dar rezistenta scadea treptat, pana la imposibilitatea de a continua efortul.In cea de a doua serie de probe, in pauza de odihna care urma, se aplica un masaj al mainii si antebratului care executase proba. Probele se faceau in continuare, curbele efortului efectuat dupa masaj aratand un randament usor crescut, fata de probele anterioare.In experientele urmatoare s-a aplicat masajul fie pe intregul membru superior care a lucrat, fie pe cel care nu depusese nici un fel de efort.In alte experiente, masajul s-a aplicat in pauze, fie pe o suprafata intinsa a corpului, fie pe un grup voluminos de muschi, situati la mare distanta de cei care au depus efortul.
Rezultatele acestor experiente au fost foarte interesante aratand ca masajul membrului superior care a depus efortul, a produs o imbunatatire reala a randamentului si o usoara prelungire a duratei probei, dar nu cu mult mai mare decat cea obtinuta prin masajul local.
Mai evident a fost efectul masajului aplicat pe membrul superior opus, iar cele mai bune rezultate au fost obtinute dupa masajul unei suprafete intinse a corpului si prin pelucrarea unor grupe voluminoase de muschi, situati la distanta de cei care au lucrat.
Aceste experiente au aratat ca influentele directe ale masajului asupra muschilor si nervilor obositi sunt cu mult mai reduse decat efectele indirecte sau reflexe obtinute prin masajul unui membru pereche (reflexe simetrice), prin masajul unei suprafete intinse (reflexe de suprafata), sau prin masajul unor grupe mari de muschi situati la distanta de cei obositi (reflexe la distanta).
Experiente analoge, efectuate prin probe specifice de catre gimnasti si halterofili, au demonstrat in mod concludent ca masajul moderat, aplicat dupa un efort static sau dinamic local, pe o regiune foarte intinsa a corpului (de exemplu, spatele si ceafa), sau masajul viguros al unor mari mase de muschi neobositi, fac sa scada simptomele de oboseala mai repede decat odihna pasiva sau masajul aplicat pe muschii obositi.
Impulsurile puternice care ajung la sistemul nervos central venind de la muschii suprasolicitati sunt capabile sa influenteze in sens negatitoti centrii coordonatori ai muschilor si sa produca acea rigiditate si greutate in miscari, caracteristica oboselii acute.
Masajul executat moderat pe o mare intindere a corpului, sau mai viguros pe o grupa izolata de muschi voluminosi, situati la distanta de cei obositi, pot produce noi focare centrale de excitatie, care vor intari capacitatea de aparare a centrilor corespunzatori muschilor neobositi, stimuland in schimb functiile de refacere a centrilor corespunzatori muschilor suprasolicitati.
Efectele indirecte ale masajului au fost explicate pe- baza teoriei lui Secenosi considerate ca avand valoarea unui mijloc reflex de combatere a oboselii musculare, a unui "repaus activ", sau a unui "factor derivativ" al senzatiilor de oboseala.In general, muschii foarte obositi devin durerosi si contracturati, asa incat masajul lor imediat dupa incetarea efortului nu ar putea realiza efecte calmante, oricat ar fi de usor sau de bland executat.
Aceste constatari ne obliga sa renuntam la indicatia veche de a aplica masajul de refacere direct pe muschii obositi, inainte de disparitia simptome-lor acute si se recomanda, fie sa asteptam pana ce dispar sau slabesc prin repaus pasitoate manifestarile de oboseala, fie sa aplicam imediat dupa incetarea efortului un masaj extins si de suprafata, sau un masaj profund si puternic al unor grupe de muschi, care nu au participat la efort.